Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 412/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
26 martie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 274 din 28 aprilie 2009
Citat de
10 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 6.845 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Măriuță, prin mandatar Tudor Leonte, în Dosarul nr. 4.676/291/2007 al Judecătoriei Roman.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.676/291/2007, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Măriuță, prin mandatar Tudor Leonte.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece interzic mandatarului care nu are calitatea de avocat să pună concluzii în fața instanței. Se arată că textul de lege nu distinge, după cum este vorba de concluzii orale sau scrise, așa încât rezultă în mod indubitabil că sunt interzise ambele categorii de concluzii. Pe de altă parte, chiar dacă dreptul mandatarului ar fi limitat doar la a pune concluzii scrise, o asemenea dispoziție încalcă principiul publicității dezbaterilor. De asemenea, se încalcă și dreptul la apărare, care nu poate fi condiționat, iar celeritatea procesului are de suferit prin obligarea părții reprezentate de un mandatar de a apela la serviciile unui avocat pentru a pune concluzii. În sfârșit, se susține că prin dispozițiile criticate se stabilește o discriminare între avocați, pe de o parte, și mandatarii care au studii juridice, pe de altă parte, în condițiile în care între ei nu există diferențe de calificare, precum și între mandatarii doctori și licențiați în drept, pe criteriul gradului de rudenie cu părțile. Se conchide în sensul că rațiunea interdicției mandatarului de a pune concluzii este aceea de a favoriza avocații, asigurându-le astfel un portofoliu de cauze în care să nu fie concurați de mandatarii doctori sau licențiați în drept.

Judecătoria Roman apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "[...] Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv."

Se susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 127 - Caracterul public al dezbaterilor, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, cu raportare la aceleași prevederi din Constituție și din acte internaționale ca și cele invocate în cauza de față, și în raport de critici similare. În acest sens sunt

Decizia nr. 181 din 26 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008,

Decizia nr. 505 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, și

Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate invocată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 și 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florin Măriuță, prin mandatar Tudor Leonte, în Dosarul nr. 4.676/291/2007 al Judecătoriei Roman.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.