Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 378/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi

prezumat în vigoare

Data actului
19 martie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 322 din 14 mai 2009
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 9.011 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 356/2006 21 iulie 2006 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificare…

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr. 1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1121.1/208/2006, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi. Excepția a fost ridicată de Ionică Cocora cu ocazia rejudecării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și dreptul la apărare. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin

art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 , plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, nemaiexistând niciun caz de adresare a plângerii prealabile direct instanței de judecată, ceea ce reprezintă o reglementare mai favorabilă inculpatului. Normele tranzitorii instituite de

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

lasă însă în competența instanțelor cauzele aflate în curs de judecată referitoare la infracțiunile pentru care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă adresată direct instanței în condițiile vechii reglementări cuprinse în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, lipsind aceste cauze de faza de urmărire penală. De vreme ce instanța "nu ar mai fi competentă să fie sesizată direct pentru infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, această instanță nu poate să fie considerată, totuși, competentă în judecarea cauzei în lipsa efectuării urmăririi penale doar pentru faptul că aceasta a început judecarea cauzei".

Judecătoria Caransebeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile din Constituție invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

au fost declarate neconstituționale prin

Decizia Curții Constituționale nr. 610/2007 , astfel încât excepția de neconstituționalitate a

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

este, potrivit

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibilă. Consideră că prevederile

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006

sunt constituționale, întrucât nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Deși legea penală, prin excepție, poate retroactiva - este cazul legii penale mai favorabile -, în cauză este invocată o lege procesual penală care este caracterizată de principiul activității legii. Totodată, art. 126 alin. (2) din Constituție lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007, Curtea a constatat că dispozițiile

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

sunt neconstituționale pentru motivele acolo reținute. Având în vedere prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006

este inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile

art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 , autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că, în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii, instanța să trimită organului de cercetare penală sau procurorului cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă adresată direct instanței, potrivit vechii reglementări cuprinse în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr. 1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
__________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.