Ordinul nr. 219/2009

Anexa METODOLOGIA

cercetării statistice privind inovarea în industrie și servicii

1. Cadrul general

Cercetarea statistică privind inovarea în industrie și servicii își propune să colecteze informații despre numărul de întreprinderi inovative și noninovative, tipologia inovatorilor, cifra de afaceri a produselor noi sau semnificativ îmbunătățite, cheltuielile de inovare, finanțarea publică a inovării, cooperarea întreprinderilor inovative și nivelul de importanță al partenerilor în domeniul inovării, sursele de informare pentru inovare, efectele inovării, utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală, inovările organizaționale și de marketing și efectele acestora, precum și indicatorii economici pentru întreprinderile din industrie și o parte a serviciilor, selectate în funcție de mărimea întreprinderii, după numărul de salariați.

Pentru a dispune de date statistice coerente și comparabile la nivel internațional, Institutul Național de Statistică continuă experiența câștigată în domeniul statisticii inovării, lansând concomitent cu țările Uniunii Europene cercetarea statistică INOV din 2 în 2 ani.

1.1. Obiectivele cercetării statistice

Cercetarea statistică privind inovarea are următoarele obiective:

● menținerea în sistemul informațional statistic a unei cercetări statistice privind inovarea, respectându-se regulamentele europene și principiile directoare propuse de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică - OCDE/Oficiul de Statistică al Comisiei Europene-Eurostat;

● asigurarea fondului de date statistice referitoare la inovare, concomitent cu cele obținute în statisticile țărilor Uniunii Europene;

● îmbunătățirea sistemului de producere a tabelelor și microdatelor conform cerințelor Eurostat;

● creșterea calității datelor și îmbunătățirea relevanței datelor;

● utilizarea mai bună a microdatelor și îmbunătățirea accesului cercetătorilor la microdate;

● măsurarea costurilor și a sarcinii de răspuns a respondenților;

● reducerea eșantionului de întreprinderi la nivel național și european;

● revizuirea regulamentului european de producere și dezvoltare a statisticilor de inovare;

● asigurarea măsurilor de protecție a datelor și respectarea confidențialității datelor pe parcursul întregii perioade a cercetării statistice privind inovarea;

● diseminarea datelor obținute prin publicații, baza de date a Institutului Național de Statistică, studii și analize;

● transmiterea la Eurostat a indicatorilor obținuți din cercetarea statistică privind inovarea, pentru baza de date New Cronos;

● obținerea unui set de indicatori specifici necesari pentru domeniul cercetare-dezvoltare și inovare din Planul național de dezvoltare 2007-2013.

1.2. Cadrul legal

Cercetarea statistică respectă legislația europeană și se realizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Deciziei nr 1.608/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind producerea și dezvoltarea statisticilor comunitare privind inovarea, cu modificările ulterioare.

Cercetarea statistică privind inovarea respectă principiile directoare propuse de OCDE/Eurostat și cuprinse în Ghidul pentru culegerea și interpretarea datelor privind inovarea tehnologică - Manualul OSLO, ediția 2005.

1.3. Concepte și definiții

Inovarea este o activitate din care rezultă un produs, bun sau serviciu, nou ori semnificativ îmbunătățit sau un proces nou ori semnificativ îmbunătățit, o metodă nouă de marketing sau o metodă nouă organizațională în practicile de afaceri, în organizarea locului de muncă sau în relațiile externe. Inovarea este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi combinații ale tehnologiei existente sau pe utilizarea altor cunoștințe obținute de întreprindere.

Cerința minimă pentru o inovare este ca produsul, procesul, metoda de marketing sau metoda organizațională să fie nou/nouă ori semnificativ îmbunătățit/îmbunătățită pentru întreprindere. Inovarea trebuie să fie dezvoltată prima dată în întreprindere, dar poate fi adoptată și de la alte întreprinderi sau organizații. Nu vor fi considerate ca inovări vânzările de produse inovative ale unei întreprinderi care au fost realizate sau dezvoltate anterior de către alte întreprinderi.

Activitățile inovative reprezintă totalitatea pașilor științifici, tehnologici, organizaționali, financiari și comerciali care conduc sau intenționează să conducă la implementarea inovărilor. Unele activități inovative sunt ele însele inovative, altele nu sunt activități de noutate, dar sunt necesare pentru implementarea inovărilor. Activitățile inovative includ activități de achiziționare de utilaj, echipament, software și licențe, activități inginerești și de dezvoltare a muncii, design industrial, formare profesională și pregătirea pieței și activități de dezvoltare și implementare pentru inovări, cum ar fi metodele noi de marketing ori metodele noi organizaționale, care nu sunt inovări de produs sau de proces. Activitățile inovative pot include achiziții de cunoștințe externe sau bunuri de capital care nu fac parte din activitățile de cercetare-dezvoltare. De asemenea, se includ activități privind cercetarea-dezvoltarea și cercetarea-dezvoltarea fundamentală.

Întreprinderea este o grupare de unități legale care se constituie ca o entitate organizațională de producție de bunuri, servicii comerciale sau servicii de interes social, ce beneficiază de o autonomie de decizie, mai ales pentru asigurarea resurselor sale curente.

O întreprindere exercită una sau mai multe activități, în unul ori mai multe locuri, sedii sau unități locale ale întreprinderii.

Întreprinderea activă reprezintă entitatea care, din punct de vedere economic, este activă în perioada de observare, respectiv realizează bunuri sau servicii, înregistrează cheltuieli și întocmește bilanț contabil.

Întreprinderile - în sensul larg al cuvântului, după forma juridică de organizare, specifică sferei anchetei statistice INOV, sunt următoarele: regii autonome și institute naționale, societăți comerciale, societăți cooperatiste, alte instituții ale administrației publice, centrale și locale, instituții bugetare.

Grupul de întreprinderi reprezintă o asociere de întreprinderi reunite prin legături financiare. Grupul de întreprinderi poate avea unul sau mai multe centre de decizie, în special pentru politica producției, a vânzărilor și profiturilor. Grupul poate centraliza anumite aspecte de management financiar și de plată a taxelor și se constituie într-o entitate economică împuternicită să ia decizii privind unitățile care o compun.

