Decizia nr. 265/2009

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Huang Yanfen în Dosarul nr. 1.941/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă chineză, desemnat spre a asigura traducerea în cauză, dl Ioan Budura.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul la muncă și nu instituie discriminări, deoarece condițiile legale impuse pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă sunt aceleași pentru toți solicitanții aflați în aceeași situație juridică și se justifică prin necesitatea înlăturării evaziunii fiscale și a fraudei în relațiile dintre angajator-angajat-stat. Totodată, dispozițiile de lege atacate respectă criteriile de calitate instituite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.941/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Huang Yanfen într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României și obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea dreptului de ședere în România în scopul angajării în muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de claritate și precizie în sensul prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, pentru prelungirea dreptului de ședere în România este necesară, pe de o parte, prezentarea contractului individual de muncă vizat de inspectoratul de muncă în a cărui rază își are sediul angajatorul, iar pe de altă parte, aceeași lege sancționează angajatul în caz de neprezentare a certificatului fiscal emis angajatorului de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul, privind achitarea la zi a obligațiilor către bugetul public național. Prin urmare, condițiile legale pentru prelungirea dreptului de ședere în România în scopul angajării în muncă sunt excesive și discriminatorii și îngrădesc dreptul constituțional la muncă, mai ales când neîndeplinirea acestora nu poate fi imputată solicitantului dreptului.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate nu contravin dreptului la muncă și nici nu au caracter discriminatoriu.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România sunt constituționale, acestea reprezentând o garanție legală stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea de către titulari a drepturilor și intereselor lor legitime.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul conținut: "(1) Străinilor intrați în România în scopul angajării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară, dacă: (...) e) certificatul de atestare fiscală emis de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul privind achitarea la zi a obligațiilor către bugetul public național, doar la prelungirile ulterioare sau dacă între data înregistrării solicitării pentru eliberarea autorizației și data înregistrării cererii pentru eliberarea permisului de ședere au trecut mai mult de 60 de zile."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România reglementează una dintre condițiile necesare prelungirii dreptului de ședere temporară în România în scop de muncă, și anume prezentarea certificatului fiscal emis de administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială își are sediul angajatorul, prin care se atestă achitarea la zi a obligațiilor sale către bugetul public național.

Curtea constată că textul legal criticat nu cuprinde norme de natură să aducă atingere dreptului la muncă sau principiului nediscriminării. Aceasta deoarece, pe de o parte, condițiile prevăzute de lege se aplică în egală măsură tuturor celor vizați de ipoteza normei criticate, iar pe de altă parte, nu afectează, ci, dimpotrivă, reglementează cadrul juridic pentru exercitarea dreptului la muncă. Dreptul prevăzut de art. 41 din Constituție nu este unul absolut, deoarece acesta trebuie exercitat în formele și modalitățile prevăzute de lege, cu respectarea condițiilor specifice fiecăreia dintre ele, fără ca aceasta să aibă semnificația îngrădirii lui. Dreptul la muncă include libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupației și libertatea alegerii locului de muncă, dar nu exonerează titularul acestui drept subiectiv de la obligația respectării prevederilor legale aplicabile, după caz, fiecăruia dintre domeniile alese pentru exercitarea dreptului.

Cât privește condiția prevăzută de

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constată că aceasta se justifică prin specificul obiectului de reglementare: acordarea prelungirii dreptului de ședere temporară în România străinilor, în scop de muncă. Solicitarea certificatului fiscal prin care se atestă achitarea la zi de către angajator a obligațiilor sale către bugetul public național constituie astfel o măsură de preîntâmpinare a evaziunii fiscale și a fraudei, pentru ca relațiile dintre angajat și angajator, pe de o parte, și angajator-stat, pe de altă parte, să se desfășoare în condiții legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Huang Yanfen în Dosarul nr. 1.941/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.