Decizia nr. 277/2009

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat conține suficiente elemente pentru a îndeplini condițiile de claritate și previzibilitate instituite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și nici nu are caracter retroactiv, acesta urmând a se aplică de la momentul intrării sale în vigoare. Mai susține că nu se poate reține critica referitoare la îngrădirea dreptului la muncă, iar prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate, nu au incidență în cauză. De altfel, autorul excepției formulează critica de neconstituționalitate mai mult din perspectiva interpretării și aplicării textului legal criticat, și nu a contradicției lui cu normele fundamentale, ceea ce constituie o cauză de inadmisibilitate a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 411/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Hong Yong într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui decizii de returnare și obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea dreptului de ședere în România în scop de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , care condiționează prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României în scopul angajării în muncă de deținerea unei autorizații de muncă valabile, conțin norme retroactive și discriminatorii, pe de o parte, și sunt lipsite de precizie și claritate, pe de altă parte. Textul de lege criticat nu face precizări cu privire la situația străinilor care s-au conformat legislației în vigoare la momentul venirii în România și care prevedea doar avizul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, noua legislație reglementând în prezent condiții de prelungire a dreptului de ședere mult mai restrictive. Este lezată, prin urmare, chiar substanța dreptului la un proces echitabil și este afectat, de asemenea, dreptul la muncă, având în vedere că străinul solicitant al prelungirii dreptului de ședere are obligații contractuale față de angajatorul său care a obținut, anterior, avizul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul conținut: "(1) Străinilor intrați în România în scopul angajării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară, dacă:

a) sunt titulari ai unei autorizații de muncă valabile;".

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii civile, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că este neîntemeiată, excepția urmând să fie respinsă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că este nefondată. Dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România reglementează condiția obținerii autorizației de muncă valabile de către străinul - solicitant al prelungirii dreptului de ședere temporară în scop de muncă și nu conțin niciun fel de referire cu privire la aplicarea retroactivă a acestora. Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, invocat, legea dispune numai pentru viitor, astfel că textul legal criticat urmează să se aplice acelor situații intervenite după intrarea sa în vigoare.

Curtea nu poate reține nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, privind neîngrădirea dreptului la muncă. Condiția obținerii autorizației de muncă, care a înlocuit permisul de muncă din reglementarea anterioară, este o cerință cu caracter special, având în vedere scopul pentru care se solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România. Autorizația de muncă este documentul oficial, eliberat în condițiile legii, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă sau detașat în România la un singur angajator. Prin urmare, prevederile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească exercitarea dreptului la muncă ci, dimpotrivă, reglementează cadrul juridic special în care străinii să-și poată exercita acest drept. De asemenea, condițiile prevăzute de lege se aplică, în egală măsură, tuturor celor vizați de ipoteza normei criticate, astfel că nu se poate susține nici încălcarea principiului nediscriminării.

Cât privește invocarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, întrucât reglementează dreptul părților la un proces echitabil, drept ce nu poate fi pus în discuție prin stabilirea unei condiții speciale pentru obținerea prelungirii dreptului de ședere temporară în România în scop de muncă.

Cu privire la susținerile referitoare la lipsa de precizie și claritate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență criticată, Curtea reține că acestea oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă condițiile în funcție de care i se poate acorda dreptul solicitat și să își dirijeze, în consecință, comportamentul.

În plus, Curtea observă că, în realitate, autorul excepției supune controlului de constituționalitate aspecte legate fie de pretinse omisiuni ale legii, deduse din propria interpretare a textului în funcție de situația sa specifică, fie aspecte privind interpretarea și aplicarea acesteia de către instanța de judecată. Or, asemenea chestiuni nu intră în competența Curții Constituționale, ci revin, după caz, autorității legiuitoare sau instanței judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2009.