Activitatea principală a întreprinderii se stabilește în funcție de produsele sau serviciile a căror realizare implică cele mai multe resurse umane ori care aduc cele mai mari venituri întreprinderii.

Inovarea se clasifică în 4 tipuri principale: inovare de produs, inovare de proces, inovare organizațională și inovare de marketing.

Inovarea de produs este o activitate de introducere pe piață a unui bun ori serviciu nou sau semnificativ îmbunătățit, cu respectarea însușirilor sale, ori de introducere de elemente de utilizare prietenoase, componente sau subsisteme. Acestea includ: îmbunătățiri semnificative în specificațiile tehnice, în componente și materiale, software încorporat, introducerea de elemente de utilizare prietenoase sau alte caracteristici funcționale. Spre deosebire de inovările de proces, ele se vând direct clienților.

Produsele inovate pot fi noi pentru piață sau noi numai pentru întreprindere. O întreprindere poate avea inovare de produs chiar dacă acesta nu este nou pentru piață, dar este nou pentru întreprindere. De asemenea, o întreprindere poate avea inovare de proces, chiar dacă ea nu este prima care a introdus procesul pe piață.

Inovarea de proces corespunde implementării unei producții noi sau semnificativ îmbunătățite ori unor metode de distribuție noi sau semnificativ îmbunătățite. Se includ schimbări semnificative în tehnici specifice, echipament și/sau software, intenționându-se să se scadă costurile producției și distribuției, să se îmbunătățească calitatea, să se producă ori să se distribuie produse noi sau îmbunătățite, eficiența ori flexibilitatea unei activități productive sau a unei activități de aprovizionare și să reducă riscurile privind siguranța mediului ambiant.

Inovarea organizațională reprezintă implementarea unor metode noi organizaționale în practicile de afaceri ale întreprinderii, inclusiv managementul cunoașterii, în organizarea locului de muncă sau în relațiile externe care nu au mai fost utilizate înainte de întreprindere. Aceasta trebuie să fie rezultatul unor decizii strategice luate de echipa managerială. Schimbarea organizațională este considerată inovare doar dacă există o schimbare măsurabilă a randamentului, precum productivitatea sau vânzările directe.

Inovările organizaționale de obicei implică schimbări mai importante în lanțul furnizor al firmei și sunt mai puțin dependente de tehnologie decât inovările de proces. Principalele obiective ale inovărilor organizaționale pot fi:

- reducerea timpului necesar pentru a răspunde nevoilor cumpărătorului sau furnizorului;

- îmbunătățirea abilității de dezvoltare de noi produse sau procese;

- îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor.

Inovarea de marketing reprezintă implementarea unui nou concept sau a unei noi strategii de marketing care diferă semnificativ de metodele de marketing existente în întreprindere și care nu au mai fost utilizate înainte. Ea necesită schimbări semnificative în designul sau ambalarea produsului, în plasarea produsului, promovarea sau stabilirea prețurilor produsului.

Principalele obiective ale inovărilor de marketing sunt:

- creșterea sau menținerea ponderii pieței;

- introducerea de produse pentru noi grupe de clienți;

- introducerea de produse pentru noi piețe geografice.

Inovatorii de succes reprezintă întreprinderile care au introdus sau implementat cel puțin un produs ori un proces de inovare.

Întreprinderi inovative sunt întreprinderile care au lansat produse noi sau semnificativ îmbunătățite. Conceptul acoperă inovatorii de produs, de proces, precum și întreprinderile cu inovări nefinalizate sau abandonate și se referă la întreprinderile active.

Întreprinderile cu inovări nefinalizate sau abandonate sunt întreprinderile care au dezvoltat ori au implementat activități inovative nefinalizate sau abandonate, pentru dezvoltarea ori introducerea produselor noi sau semnificativ îmbunătățite, bunuri ori servicii, sau pentru implementarea noilor procese, inclusiv activitatea de cercetare-dezvoltare.

Întreprinderile noninovative sunt întreprinderile care nu au activitate inovativă în perioada analizată. Aceste întreprinderi răspund unui set limitat de întrebări din chestionar, referitor la absența inovării, factori de blocare, drepturi de proprietate intelectuală, inovări organizaționale și de marketing.

Întreprinderile cu inovări organizaționale și/sau de marketing se determină separat, atât din numărul întreprinderilor inovative, cât și din al celor noninovative.

Cheltuielile pentru inovare reprezintă totalitatea cheltuielilor atât pentru inovarea realizată, cât și pentru inovarea nefinalizată sau abandonată. Principalele componente ale cheltuielilor de inovare se realizează pentru următoarele activități inovative:

- cercetarea-dezvoltarea internă, din întreprindere - se referă la activitățile creatoare întreprinse sistematic în cadrul întreprinderii, în vederea creșterii volumului de cunoștințe și a utilizării lor în scopul realizării de produse - bunuri sau servicii și procese noi și îmbunătățite, inclusiv dezvoltarea de software. Întreprinderea poate desfășura cercetare-dezvoltare continuu sau ocazional;

- cercetarea-dezvoltarea externă - se referă la aceleași activități de cercetare-dezvoltare ca cele anterioare, dar dezvoltate de alte întreprinderi, inclusiv alte întreprinderi din interiorul grupului, sau de organizații publice ori private de cercetare, achiziționate de întreprindere;

- achizițiile de utilaj, echipament și software - se referă la achiziționarea de utilaje performante, echipamente și hardware sau software pentru obținerea produselor ori proceselor noi sau semnificativ îmbunătățite;

- achizițiile de alte cunoștințe externe - se referă la achiziționarea sau obținerea de licențe de brevete și invenții nebrevetate, know-how și alte tipuri de cunoștințe, de la alte întreprinderi sau organizații;

- formarea profesională - conține activități de formare profesională internă ori externă a personalului direct implicat în dezvoltarea și/sau introducerea produselor și proceselor noi sau semnificativ îmbunătățite;

- introducerea pe piață a inovărilor - activitățile pentru introducerea pe piață a bunurilor și serviciilor noi sau semnificativ îmbunătățite, inclusiv studiile de piață și de publicitate pentru lansarea lor.

