Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 310/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , art. 480 și art. 1436 din Codul civil

prezumat în vigoare

Data actului
3 martie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 228 din 7 aprilie 2009
Citat de
2 acte
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 10.260 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , art. 480 și 1436 din Codul civil, excepție ridicată de Grațiana Pavel în Dosarul nr. 3.894/55/2008 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.894/55/2008, Tribunalul Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , art. 480 și 1436 din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Grațiana Pavel într-o cauză civilă ce are ca obiect o acțiune în rezilierea unui contract de închiriere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia consideră că neprorogarea de drept a contractelor de închiriere determină încălcarea dispozițiilor constituționale și din tratatele internaționale invocate. Arată că, în diferite state europene, prorogarea de drept a contractelor de închiriere operează în favoarea chiriașilor. Susține că statul recunoaște doar formal dreptul la locuință, prin prevederile art. 23 din Legea locuinței acest drept nefiind garantat, mai mult, prevederile criticate aducând atingere demnității chiriașilor și producând traume sufletești acestora. Cu privire la prevederile art. 480 și 1436 din Codul civil, autorul nu formulează o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea față de dispozițiile constituționale și din tratatele internaționale invocate.

Tribunalul Arad - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Apreciază că dispozițiile constituționale și din tratatele internaționale invocate nu reglementează materia locațiunii și nici a proprietății, astfel încât nu pot exista neconcordanțe între acestea și textele de lege criticate. Totodată, arată că autorul excepției nu motivează excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 480 și 1436 din Codul civil.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale și din tratatele internaționale invocate, de vreme ce prin acestea se creează cadrul legal pentru ocrotirea interesului public și a drepturilor și intereselor cetățenilor. De asemenea, apreciază că dispozițiile constituționale ale art. 57 nu sunt incidente în cauză. Totodată, consideră că analiza situației de fapt, respectiv dacă evacuarea chiriașului dintr-un spațiu locativ este conformă cu legea, reprezintă un aspect al aplicării acesteia, ce intră în competența exclusivă a instanțelor de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, art. 480 și 1436 din Codul civil, având următorul conținut:

-

Articolul 23

din Legea nr. 114/1996 : "În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.";

- Art. 480 din Codul civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.";

- Art. 1436 din Codul civil: "Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare.

Dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele defipte de obiceiul locului."

Autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile supreme în statul de drept, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 47 privind nivelul de trai și ale art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților. Totodată, consideră că textele de lege criticate sunt contrare și dispozițiilor art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării proprii și a familiei, inclusiv dreptul la locuință, ale art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, conform cărora statele părți la Pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăși și familia sa, inclusiv dreptul la locuință, și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cât privește prevederile art. 480 și 1436 din Codul civil, analizând excepția, Curtea reține că autoarea nu aduce niciun argument privind neconstituționalitatea acestora. În aceste condiții, Curtea nu se poate substitui acesteia în ceea ce privește precizarea unor motive de neconstituționalitate, astfel încât, în temeiul

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , nu este competentă să se pronunțe asupra unei excepții nemotivate, excepția având ca obiect aceste prevederi urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește prevederile art. 23, Curtea reține că, potrivit acestora, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual. Astfel, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform

Legii nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative), la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosință al chiriașului, instanța urmând să dispună evacuarea lui. Reînnoirea contractului de închiriere putea interveni însă numai prin convenția părților, înțelegerea lor în acest sens putând fi expresă sau tacită, aceasta din urmă rezultând din folosința locuinței de către chiriaș, dacă locatorul nu s-a opus continuării raporturilor de locațiune prin anunțarea concediului înainte de expirarea termenului contractual sau dacă relocațiunea tacită nu a fost exclusă printr-o clauză expresă din contractul inițial.

Prin urmare, conform prevederilor criticate, după expirarea termenului contractual, locatorul are dreptul să pună capăt raporturilor de închiriere oricând și necondiționat, cerând evacuarea chiriașului.

În prezenta speță, prin încheierea de sesizare, instanța a reținut faptul că imobilul care face obiectul contractului de închiriere a fost restituit fostului proprietar, iar autorul excepției a beneficiat de protecția maximă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, în ceea ce privește prelungirea contractului de închiriere, ulterior restituirii imobilului fostului proprietar, și nu este îndreptățit la a solicita și obține, la aproximativ 7 luni de la data la care acesta nu mai are titlu locativ, acordarea unei noi prelungiri judiciare a contractului, deoarece s-ar depăși perioada maximă prevăzută de lege.

În aceste condiții, Curtea constată că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și din tratatele internaționale invocate, dreptul la locuință al autoarei fiind pe deplin garantat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 și art. 1436 din Codul civil, excepție ridicată de Grațiana Pavel în Dosarul nr. 3.894/55/2008 al Tribunalului Arad - Secția civilă.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.