Decizia nr. 263/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 51/2008 21 aprilie 2008 (prevederi anume) privind ajutorul public judiciar în materie civilă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta - magistrat-asistent
Krupenschi
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de municipiul Onești, prin primar, în Dosarul nr. 353/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează că, în timpul ședinței publice de judecată, la dosarul cauzei a fost primit un înscris din partea autorului excepției, prin care acesta solicită admiterea excepției, prezentând argumente în acest sens.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, motivând că, în realitate, autorul acesteia solicită modificarea textului legal criticat, în sensul că ajutorul public judiciar să fie acordat și persoanelor juridice, ele fiind discriminate față de persoanele fizice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 353/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de municipiul Onești, prin primar, într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ și suspendarea executării altui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care beneficiul legii privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă are în vedere numai categoria persoanelor fizice, cea a persoanelor juridice de drept public sau privat fiind exclusă. Se creează, astfel, o discriminare între cele două categorii de persoane, cu toate că ambele au calitatea de părți într-un proces, cu drepturi egale în ceea ce privește accesul neîngrădit la justiție și dreptul la un proces echitabil. Sub acest aspect, nici Constituția și nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu fac distincție, referindu-se, generic, la "orice persoană". Autorul excepției mai arată că și persoanele juridice pot ajunge într-o situație financiară care să nu le permită să facă față cheltuielilor unui proces, fără a pune astfel în pericol activitatea pe care o desfășoară.
Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
încalcă liberul acces la justiție în măsura în care persoana juridică nu poate beneficia de reduceri, eșalonări ale taxelor judiciare de timbru sau de alte forme ale ajutorului public judiciar. Astfel, cu toate că la art. 6 din ordonanță nu se mai regăsește cauțiunea ca formă de ajutor public judiciar, aceasta este prevăzută în formularul-anexă la actul normativ criticat, iar câmpul său de aplicare se referă și la litigiile comerciale, ceea ce naște prezumția că în aceste litigii calitatea de părți o au persoanele juridice. Așa fiind, excluderea persoanelor juridice de la posibilitatea de a beneficia de ajutor public judiciar lipsește de eficiență aplicarea ordonanței în materie comercială, ceea ce contravine drepturilor garantate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
sunt constituționale. Faptul că, potrivit acestora, orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opțiunea legiuitorului și evidențiază preocuparea acestuia de a complini insuficiența posibilităților materiale ale persoanelor fizice care apelează la justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. În plus, situația persoanelor fizice este distinctă de cea a persoanelor juridice, care, potrivit
art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954
privitor la persoanele fizice și juridice, au o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării unui anumit scop.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Textul criticat are următorul conținut: "Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la garantarea accesului liber la justiție oricărei persoane, respectiv la dreptul părților la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
reglementează acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă și, potrivit preambulului său, realizează transpunerea Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze.
Curtea constată că, în ce privește subiecții beneficiari ai ajutorului public judiciar, textul art. 4 trebuie examinat în corelare cu prevederile art. 2, art. 2^1 și art. 3 din ordonanță.
Astfel, din dispozițiile art. 2 alin. (1) și ale art. 2^1, procedând la o grupare a subiecților beneficiari ai ajutorului, se poate reține că pot solicita ajutorul: a) cetățenii români, care au domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene; b) străinii și apatrizii - în condițiile art. 18 alin. (1) din Constituție -, care au domiciliul sau reședința obișnuită în România; c) cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, care au domiciliul sau reședința în România; d) persoanele fizice care nu au domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul României ori al altui stat membru al Uniunii Europene, în măsura în care între România și statul al cărui cetățean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu își are domiciliul există o legătură convențională care conține dispoziții referitoare la accesul internațional la justiție. Pentru statele cu care România nu are legături convenționale, accesul internațional la justiție poate fi acordat în baza curtoaziei internaționale, sub rezerva principiului reciprocității.
Deoarece textul art. 4 din ordonanță dispune că "orice persoană fizică" poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situație o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului. De pildă, nu poate beneficia de ajutor o persoană juridică care desfășoară activități comerciale sau o persoană juridică - instituție publică.
În ce privește cauzele în care se poate acorda ajutorul public judiciar, legiuitorul le-a precizat în art. 3 din ordonanță: cauze civile, comerciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum și în alte cauze, cu excepția celor penale. Ajutorul se acordă acelei persoane fizice care se află în nevoie și care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale, și pe care îl solicită în formele prevăzute la art. 6. Ajutorul se acordă numai "părților" din proces, nu și altor participanți în procesul civil și poate privi ambele faze ale procesului civil sau numai pentru una dintre ele.
Dispozițiile legale supuse controlului, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opțiunea legiuitorului român, în concordanță cu transpunerea prevederilor Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 8/2003 în dreptul intern prin adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Așa fiind, Curtea constată că reglementările criticate nu conțin norme de natură să îngrădească accesul liber la justiție și să afecteze echitabilitatea procesului, fiind conforme scopului stabilit de Directiva 2003/8/CE și fiind, totodată, în deplină concordanță cu normele constituționale sau convenționale invocate.
Cât privește pretinsa discriminare dintre categoria persoanelor fizice și cea a persoanelor juridice pe care
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
o operează, prin excluderea ultimei categorii de persoane de la beneficiul ajutorului public judiciar, Curtea constată că nici această critică nu poate fi reținută. Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părți în cadrul unui litigiu, persoanele juridice și cele fizice nu se pot compara sub aspectul situației juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituție, stabilind criteriile de discriminare, printre care și cel de avere, se referă la cetățenii României, deci la categoria persoanelor fizice, și nu juridice. De aceea, rațiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiție al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de municipiul Onești, prin primar, în Dosarul nr. 353/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.