În calculul cheltuielilor totale pentru inovare se iau doar cheltuielile pentru primele 4 activități inovative enumerate, respectiv cheltuieli pentru:

● cercetarea-dezvoltarea internă, din întreprindere;

● cercetarea-dezvoltarea externă;

● achiziții de utilaj, echipament și software;

● achiziții de alte cunoștințe externe.

În cazul în care întreprinderea a desfășurat activitate de cercetare-dezvoltare proprie sau a preluat activități de cercetare-dezvoltare de la alte întreprinderi ori a achiziționat echipamente și aparatură, respectiv a completat chestionarul statistic privind activitatea de cercetare-dezvoltare, trebuie să existe corelații ale cheltuielilor raportate între cele două cercetări statistice.

Finanțarea publică a inovării include sprijin financiar sub formă de granturi, împrumuturi nerambursabile, credite, subvenții și garanții pentru credite primite de întreprinderi din partea diferitelor organisme: autorități locale și regionale, Guvern, inclusiv instituții lucrând în numele Guvernului, și Uniunea Europeană.

Cooperarea în domeniul inovării înseamnă participare activă la proiecte comune de cercetare-dezvoltare și la alte proiecte de inovare cu alte întreprinderi sau instituții. Din această cooperare nu este neapărat necesar ca ambii parteneri să aibă beneficii comerciale imediate comune. Contractarea de lucrări, fără o colaborare activă, nu înseamnă cooperare.

Sursele de informare pentru inovare se referă la principalele surse necesare pentru inițierea de noi proiecte de inovare, pentru contribuția la completarea proiectelor de inovare existente sau pentru utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea sunt grupate în:

● surse interne:

- surse din interiorul întreprinderii sau grupului de întreprinderi;

● surse privind piața:

- furnizori de echipamente, materiale componente sau software;

- clienți sau cumpărători;

- concurenți sau alte întreprinderi din aceleași sectoare de activitate;

- consultanți, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;

● surse instituționale:

- universități sau alte instituții de învățământ superior;

- instituții guvernamentale sau institute publice de cercetare;

● alte surse:

- conferințe, târguri, expoziții;

- reviste științifice și alte publicații comerciale/tehnice;

- asociații profesionale și industriale.

Obiectivele inovării reprezintă intențiile întreprinderii în realizarea sau implementarea activităților inovative. Principalele obiective urmărite sunt următoarele:

● extinderea gamei de bunuri sau servicii;

● înlocuirea produselor sau proceselor vechi;

● intrarea pe noi piețe;

● creșterea ponderii pieței;

● îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor;

● îmbunătățirea flexibilității pentru producerea de bunuri și servicii;

● creșterea capacității de producere de bunuri și servicii;

● îmbunătățirea sănătății și gradului de securitate a muncii;

● reducerea costurilor cu forța de muncă pe unitatea de produs rezultat.

Factorii care au condus la blocarea activităților inovative, proiectelor inovative sau au influențat decizia de a nu inova. Factorii de blocare se clasifică în:

● factori de cost:

- lipsa de fonduri din interiorul întreprinderii sau grupului de întreprinderi;

- lipsa de finanțare din surse din afara întreprinderii;

- costuri de inovare prea ridicate;

● factori privind acumularea cunoștințelor:

- lipsa de personal calificat;

- lipsa de informații privind tehnologia;

- lipsa de informații privind piețele;

- dificultăți privind găsirea partenerilor de cooperare pentru inovare;

● factori de piață:

- piață dominată de întreprinderi consacrate;

- cerere fluctuantă de bunuri și servicii inovative;

● motive de a nu inova:

- nu a fost nevoie datorită inovărilor anterioare;

- nu a fost nevoie datorită faptului că nu au fost cereri pentru inovări.

De un real interes este și cunoașterea preocupărilor întreprinderii pentru asigurarea dreptului de proprietate intelectuală prin solicitarea:

● cel puțin a unui brevet/model de utilitate;

● cererii de înregistrare a unui desen sau model industrial;

● cererii pentru înregistrarea unei mărci;

● revendicării dreptului de autor și drepturilor conexe.

Indicatorii economici ai întreprinderii urmăriți în cercetarea statistică privind inovarea sunt:

- cifra de afaceri totală, exclusiv TVA - servește ca indicator de măsurare a volumului și evoluției activității comerciale și reprezintă suma totală a veniturilor obținute din vânzările de bunuri, vânzările de mărfuri, executarea de lucrări și prestări de servicii, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților, efectuate în cursul anilor de referință. Pentru sistemul bancar se includ dobânzile încasate și alte venituri similare, iar pentru activitățile de asigurare se includ primele de asigurare brute;

- numărul mediu anual de salariați reprezintă media aritmetică rezultată din însumarea datelor pentru acest indicator, calculate pentru cele 12 luni ale anului.

Numărul mediu al salariaților din cadrul unei luni reprezintă media aritmetică simplă, rezultată din suma efectivelor zilnice ale salariaților, inclusiv din zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și alte zile nelucrătoare, împărțită la numărul total al zilelor calendaristice, 365 de zile. Salariații care nu au fost angajați cu normă întreagă se includ în numărul mediu proporțional cu timpul de lucru prevăzut în contractul individual de muncă.

2. Descrierea cercetării statistice

2.1. Sfera de cuprindere

Sfera de cuprindere a cercetării statistice privind inovarea în industrie și servicii este reprezentată de populația totală de întreprinderi care, conform CAEN Rev.2, aparține secțiunilor A-M și care este cuprinsă într-un eșantion reprezentativ la nivel de țară. Secțiunile CAEN Rev.2 includ cele mai multe activități de piață. Cercetarea exclude activitățile CAEN Rev.2 aparținând secțiunilor O-U, care cuprind administrația publică, învățământ, sănătate și asistența socială, activități de spectacole, culturale și recreative, alte activități de servicii, activități ale gospodăriilor private și ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale. De asemenea, nu se includ anumite diviziuni CAEN Rev.2 unde pot exista atât servicii publice, cât și servicii de piață.

