Decizia nr. 146/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 și ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru-Traian Vânt în dosarele nr. 48.1/238/2008 și nr. 670/238/2008 ale Judecătoriei Gurahonț.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.780D/2008 și nr. 1.781D/2008 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.781D/2008 la Dosarul nr. 1.780D/2008, care este primul înregistrat.

Magistratul-asistent referă Curții că părțile Sorin-Teodor Petrișor și Florin-Teodor Betea au transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, iar autorul excepției a comunicat o cerere prin care ridică excepția lipsei calității procesuale de parte intimată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț și solicită constatarea nulității absolute a citației emise de Curtea Constituțională către Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonț, precum și a oricăror concluzii, scrise sau prin avocat, ale respectivei părți.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii autorului excepției, arătând că în mod corect au fost citate toate părțile din dosarul instanței de fond.

Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepției.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 6 august 2008, pronunțate în dosarele nr. 48.1/238/2008 și nr. 670/238/2008, Judecătoria Gurahonț a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 și ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Doru-Traian Vânt cu ocazia soluționării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală încalcă valorile supreme ale statului de drept consacrate de dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), egalitatea cetățenilor în fața legii, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, prezumția de nevinovăție și rolul Ministerului Public, în măsura în care procurorul poate da o soluție de netrimitere în judecată întemeiată pe existența legitimei apărări în absența unei hotărâri judecătorești de condamnare a agresorului.

Consideră că art. 85 din Codul de procedură penală aduce atingere valorilor supreme ale statului de drept prevăzute de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, precum și universalității drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, fidelității față de țară și exercitării cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, întrucât nu prevede sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului de a fi martor al acelei persoane care omite să depună jurământul sau care rostește mai mult de una dintre formulele prevăzute de textul de lege criticat, respectiv nu prevede sancțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

Autorul excepției mai susține încălcarea dreptului la un proces echitabil și de către dispozițiile art. 197 alin. 5 din Codul de procedură penală, pe motiv că refacerea declarațiilor anulabile ale martorilor de rea-credință printr-o nouă audiere a acestora reprezintă o măsură ineficientă, pur formală, din moment ce nu sunt refăcute și actele procurorului bazate pe declarațiile date de martori cu nerespectarea procedurii de depunere a jurământului.

De asemenea, arată că art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală aduce atingere valorilor supreme ale statului de drept consacrate de dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, exercitării cu bună-credință a drepturilor și a libertăților și înfăptuirii justiției, deoarece nu interzice expres administrarea probei cu martori în cazul în care aceștia au dat declarații anulabile.

Judecătoria Gurahonț apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, motivele invocate de autor referindu-se la aspecte ce țin de fondul cauzelor deduse spre soluționare instanței de judecată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul este nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate și solicită, totodată, completarea art. 85 din Codul de procedură penală în sensul reglementării sancțiunii decăderii din exercițiul dreptului de a fi martor în cazul încălcării procedurii de depunere a jurământului.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 și art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. În plus, critica autorului excepției se referă la omisiunea prevederii în cuprinsul art. 85 din Codul de procedură penală a sancțiunii decăderii din exercițiul dreptului de a fi martor în situația nerespectării procedurii depunerii jurământului. Or, o asemenea critică nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Consideră că dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 54 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii pronunțate în Dosarul nr. 48.1/238/2008, dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 și art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală, iar prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 670/238/2008 Curtea a fost sesizată cu critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 din Codul de procedură penală, raportate la art. 292 din Codul penal. Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese, însă, că autorul acesteia nu contestă, sub niciun aspect, dispozițiile art. 292 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra constituționalității art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 și art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală. De menționat că art. 197 alin. 5 din Codul de procedură penală a fost introdus prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Astfel, textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 10 alin. 1 lit. e): "Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: [...] e) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;";

- Art. 85: "Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: «Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!»

În timpul depunerii jurământului, martorul ține mâna pe cruce sau pe biblie.

Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinței religioase a martorului.

Martorului de altă religie decât cea creștină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: «Jur pe onoare și conștiință că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu».

Martorii care din motive de conștiință sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în fața instanței următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu".

Situațiile la care se referă alin. 3, 4 și 5 se rețin de organul judiciar pe baza afirmațiilor făcute de martor.

După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Despre toate acestea se face mențiune în declarația scrisă.

Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenția să spună adevărul.";

- Art. 197 alin. 5: "În situațiile prevăzute în alin. 1 și 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în fața instanței care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispozițiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.";

- Art. 329 alin. 3: "Dacă în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe anterior admisă apare inutilă, instanța, după ce ascultă procurorul și părțile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată".

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 54 alin. (1) referitoare la fidelitatea față de țară, ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, ale art. 124 alin. (1) și (3) referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, precum și ale art. 11 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 privitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate și solicită, totodată, completarea acestora după cum urmează: art. 10 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală să interzică expres procurorului darea unei soluții de netrimitere în judecată întemeiate pe existența legitimei apărări în absența unei hotărâri judecătorești de condamnare a agresorului; art. 85 din Codul de procedură penală să prevadă sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului de a fi martor al acelei persoane care omite să depună jurământul sau care rostește mai mult de una dintre formulele prevăzute de textul de lege criticat, respectiv să prevadă sancțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații; art. 197 alin. 5 din Codul de procedură penală să interzică refacerea declarațiilor anulabile ale martorilor; iar art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală să interzică administrarea probei cu martori în cazul în care aceștia au dat declarații anulabile. Asemenea solicitări nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, aplicarea legii fiind de resortul organelor de urmărire penală și al instanței de judecată, iar modificarea și completarea legii fiind de competența legiuitorului. În acest sens sunt și dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. e), art. 85, art. 197 alin. 5 și ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru-Traian Vânt în dosarele nr. 48.1/238/2008 și nr. 670/238/2008 ale Judecătoriei Gurahonț.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2009.