Decizia nr. 541/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul penal, excepție ridicată de Remus Gabriel Vasea în Dosarul nr. 16.011/212/2007 al Judecătoriei Constanța - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16.011/212/2007, Judecătoria Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de apărătorul inculpatului Remus Gabriel Vasea într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 321 alin. 1 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 321 alin. 1 din Codul penal încalcă prevederile constituționale ale art. 16, art. 124 alin. (1) și (2) și art. 126. În acest sens, arată că legiuitorul nu face o distincție clară între dispozițiile art. 321 alin. 1 din Codul penal și cele ale

art. 2 din Legea nr. 61/1991 , republicată. Astfel, potrivit acestor texte de lege, fapta prin care, în public, sunt săvârșite acte, cuvinte sau gesturi ce pot aduce atingere ordinii și liniștii publice poate constitui, după caz, contravenție sau infracțiune. Modalitatea de departajare efectivă a unei contravenții de o infracțiune nu este însă reglementată de lege, astfel că există posibilitatea interpretării subiective a acestor texte de lege.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 din Codul penal, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din motivarea acesteia, îl constituie numai dispozițiile alin. 1 al acestui articol de lege, care au următorul conținut: "Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce un scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."

Acest text de lege este raportat la prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 referitoare la instanțele judecătorești.

Autorul excepției consideră că neconstituționalitatea textului de lege criticat este determinată de posibilitatea arbitrară a instanței de judecată de a interpreta dispozițiile art. 321 alin. 1 din Codul penal și ale

art. 2 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile de lege criticate reglementează obligația fiecărui cetățean de a adopta un anumit comportament, stabilind și caracteristicile acestuia, și anume să se abțină de la săvârșirea în public a unor acte sau gesturi menite să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public sau să tulbure în alt mod liniștea și ordinea publică.

Această exigență este în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială și, din perspectiva unui viciu de constituționalitate, este lipsit de relevanță faptul că legiuitorul face sau nu o distincție clară între dispozițiile art. 321 alin. 1 din Codul penal și cele ale

art. 2 din Legea nr. 61/1991 .

Sub acest aspect, Curtea constată că aceste dispoziții de lege nu sunt similare, deși apără aceleași valori sociale, iar diferențierea între cele două forme ale ilicitului, determinată de intensitatea și gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Remus Gabriel Vasea în Dosarul nr. 16.011/212/2007 al Judecătoriei Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.