Față de cercetările statistice anterioare care au utilizat Clasificarea activităților economice CAEN Rev. 1, începând cu anul de referință 2008 se utilizează noua clasificare CAEN Rev.2. Întrucât țara noastră, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligația de a respecta și de a implementa prevederile legislației europene, Institutul Național de Statistică a implementat la nivel național prevederile Regulamentului (CE) nr. 973/2007 al Comisiei de modificare a anumitor regulamente CE privind domeniile statistice specifice de punere în aplicare a nomenclatorului statistic al activităților economice NACE Revizia 2 și a elaborat clasificarea națională CAEN Rev.2, aprobată prin

Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007

privind actualizarea clasificării activităților din economia națională - CAEN, cu modificările ulterioare.

Regulamentul european referitor la statisticile de inovare prevede o sferă de cuprindere obligatorie care, conform CAEN Rev.2, este următoarea:

- industria extractivă, CAEN Rev.2, secțiunea B, diviziunile 05-09;

- industria prelucrătoare, CAEN Rev.2, secțiunea C, diviziunile 10-33;

- producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat, CAEN Rev.2, secțiunea D, diviziunea 35;

- distribuția apei, salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare, CAEN Rev.2, secțiunea E, diviziunile: 36, 37, 38, 39;

- comerț cu ridicata, cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete, CAEN Rev.2, diviziunea 46;

- transport și depozitare, CAEN Rev.2 secțiunea H, diviziunile 49-53;

- activități de editare, CAEN Rev.2, diviziunea 58;

- telecomunicații, CAEN Rev.2, diviziunea 61;

- activități de servicii în tehnologia informației, CAEN Rev.2, diviziunea 62;

- activități de servicii informatice, CAEN Rev.2, diviziunea 63;

- intermedieri financiare și asigurări, CAEN Rev.2, secțiunea K, diviziunile 64, 65 și 66;

- activități de arhitectură și inginerie; activități de testări și analiză tehnică, CAEN Rev.2, diviziunea 71.

Adițional, pentru comparabilitate cu cercetările statistice anterioare, Institutul Național de Statistică cercetează și întreprinderile din cercetare-dezvoltare, CAEN Rev.2, diviziunea 72.

2.2. Unitatea statistică utilizată

Principala unitate statistică este întreprinderea, așa cum este ea definită în Regulamentul (CEE) nr.696/1993 al Consiliului privind unitățile statistice pentru observarea și analizarea sistemului de producție comunitar, cu modificările ulterioare.

2.3. Clasificări și nomenclatoare utilizate

a) Clasificarea întreprinderilor

Întreprinderile sunt selectate în funcție de mărimea întreprinderii care este evaluată după criteriul numărului mediu de salariați în perioada de referință. În concordanță cu criteriile emise de Eurostat, se efectuează delimitarea întreprinderilor, specifică cercetării statistice privind inovarea, în următoarele clase de mărime:

● întreprinderi mici: 10-49 de salariați;

● întreprinderi mijlocii: 50-249 de salariați;

● întreprinderi mari: 250 de salariați și peste.

b) Nomenclatoare utilizate

Pentru realizarea cercetării statistice privind inovarea în industrie și servicii se utilizează următoarele nomenclatoare:

- Registrul statistic al întreprinderilor - REGIS -;

- Nomenclatorul clasificării activităților economice CAEN Rev.2;

- Nomenclatorul SIRUTA pentru localități și județe;

- Nomenclatorul de țări și teritorii pentru statisticile de comerț exterior al Comunității și statistici ale comerțului dintre statele sale membre, conform Regulamentului (CE) nr. 1.833/2006 al Comisiei privind Nomenclatura țărilor și teritoriilor pentru statisticile comerțului exterior al Comunității și ale comerțului dintre statele sale membre;

- Clasificarea comună a unităților teritoriale pentru scopuri statistice conform Regulamentului (CE) nr. 1.059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS), cu modificările ulterioare.

2.4. Principalele variabile studiate și chestionarul cercetării statistice

a) Variabilele studiate

Principalele variabile studiate sunt:

● numele întreprinderii pe baza identificatorului statistic;

● adresa conform clasificării teritoriale, nivel două cifre;

● activitatea principală conform cod CAEN Rev.2;

● apartenența întreprinderilor la un grup de întreprinderi;

● țara de origine a sediului central al grupului de întreprinderi;

● piețele geografice unde întreprinderea își vinde produsele;

● introducerea pe piață a unui produs, bun ori serviciu, nou sau semnificativ îmbunătățit;

● cine a dezvoltat inovările de produse;

● introducerea de către întreprindere a unei inovări noi pentru piață;

● introducerea de către întreprindere a unei inovări noi pentru întreprindere;

● % din cifra de afaceri în produse noi pentru una dintre piețe;

● % din cifra de afaceri în produse noi numai pentru întreprindere;

● % din cifra de afaceri în produse neschimbate;

● introducerea pe piață a unei noi metode de prelucrare sau producere de bunuri și servicii;

● introducerea pe piață a unei noi metode logistice, de furnizare și de livrare de bunuri și servicii;

● introducerea pe piață a unor activități-suport pentru procese noi sau semnificativ îmbunătățite;

● cine a dezvoltat inovările de proces;

● inovări abandonate sau suspendate înaintea finalizării;

● inovări încă nefinalizate la sfârșitul anului;

● angajarea în cercetarea-dezvoltarea internă;

● tipul de angajament al cercetării-dezvoltării;

● angajarea în cercetarea-dezvoltarea externă;

● angajarea în achiziții de utilaj, echipament și software;

● angajarea în achiziții de alte cunoștințe externe;

● angajarea în perfecționarea personalului;

● angajarea în introducerea pe piață a inovărilor;

● angajarea în alte activități pregătitoare;

● cheltuieli pentru activitatea de cercetare-dezvoltare internă;

● cheltuieli pentru activitate de cercetare-dezvoltare externă;

● cheltuieli pentru achiziții de utilaj, echipament și software;

● cheltuieli pentru achiziții de alte cunoștințe externe;

● finanțarea publică a inovării de la autorități locale/regionale;

● finanțarea publică a inovării de la Guvern;

● finanțarea publică a inovării de la Uniunea Europeană;

● sursele de informare pentru inovare din întreprindere sau din grupul de întreprinderi;

● sursele de informare pentru inovare de la furnizori de echipamente, materiale, componente software;

