Decizia nr. 378/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 356/2006 21 iulie 2006 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificare…
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr. 1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeș.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1121.1/208/2006, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi. Excepția a fost ridicată de Ionică Cocora cu ocazia rejudecării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213 din Codul penal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale privind retroactivitatea legii penale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și dreptul la apărare. Arată că, potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin
art. I pct. 140 din Legea nr. 356/2006 , plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, nemaiexistând niciun caz de adresare a plângerii prealabile direct instanței de judecată, ceea ce reprezintă o reglementare mai favorabilă inculpatului. Normele tranzitorii instituite de
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
lasă însă în competența instanțelor cauzele aflate în curs de judecată referitoare la infracțiunile pentru care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă adresată direct instanței în condițiile vechii reglementări cuprinse în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, lipsind aceste cauze de faza de urmărire penală. De vreme ce instanța "nu ar mai fi competentă să fie sesizată direct pentru infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, această instanță nu poate să fie considerată, totuși, competentă în judecarea cauzei în lipsa efectuării urmăririi penale doar pentru faptul că aceasta a început judecarea cauzei".
Judecătoria Caransebeș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile din Constituție invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006
au fost declarate neconstituționale prin
Decizia Curții Constituționale nr. 610/2007 , astfel încât excepția de neconstituționalitate a
art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006
este, potrivit
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibilă. Consideră că prevederile
art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006
sunt constituționale, întrucât nu încalcă dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Deși legea penală, prin excepție, poate retroactiva - este cazul legii penale mai favorabile -, în cauză este invocată o lege procesual penală care este caracterizată de principiul activității legii. Totodată, art. 126 alin. (2) din Constituție lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007, Curtea a constatat că dispozițiile
art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006
sunt neconstituționale pentru motivele acolo reținute. Având în vedere prevederile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (3) teza întâi din Legea nr. 356/2006
este inadmisibilă.
În ceea ce privește dispozițiile
art. III alin. (3) teza a doua din Legea nr. 356/2006 , autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că, în caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii, instanța să trimită organului de cercetare penală sau procurorului cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă adresată direct instanței, potrivit vechii reglementări cuprinse în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, excepție ridicată de Ionică Cocora în Dosarul nr. 1121.1/208/2006 al Judecătoriei Caransebeș.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.