Decizia nr. 271/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu conține nicio normă retroactivă, scutirea de la plata accesoriilor aferente creanțelor bugetare reprezentând opțiunea liberă a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.210/36/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 52 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal susține că dispozițiile

art. 52 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , prin care a fost introdus

art. 11^1 în Ordonanța Guvernului nr. 72/2002 , sunt neconstituționale, întrucât contravin principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. În motivarea excepției, se arată că

Ordonanța Guvernului nr. 72/2002

privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de privatizare a Societății Comerciale "Șantierul Naval" - S.A. Constanța este un act juridic cu caracter legislativ care nu conține dispoziții cu caracter general, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept, ci reglementează anumite măsuri aplicabile strict procedurii de finalizare a procesului de privatizare a Societății Comerciale "Șantierul Naval" - S.A. Constanța. În aplicarea dispozițiilor ordonanței, la data de 8 octombrie 2002 a fost finalizat procesul de privatizare, iar la data de 8 ianuarie 2004 s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor societății, prin conversia în acțiuni a obligațiilor acesteia către bugetul de stat și bugetele speciale exigibile la data finalizării privatizării.

Or, în condițiile în care, prin introducerea art. 11^1 în cuprinsul ordonanței se reglementează la data de 30 aprilie 2004, cu privire la raporturile juridice născute și consumate anterior acestei date, și anume în privința majorărilor de întârziere, a dobânzilor și penalităților de orice fel aferente creanțelor care fac obiectul conversiei prevăzute la

art. 3-5 din Ordonanța Guvernului nr. 72/2002 , operațiune juridică realizată la data de 8 octombrie 2002, prin încheierea procesului de privatizare a societății, respectiv la data de 8 ianuarie 2004, prin conversia în acțiuni a obligațiilor societății față de bugetul de stat și bugetele speciale, dispozițiile

art. 52 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

sunt retroactive, încălcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că dispozițiile legale dispun și pentru trecut, deoarece se extind ca sferă de aplicabilitate și asupra situațiilor juridice anterioare intrării în vigoare a legii.

Guvernul consideră că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004

își limitează incidența exclusiv la situații juridice cu persistență în timp, așadar integrate domeniului temporal de aplicare a

Ordonanței Guvernului nr. 72/2002 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 52 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, text de lege care are următorul conținut: "2. Se scutesc la plată majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile de orice fel aferente creanțelor care fac obiectul conversiei prevăzute la art. 3-5, datorate de la data finalizării privatizării până la data realizării conversiei, precum și orice alte accesorii aferente creanțelor bugetare achitate de societatea comercială, datorate și calculate la data finalizării privatizării."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituție.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Ordonanța Guvernului nr. 72/2002

s-au reglementat unele măsuri privind finalizarea procesului de privatizare a Societății Comerciale "Șantierul Naval" - S.A. Constanța.

Printre măsurile adoptate a fost conversia în acțiuni a creanțelor pe care societatea le datora bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale, Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare și Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, creanțe exigibile la data finalizării privatizării.

Potrivit art. 11 din ordonanță, au fost scutite de la plată majorările de întârziere și penalitățile de orice fel aferente creanțelor care au făcut obiectul acestei conversii, datorate și neachitate până la data finalizării privatizării. Cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit o scutire de la plata accesoriilor aferente creanțelor bugetare și creanțelor Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare și Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, exigibile la data transferului către investitorul strategic al dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat - data finalizării privatizării.

Ulterior, dispozițiile

art. 11^1 , introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , extind sfera de aplicare a scutirii de la plata accesoriilor aferente creanțelor amintite sub două aspecte: pe de o parte, o extindere temporală - se scutesc de la plată majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile datorate de la data finalizării privatizării până la data realizării conversiei și, pe de altă parte, se adaugă o nouă categorie de scutiri, și anume aceea a plății accesoriilor aferente creanțelor bugetare achitate de societatea comercială, datorate și calculate la data finalizării privatizării.

Așa cum rezultă din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , finalizarea privatizării în mod accelerat a societăților comerciale care se mai află în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic și social, precum și consolidarea unor privatizări, în scopul menținerii acestor societăți comerciale în activitate și fără perturbări sociale majore, servesc interesului public general și imediat. Avându-se în vedere aceste obiective, scopul reglementării este acela ca societățile comerciale privatizate să poată exercita în continuare funcțiile economice pentru care au fost constituite, aspecte ce privesc interesul public general, în acord cu obligația statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și libertatea comerțului și protecția concurenței loiale, potrivit art. 135 din Constituție.

Curtea reține că analiza pe care o impune controlul de constituționalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica situația juridică reglementată prin norma de lege criticată. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Astfel, Curtea constată că legea nouă operează o modificare sub aspectul extinderii sferei de aplicare a scutirilor de la plata accesoriilor aferente creanțelor datorate statului. Obligația de plată a acestor accesorii a luat naștere în mod valabil potrivit reglementărilor în vigoare și nu a fost stinsă prin plata către creditor, astfel că situația juridică nu poate fi calificată drept "facta praeterita", ci "facta pendentia", ale cărei efecte nu au fost consumate. Legea nouă nu modifică temeiul juridic al obligației debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situației juridice, ci doar modalitatea de executare, mai precis, de stingere a obligației.

De altfel, chiar noțiunea de "scutire de la plată" are semnificația aplicării pentru trecut unor obligații născute în mod valabil, exigibile, dar neexecutate până la momentul reglementării scutirii. Mai mult, în materia reglementată prin ordonanța criticată, dat fiind obiectul asupra căruia operează scutirea, și anume majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile de orice fel aferente creanțelor care fac obiectul conversiei prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 72/2002 , dispoziția criticată nu poate avea ca domeniu temporal de acțiune decât obligațiile născute în trecut, pentru care statul, în considerarea argumentelor expuse în prealabil, poate institui această exonerare.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile criticate respectă principiul "tempus regit actum" și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.