● sursele de informare pentru inovare de la clienți sau cumpărători;

● sursele de informare pentru inovare de la concurenți sau alte întreprinderi din același sector de activitate;

● sursele de informare pentru inovare de la consultanți, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;

● sursele de informare pentru inovare de la universități sau alte instituții de învățământ superior;

● sursele de informare pentru inovare de la institute de cercetare-dezvoltare publice sau private nonprofit;

● sursele de informare pentru inovare de la conferințe, târguri, expoziții;

● sursele de informare pentru inovare din reviste științifice și publicații comerciale/tehnice;

● sursele de informare pentru inovare de la asociații profesionale și industriale;

● cooperare pentru inovare;

● cooperare pentru inovare cu grupul de întreprinderi;

● cooperare pentru inovare cu furnizori de echipamente, materiale, componente software;

● cooperare pentru inovare cu clienți sau cumpărători;

● cooperare pentru inovare cu concurenți sau alte întreprinderi din același sector de activitate;

● cooperare pentru inovare cu consultanți, laboratoare comerciale sau institute de cercetare-dezvoltare private;

● cooperare pentru inovare cu universități sau alte instituții de învățământ superior;

● cooperare pentru inovare cu institute de cercetare-dezvoltare publice sau private nonprofit;

● cooperare pentru inovare la nivel național;

● cooperare pentru inovare la nivelul Uniunii Europene;

● cooperare pentru inovare cu alte țări;

● cel mai important partener de cooperare;

● extinderea gamei de bunuri sau servicii;

● înlocuirea produselor sau proceselor vechi;

● intrarea pe noi piețe;

● creșterea ponderii pieței;

● îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor;

● îmbunătățirea flexibilitații pentru producerea de bunuri și servicii;

● creșterea capacității de producere de bunuri și servicii;

● îmbunătățirea sănătății și gradului de securitate a muncii;

● reducerea costurilor cu forța de muncă pe unitatea de produs rezultat;

● factori care blochează inovarea - lipsa fondurilor din întreprindere;

● factori care blochează inovarea - lipsa finanțării din exterior;

● factori care blochează inovarea - costuri de inovare prea ridicate;

● factori care blochează inovarea - lipsa personalului calificat;

● factori care blochează inovarea - lipsa de informații privind tehnologia;

● factori care blochează inovarea - lipsa de informații privind piețele;

● factori care blochează inovarea - dificultăți în găsirea partenerilor de cooperare;

● factori care blochează inovarea - piață dominată de întreprinderi consacrate;

● factori care blochează inovarea - cerere fluctuantă de bunuri și servicii inovative;

● dreptul de proprietate intelectuală - aplicarea unui brevet;

● dreptul de proprietate intelectuală - aplicarea unui desen industrial;

● dreptul de proprietate intelectuală - înregistrarea unei mărci;

● dreptul de proprietate intelectuală - revendicarea drepturilor de autor și drepturi conexe;

● inovare organizațională - noi practici de afaceri;

● inovare organizațională - noi metode de organizare a responsabilităților la locul de muncă și luarea deciziilor;

● inovare organizațională - noi metode de organizare a relațiilor externe;

● obiectivul inovării organizaționale - reducerea timpului necesar pentru a raspunde nevoilor cumparatorului sau furnizorului;

● obiectivul inovării organizaționale - îmbunătățirea abilității de dezvoltare de noi produse sau procese;

● obiectivul inovării organizaționale - îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor;

● obiectivul inovării organizaționale - reducerea costurilor pe unitatea de produs rezultat;

● obiectivul inovării organizaționale - îmbunătățirea comunicației sau deschiderea către informații în interiorul întreprinderii ori cu alte întreprinderi sau instituții;

● inovare de marketing - schimbări semnificative ale designului estetic sau ambalării;

● inovare de marketing - nouă modalitate de publicitate sau tehnici pentru promovarea produsului;

● inovare de marketing - metode noi pentru plasarea produsului;

● inovare de marketing - metode noi pentru stabilirea prețurilor la bunuri și servicii;

● obiectivul inovării de marketing - creșterea sau menținerea ponderii pieței;

● obiectivul inovării de marketing - introducerea de produse pentru noi grupe de clienți;

● obiectivul inovării de marketing - introducerea de produse pentru noi piețe geografice;

● cifra de afaceri a întreprinderii la începutul perioadei de referință;

● cifra de afaceri a întreprinderii la sfârșitul perioadei de referință;

● numărul mediu anual de salariați ai întreprinderii la începutul perioadei de referință;

● numărul mediu anual de salariați ai întreprinderii la sfârșitul perioadei de referință.

b) Chestionarul cercetării statistice

Chestionarul cercetării statistice este destinat completării de către managerii întreprinderilor sau de către alte persoane desemnate. Acesta este structurat după cum urmează:

Prima pagină conține două casete:

- o casetă cuprinzând datele de identificare ale întreprinderii: identificatorul statistic, codul unic de înregistrare sau codul fiscal, denumirea, județul, localitatea, adresa, forma juridică, forma de proprietate, activitatea principală CAEN Rev.2;

- o casetă cu legislația statistică națională în vigoare, cu data până la care se transmite formularul la direcția regională de statistică/direcția județeană de statistică, numele în clar al persoanei care a completat chestionarul, semnătura, telefonul și data completării chestionarului;

- numele persoanei de contact din partea direcției regionale de statistică/direcției județene de statistică și detalii de contact;

- precizări pentru completare.

Pagina a doua conține o scrisoare adresată de președintele Institutului Național de Statistică managerilor întreprinderilor și precizări metodologice.

Pentru o mai bună înțelegere a indicatorilor în precizările metodologice de la începutul formularului, pe lângă definirea acestora sunt prezentate o serie de exemple de inovări de produse, bunuri sau servicii, de procese, organizaționale și de marketing. De asemenea, pentru fiecare tip de inovare se prezintă exemple de activități care nu sunt considerate inovări și de aceea se exclud.

După parcurgerea precizărilor metodologice se continuă cu completarea chestionarului statistic. În vederea comparării întreprinderilor inovative cu cele noninovative, se completează de către întreprinderi toate capitolele din chestionar, cu excepția celor pentru care există mențiuni de a nu se completa.

