Decizia nr. 342/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
- Legea nr. 262/2007 19 iulie 2007 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Aurel Budugan și Maria Budugan în Dosarul nr. 532/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspund autorii excepției, prin doamna avocat Isabela Spătaru-Hobjilă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției. Aceasta arată că "dispozițiile
art. I pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și ale
Legii nr. 10/2001 " și încalcă, totodată, prevederile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată. În ceea ce privește dispozițiile
art. 5 din Legea nr. 262/2007 , arată că "intervenția autorității publice centrale prin adoptarea unor norme de interpretare nu este doar neavenită, ci constituie și o depășire evidentă a competențelor legale, contravenind dispozițiilor
art. 52 din Constituție", "Legea nr. 554/2004
fiind neconstituțională prin restrângerea sferei actelor administrative ce pot fi supuse controlului de legalitate la sfera actelor unilaterale cu caracter individual, în condițiile în care este firesc ca și un act administrativ unilateral cu caracter normativ să poată fi supus aceluiași control de legalitate". În consecință, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, dispozițiile
art. I pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 , criticate, nu aparțin categoriei actelor normative formate din legi sau ordonanțe asupra cărora Curtea Constituțională, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , are competența exercitării controlului de constituționalitate; pe de altă parte, critica de neconstituționalitate referitoare la prevederile
art. 5 din Legea nr. 262/2007
vizează, în realitate, modificarea sau completarea textului în sensul dorit de autorul excepției, aspecte asupra cărora, însă, instanța de contencios constituțional nu se poate pronunța.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 532/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 5 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Aurel Budugan și Maria Budugan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei excepții de nelegalitate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează, în principal, argumente pentru susținerea neconstituționalității prevederilor " art. 1 pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Cât privește dispozițiile
art. 5 din Legea nr. 262/2007 , autorii excepției susțin că " Legea nr. 554/2004
este neconstituțională prin restrângerea sferei actelor administrative ce pot fi supuse controlului de legalitate la sfera actelor unilaterale cu caracter individual, în condițiile în care este firesc ca și un act administrativ unilateral cu caracter normativ să poată fi supus aceluiași control de legalitate."
Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că "dispozițiile
art. 5 din Legea nr. 262/2007
sunt valide sub aspectul constituționalității", acestea fiind norme legale de modificare egale în grad cu norma modificată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007
sunt constituționale, acestea fiind în acord cu normele art. 52 și ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. Apreciază că dispozițiile art. 44 din Constituție, invocate, nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, "prevederile
art. 5 din Legea nr. 262/2007
pentru modificarea și completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Curtea constată că, prin aceeași încheiere, instanța de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel că aceste prevederi nu pot constitui obiectul prezentei excepții, de vreme ce încheierea instanței de judecată reprezintă, potrivit
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare al Curții cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Totodată, Curtea constată că, în realitate, prezenta excepție de neconstituționalitate vizează dispozițiile
art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 , prin care au fost modificate prevederile
art. 4 alin. (1)-(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Având în vedere că, potrivit dispozițiilor
art. 60 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile
art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care au următorul conținut:
Articolul 4
Excepția de nelegalitate: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Dispozițiile art. 52 din Legea fundamentală, invocate de autorii excepției, consacră dreptul de acces liber la justiție în materia contenciosului administrativ, garantat prin dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
Autorii excepției consideră că dispozițiile
art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
afectează dreptul părții vătămate de o autoritate publică de a se adresa justiției, deoarece în sfera actelor administrative supuse controlului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate nu intră și actele administrative unilaterale cu caracter normativ, acestea fiind, în opinia lor, sustrase controlului judecătoresc. Or, faptul că excepția de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural, adică, în speță, a excepției de nelegalitate. Dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 554/2004
reglementează obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la "actul administrativ unilateral" al unei autorități publice, fără nicio distincție cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.
Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , transpunând prevederile art. 52 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora condițiile și limitele exercitării dreptului [persoanei vătămate de o autoritate publică] se stabilesc prin lege organică, permit contestarea unui act administrativ cu caracter normativ pe calea unei acțiuni directe, în cadrul căreia reclamantul solicită și beneficiază, în egală măsură ca și partea care invocă excepția de nelegalitate în condițiile art. 4 alin. (1), de exercitarea controlului de legalitate din partea instanței.
Totuși, Curtea observă că, în ce privește determinarea obiectului excepției de nelegalitate, există, sub aspectul redactării, o necorelare între prevederile alin. (1) al art. 4, care se referă exclusiv la "actul administrativ unilateral cu caracter individual" și cele ale alin. (2) al aceluiași articol, care vizează excepția de nelegalitate a unui "act administrativ unilateral", fără a distinge în privința invocării excepției de nelegalitate între cel normativ și cel individual; actul administrativ, așa cum este definit la
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 , cuprinde atât "actul unilateral cu caracter individual" cât și "actul unilateral cu caracter normativ". Din acest punct de vedere, Curtea consideră că necorelarea între cele două alineate ale art. 4 pune în discuție, pe de o parte, o problemă de interpretare și aplicare a legii, iar, pe de altă parte, o problemă de reglementare, ambele aspecte ieșind însă din sfera de competență a Curții Constituționale.
În consecință, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile
art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
contravin prevederilor art. 52 din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanței de judecată pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (1), (2) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Aurel Budugan și Maria Budugan în Dosarul nr. 532/33/2008 al Curții de Apel Cluj -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. Ioan Vida Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.