Decizia nr. 251/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Fu Songlin în Dosarul nr. 538/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limba chineză, desemnat spre a asigura traducerea în cauză, dl. Ioan Budura.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, indicând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 538/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
Excepția a fost ridicată de Fu Songlin într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a protecției subsidiare pe teritoriul României.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt lipsite de precizie și claritate, întrucât nu menționează explicit motivul protejării vieții de familie ca motiv de acordare a protecției subsidiare, noțiunile de "tratament sau pedepse inumane ori degradante" fiind prea vagi și imprecise. Sintagma "prevăzute de lege" vizează calitatea legii, prin această expresie înțelegându-se că "legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele și modalitățile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităților".
Judecătoria Sectorului 5 - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut:
Articolul 26
Protecția subsidiară: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție și celor ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile
art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituționalitate, exercitat prin raportare la aceleași norme constituționale sau convenționale și față de critici similare celor formulate în prezentul dosar. De exemplu, prin
Decizia nr. 524 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a statuat că textele legale criticate nu înfrâng dreptul persoanei la respectarea vieții familiale și private, astfel cum acesta este consacrat în art. 26 alin. (1) din Constituție, și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Întrucât față de cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia menționată nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței indicate, soluția și considerentele ce stau la baza acestora își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (1) și (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepție ridicată de Fu Songlin în Dosarul nr. 538/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.