De asemenea, întreprinderea va acorda o atenție deosebită perioadei la care se referă întrebările din chestionar, precum și modului cum trebuie completate răspunsurile, fie prin bifarea în căsuțe închise, fie cu cifre în căsuțele deschise.

Pentru a putea comensura indicatorii urmăriți prin cercetarea statistică, întreprinderea trebuie să înscrie date acolo unde se solicită sau să marcheze anumite situații chiar și prin aproximare.

2.5. Metodele de calcul al principalilor indicatori

Cercetarea statistică privind inovarea în industrie și servicii urmărește obținerea de informații referitoare la:

a) cifra de afaceri (CA) a întreprinderilor care au inovat produse noi sau semnificativ îmbunătățite, noi pentru una dintre piețe:

- se calculează ca procent din cifra de afaceri totală a întreprinderii:

CA(prod. noi pentru una dintre piețe) = CAp x CAt,

unde CAp = ponderea din cifra de afaceri a întreprinderii pentru produse noi pentru piață, în procente;

CAt = cifra de afaceri a întreprinderii;

b) cifra de afaceri (CA) a întreprinderilor care au inovat produse noi sau semnificativ îmbunătățite, noi pentru întreprindere:

- se calculează ca procent din cifra de afaceri totală a întreprinderii:

CA(prod. noi pentru întreprindere)= CAin x CAt,

unde CA(prod noi pentru întreprindere) = cifra de afaceri a produselor noi pentru întreprindere, în lei;

CAin = ponderea din cifra de afaceri a întreprinderii pentru produse noi pentru întreprindere, în procente;

CAt = cifra de afaceri a întreprinderii, în lei și în euro;

c) cheltuiala totală pentru inovare:

- se calculează ca sumă a cheltuielilor componente pentru inovare

Ctot = Cint + Cext + Caues + Cace,

unde Ctot = cheltuiala totală de inovare, în lei și în euro;

Cint = cheltuiala pentru cercetare-dezvoltare internă, în lei și în euro;

Cext = cheltuiala pentru cercetare-dezvoltare externă, în lei și în euro;

Caues = cheltuiala pentru achiziția de utilaj, echipament și software, în lei și în euro;

Cace = cheltuiala pentru achiziția de cunoștințe externe, în lei și în euro.

Întrucât la Eurostat datele valorice se solicită în moneda europeană (euro), se calculează datele utilizându-se cursul mediu anual de schimb pentru euro primit de la Eurostat.

Formula de calcul este următoarea:

valoarea absolută, în euro = valoarea absolută, în lei/rata de schimb, în lei/euro

3. Eșantionul cercetării statistice

3.1. Baza de sondaj

Baza de sondaj este reprezentată de întreprinderile active la sfârșitul anului anterior sfârșitului perioadei de referință a cercetării statistice, cu personalitate juridică, având peste 9 salariați, și care își desfășoară activitatea principală în sfera de cuprindere a cercetării statistice, extrase din Registrul statistic al întreprinderilor - REGIS.

a) Selecția eșantionului și alocarea

Selecția eșantionului se bazează pe tehnici de eșantionare aleatoare, cu probabilități de selecție cunoscute, aplicate la nivel de strat cu respectarea criteriilor de precizie pentru populația totală de întreprinderi. Dacă într-un strat particular sunt mai puțin de 6 întreprinderi, atunci toate întreprinderile de pe acel strat vor fi selectate.

b) Mărimea eșantionului pentru întreprinderi

Eșantionul de întreprinderi este format dintr-o zonă exhaustivă - întreprinderile cu 100 de salariați și peste - și o zonă selectivă -întreprinderi cu 10-99 de salariați.

Numărul de întreprinderi cuprinse în eșantion trebuie astfel ales încât să îndeplinească nivelurile de precizie cerute de Regulamentul european.

c) Stratificarea populației-țintă de întreprinderi

Populația-țintă este împărțită în subgrupe sau straturi, cât mai omogene posibil și care formează grupuri exclusiv comune. Variabilele de stratificare utilizate sunt:

- activitatea economică în concordanță cu clasificarea CAEN Rev. 2;

- mărimea întreprinderii după numărul de salariați;

- aspectul regional - în conformitate cu Regulamentul european privind statisticile de inovare, criteriile de eșantionare trebuie să includă regiunea; eșantionul la nivel regional trebuie să fie reprezentativ pentru a obține rezultate corespunzătoare cel puțin pentru întreprinderile mici și mijlocii.

3.2. Planul de sondaj

Pentru repartizarea numărului total de chestionare pe județ se calculează numărul de întreprinderi, pe clase de mărime după numărul de salariați, extrase din baza de sondaj, care aparțin fiecărui județ în parte.

4. Organizarea culegerii și prelucrării datelor

4.1. Metoda de înregistrare

Colectarea datelor se face în principal prin e-mail și vizite la întreprinderi, efectuate de statisticienii de la nivelul direcțiilor teritoriale de statistică. În cazul acțiunilor-pilot se recurge și la interviuri față în față cu persoana desemnată din partea întreprinderii.

Metoda de completare a chestionarului este autoînregistrarea, efectuată de reprezentantul întreprinderii sau de către reprezentanți din diferite departamente, în cazul întreprinderilor mari.

4.2. Perioada de referință și de înregistrare

Perioada de referință a cercetării statistice pentru cea mai mare parte a indicatorilor este reprezentată de ultimii 3 ani, iar pentru o parte din indicatori este anul precedent.

Perioada de colectare a datelor este perioada mai-iunie a anului următor sfârșitului perioadei de observație, conform etapelor prevăzute în Programul statistic de activitate al Institutului Național de Statistică. Datele se colectează de către direcțiile regionale/județene de statistică prin chestionarul statistic autoadministrat INOV - "Inovare în industrie și servicii".

Profilul de prelucrare al datelor: național, macroregiuni, regiuni de dezvoltare, activități ale economiei naționale și clase de mărime după numărul de salariați.

