Decizia nr. 259/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales cu delegație la dosar. De asemenea, răspunde, pentru partea Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, apărătorul ales cu delegația depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă a excepției. Apărătorul părții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației achiesează la concluziile reprezentatului autorului excepției, solicitând, de asemenea, admiterea excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege ce formează obiect al acesteia nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.950/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" -S.A. din București într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a unei hotărâri emise de Guvern.

În motivarea excepției se susține că textul de lege criticat nu dă posibilitatea părților de a beneficia de toate garanțiile unui proces echitabil, întrucât, pe de o parte, condițiile în care se poate solicita suspendarea executării unui act administrativ unilateral nu sunt suficient de bine delimitate, iar, pe de altă parte, instituie o procedură care permite judecarea cauzei fără ca toate părțile să fi luat cunoștință de înscrisurile existente la dosar și fără să se permită administrarea de probatorii de către toate părțile din proces. Se arată că folosirea unor "noțiuni relativ largi" precum cazuri bine justificate sau prevenirea unei pagube iminente dau posibilitatea unor interpretări arbitrare, subiective, din partea judecătorului. În continuare, se susține că, prin acordarea posibilității de a suspenda, pe cale judiciară, în regim de urgență, efectele unui act administrativ care pune în executare o politică de dezvoltare regională, se încalcă principiul enunțat în art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituție. În argumentarea acestei critici se arată că, în cauză, se tinde tocmai la suspendarea unui act administrativ care pune în aplicare politica Uniunii Europene în domeniul comunicațiilor electronice, mai exact, în domeniul spectrelor de frecvență radio. În fine, se susține că prevederile

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

vin în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. a), privând un operator economic de drepturile sale născute dintr-un act administrativ la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată și fără a avea loc o judecată asupra fondului pretențiilor.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt în deplin acord cu normele constituționale invocate în motivarea excepției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autorului excepției și părții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 14: "Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și art. 135 alin. (2) lit. g) referitoare la obligația statului de a aplica politicile de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a reținut că dispozițiile

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

instituie posibilitatea persoanei vătămate prin actul administrativ de a solicita instanței competente suspendarea executării actului până la pronunțarea instanței de fond cu privire la legalitatea și temeinicia acestuia. Pentru a fi admisă, cererea de suspendare trebuie să întrunească două condiții cumulative: să fie formulată în cazuri bine justificate și, respectiv, suspendarea să prevină apariția unei pagube iminente. Cu privire la susținerile potrivit cărora aceste condiții ar reprezenta "noțiuni relativ largi", care ar conduce la arbitrar în actul de justiție, deci la absența unui proces echitabil, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării (Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999).

Suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepțională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului, și determină încetarea temporară a producerii efectelor juridice ale acestuia. Prin urmare, textul de lege criticat instituie o garanție pentru persoana vătămată în ceea ce privește evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condițiilor de admisibilitate, previne și limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate, fără să între în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție.

Nu este încălcat, așa cum susține autorul excepției, dreptul la un proces echitabil, prin lipsa posibilității de a administra probe în etapa procesuală vizată de textul de lege criticat. Prin soluționarea de urgență a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt afectate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil într-o societate democratică. Fiind citate, părțile își pot face apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, și pot propune probele pe care le apreciază ca fiind utile, astfel încât nu se poate susține că textul de lege criticat ar nesocoti dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil sau pe cele care garantează dreptul la apărare. În plus, fraza a doua a

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate. Așadar, inclusiv în eventualitatea soluționării pe fond a litigiului în care va fi cenzurată legalitatea actului administrativ contestat, părțile vor putea administra toate probele pe care le consideră necesare, în condițiile unui proces care întrunește toate garanțiile care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil.

În acest sens sunt, de exemplu,

deciziile nr. 594 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, nr. 47 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, sau nr. 177 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.

În continuare, Curtea constată că dispozițiile

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

nu sunt de natură să conducă la o nesocotire a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituție privind obligația statului de a aplica politicile de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene, Curtea constată că aceste prevederi din Legea fundamentală nu sunt incidente în analizarea constituționalității prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Urmează ca instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, examinând fondul litigiului, să stabilească dacă actul administrativ cu caracter normativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, și anume

Hotărârea Guvernului nr. 61/2008

privind procedura de selecție pentru acordarea unei licențe naționale de utilizare a frecvențelor radio în vederea furnizării de rețele de date și servicii de comunicații electronice mobile în benzile de frecvențe 410-415/420-425 MHz, se circumscrie sau nu obligației instituite în sarcina statului de art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Romtelecom" - S.A. din București în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.