Eșantionul de întreprinderi stabilit de Serviciul de eșantionare din cadrul Direcției registrului statistic din Institutul Național de Statistică este apoi transmis direcțiilor regionale de statistică/direcțiilor județene de statistică. Chestionarele statistice sunt distribuite la întreprinderi. Datele sunt introduse pe calculator, se realizează controlul logic al acestora și apoi datele sunt validate, utilizându-se programele informatice primite de la Institutul Național de Statistică. La termenul stabilit prin programul cercetării statistice, chestionarele completate sunt predate responsabilului de anchetă de la direcțiile regionale de statistică/direcțiile județene de statistică. Se întocmește o statistică a raportării datelor. După realizarea acestor operațiuni, datele la nivel de chestionar sunt transmise la Institutul Național de Statistică, unde se procesează.

4.3. Prelucrarea datelor

a) Verificarea corectitudinii datelor

Pe perioada procesării datelor se menține legătura cu întreprinderile repondente, pentru verificarea calității datelor primite. Verificarea calității datelor se face la nivel micro și la nivel macro, înainte de a fi procesate, prin comparație cu alte date naționale din alte cercetări statistice. Principalele verificări constau în:

- verificarea completării întregului chestionar;

- verificarea populației-țintă și eliminarea unităților care au alte coduri CAEN sau altă clasă de salariați decât cele care aparțin cercetării statistice;

- verificarea corectitudinii răspunsurilor în chestionar și permisivității acestora;

- verificarea relației dintre anumite variabile și limitele acestora, de exemplu suma componentelor cheltuielilor de inovare care trebuie să fie egală cu cheltuiala totală de inovare;

- verificarea și eliminarea erorilor de rutină, respectiv a acelor erori care provin din necompletarea anumitor capitole ce se corelează între ele, de exemplu întreprinderea care este un inovator, dar nu completează obiectivele inovării, ceea ce înseamnă că nu a înțeles corelația dintre cele două capitole.

b) Calitatea datelor

În vederea obținerii unor date de calitate, Eurostat a recomandat pentru prelucrarea datelor de inovare utilizarea unor programe software SAS, care realizează automat verificări de date, imputări și comparații cu alte seturi de date anterioare sau din alte anchete statistice. Aceste pachete SAS sunt transmise de Eurostat și îmbunătățite atunci când este nevoie.

c) Ratele de răspuns

Întrucât întreprinderile care refuză să răspundă pot avea caracteristici diferite de ale celor care răspund, trebuie făcute eforturi în vederea reducerii ratei de nonrăspuns la nivel de întreprindere sau chiar la nivel de capitol din chestionar. În acest sens, se utilizează metoda transmiterii a două scrisori de revenire prin e-mail, după o perioadă acceptabilă de la trimiterea chestionarului original. De asemenea, rata de răspuns la nivel de întreprindere poate fi îmbunătățită prin apelare periodică la telefon a respondenților, prin utilizarea metodei proiectării totale - răspunsul unei persoane la un chestionar este corelat cu efortul cerut de solicitant, dar și cu ceea ce se obține de pe urma completării acestuia -, proiectarea unui chestionar prietenos, folosirea plicurilor cu timbru pentru returnarea chestionarului, folosirea corespondenței personalizate - nume reale și semnături reale aplicate în scrisoarea care însoțește chestionarul.

Rata de răspuns la nivel de întreprindere și ancheta nonrăspunsurilor

Dacă nonrespondenții reprezintă un procentaj neponderat mai mare de 30% din totalul întreprinderilor din eșantion, atunci se selectează un nou eșantion din întreprinderile nonrespondente de cel mult 10% din totalul nonrespondenților, pentru care se proiectează un chestionar mai simplu cu un schelet de întrebări pentru a determina dacă nonrespondenții sunt inovatori sau nu, folosindu-se definițiile pentru diferite tipuri de activități inovative:

1. întreprinderea este un inovator de produs/proces. Ea a introdus o inovare de produs sau proces, dar nu a desfășurat activitate de cercetare-dezvoltare pentru inovare;

2. întreprinderea desfășoară activități de cercetare-dezvoltare pentru inovare;

3. întreprinderea este numai un inovator nontehnologic: ea a introdus o inovare organizațională sau de marketing, dar nu este un inovator.

Analiza nonrăspunsurilor va determina dacă există o diferență statistică semnificativă între respondenți și nonrespondenți.

Ancheta nonrăspunsurilor trebuie să aibă o rată de răspuns ridicată, iar eșantionul trebuie să conțină întreprinderi care aparțin populației-țintă obligatorii CAEN Rev.2.

În cazul în care pentru una dintre cele 3 tipuri de activități inovative analiza nonrăspunsurilor indică diferențe între respondenți și nerespondenți, într-un anumit strat, atunci informația se folosește la calculul factorilor de ponderare.

Rata de răspuns la nivel de chestionar

Rata de răspuns la nivel de chestionar trebuie ținută la un minim prin folosirea unor informații suplimentare necesare. Unii respondenți pot returna chestionare care au completate numai anumite capitole, ei pot fi numărați ca respondenți dacă datele lor sunt utile în stadiul de procesare a datelor.

d) Imputarea datelor lipsă

Pentru corectarea ratelor de răspuns la nivel de chestionar se aplică imputarea datelor, care se poate realiza cu ajutorul unui pachet software SAS. Astfel, se poate aplica imputarea metrică - măsurarea variabilelor - separat de imputarea ordinală a acestora. Se calculează o mărime ponderată a fiecărei variabile metrice, după CAEN și clasă de mărime, și se aplică ca raport al întreprinderilor cu valori lipsă din stratul conținut.

e) Ponderarea și calibrarea

Utilizându-se un eșantion, datele cercetării statistice sunt ponderate pentru a obține rezultate valide ce caracterizează întreaga populație a anchetei.

Dacă în unele sectoare de activitate rata de răspuns este redusă, se impune tratarea nonrăspunsurilor, care se realizează prin metoda poststratificarii, respectiv prin calibrarea estimațiilor obținute prin aplicarea coeficienților inițiali de extindere, astfel încât ei sa coincida în limite statistice acceptabile cu distribuțiile marginale ale numarului de întreprinderi și ale cifrei de afaceri pe diviziuni CAEN Rev.2 și clase de marime. Estimatorul utilizat este de tip raport, utilizându-se cifra de afaceri ca variabila auxiliara.

Metoda de calibrare pentru ajustarea coeficienților de extindere poate fi:

- CLAN - o metoda realizata de statistica Suediei;

- CALMAR - calibrarea marginilor - o metodă realizată de Institutul de Statistică al Franței;

- CALJACK - o metodă realizată de statistica Canadei.

Coeficienții de extindere obținuți după tratarea nonraspunsurilor sunt ajustați astfel încât să fie obținute simultan doua egalitați ale estimațiilor obținute din eșantion:

- cu distribuția numarului de întreprinderi pe grupe de activități CAEN Rev.2 și pe clase de marime, rezultat din ancheta structurala anuală în întreprinderi;

- cu distribuția cifrei de afaceri pe grupe de activități CAEN Rev. 2, rezultata din ancheta structurala anuală în întreprinderi.

Pentru obținerea rezultatelor finale sunt parcurse următoarele etape:

- compararea fișierului original de date cu cel final, corectat, și imprimarea numărului de erori, precum și a variabilelor pentru care au fost identificate erorile pe clase de mărime ale întreprinderilor și pe secțiuni CAEN Rev. 2;

- compararea indicatorilor relevanți din chestionarul INOV - cifra de afaceri, numărul de salariați, cheltuielile de cercetare-dezvoltare - cu cei similari obținuți din ancheta structurală anuală în întreprinderi, pentru identificarea întreprinderilor care nu au furnizat informații comparabile în cele două cercetări statistice.

Pentru determinarea acurateții datelor se calculează coeficienții de variație ai principalelor variabile.

5. Prezentarea și utilizarea rezultatelor cercetării statistice

5.1. Principalii indicatori utilizați

Principalii indicatori rezultați din cercetarea statistică privind inovarea în industrie și servicii sunt structurați pe activități economice, pe clase de mărime ale salariaților și pe macroregiuni și regiuni de dezvoltare și sunt următorii:

● numărul și ponderea întreprinderilor inovative și noninovative;

● tipologia inovatorilor - inovatori numai de produs, inovatori numai de proces, inovatori de produs și proces, inovatori cu inovări nefinalizate și abandonate;

● cifra de afaceri a întreprinderilor pe activități economice și clase de mărime;

● numărul mediu anual de salariați pe activități economice și clase de mărime;

● numărul întreprinderilor cu produse noi - noi pentru una dintre piețe, noi pentru întreprindere, produse neschimbate;

● cifra de afaceri a produselor noi pentru una dintre piețe și noi pentru întreprindere;

● numărul de întreprinderi care aparțin unui grup de întreprinderi și piața de desfacere a întreprinderilor;

● numărul de întreprinderi pe tipuri de produse și tipuri de procese;

● numărul de întreprinderi după locul dezvoltării inovării;

● întreprinderi care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare;

● întreprinderi care nu desfășoară activități de cercetare-dezvoltare;

● cheltuielile pentru inovare pe elemente componente;

● numărul întreprinderilor inovative care au primit fonduri publice;

● numărul întreprinderilor cu impact ridicat al obiectivelor inovărilor;

● numărul întreprinderilor cu surse de informare pentru inovare;

● numărul întreprinderilor care au cooperat după tipul partenerului de cooperare și locația geografică a acestuia;

● numărul întreprinderilor cu inovări abandonate sau întârziate;

● întreprinderi inovative și noninovative care au declarat factori de blocare a inovărilor;

● întreprinderi care au indicat motive de a nu inova;

● întreprinderi care utilizează metode de protecție pentru drepturi de proprietate intelectuală;

● întreprinderi inovative și noninovative cu inovări organizaționale și de marketing;

● întreprinderi cu impact ridicat al obiectivelor inovărilor organizaționale și/sau de marketing.

Din datele obținute se calculează și indicatori derivați pe baza metodologiilor transmise de Eurostat:

● cheltuieli de inovare din achiziții - % din cifra de afaceri;

● întreprinderi mici și mijlocii, cu inovare proprie;

● întreprinderi inovative mici și mijlocii care cooperează;

● inovatori tehnologici - produs/serviciu/proces;

● inovatori nontehnologici cu inovări organizaționale și/sau de marketing.

Cercetarea statistică privind inovarea se desfășoară astfel încât să se respecte un nivel de precizie pentru populația totală de întreprinderi, referitoare la următorii indicatori:

1. procentul întreprinderilor active inovative;

2. procentul inovatorilor care au introdus produse noi sau îmbunătățite pe piață;

3. produsele noi sau îmbunătățite ca procent din cifra de afaceri totală;

4. procentul întreprinderilor active inovative implicate în cooperarea pentru inovare;

5. cifra de afaceri totală pe salariat.

Conform Regulamentului (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei, cu modificările ulterioare, se transmit la Eurostat rezultatele privind calitatea datelor statistice, printr-un raport de calitate, care conține date pentru cele 6 criterii de calitate: relevanță, acuratețe, planificare și respectarea termenelor, accesibilitate și claritate, comparabilitate și coerență.

5.2. Forme de prezentare a rezultatelor

Rezultatele cercetării statistice privind inovarea în industrie și servicii sunt prezentate sub formă de:

- tabele agregate pe activități economice și clase de mărime ale salariaților;

- tabele agregate pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, clase de mărime ale salariaților și activități economice;

- microdate anonimizate.

a) Diseminarea datelor la nivel național

La nivel național datele sunt diseminate printr-o publicație specifică - Inovare în industrie și servicii -, realizată după finalizarea cercetării statistice, așa cum este prevăzută în Programul statistic anual. De asemenea, datele sunt diseminate în baza de date TEMPO a Institutului Național de Statistică și în alte publicații: Anuarul Statistic al României, Repere economice - starea economică și socială, Statistica teritorială.

b) Diseminarea și transmiterea datelor la Eurostat

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.450/2004 al Comisiei, cu modificările ulterioare, datele se transmit la Eurostat la 18 luni după sfârșitul perioadei de referință. Datele transmise sunt următoarele:

- tabele agregate pe activități economice și clase de mărime ale salariaților;

- tabele agregate pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, clase de mărime ale salariaților și activități economice;

- microdate care sunt anonimizate;

- raport de calitate.

--------------