Convenția din 16 iulie 2008

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta Convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta Convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităților sale locale ori al unităților sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta Convenție sunt în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(îi) impozitul pe profit

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Turkmenistanului:

(i) impozitul pe profitul (venitul) persoanelor juridice;

(îi) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(iii) impozitul pe resursele naturale;

(iv) impozitul pe proprietate

(denumite în continuare impozit turkmen).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esență similare care sunt stabilite după data semnării prezentei Convenții în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislațiile lor fiscale respective, după efectuarea unor astfel de modificări.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei Convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Turkmenistan, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale asupra cărora România își exercită suveranitatea, precum și zona contiguă și platoul continental și zona economică exclusivă asupra cărora România își exercită, în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional, drepturi suverane și jurisdicție;

c) termenul Turkmenistan înseamnă Turkmenistan și, atunci când este folosit în sens geografic, include orice zonă dincolo de apele teritoriale ale Turkmenistanului care în conformitate cu dreptul internațional și cu legislația Turkmenistanului este o zonă în care Turkmenistanul își poate exercita drepturi cu privire la fundul mării și subsolul și resursele lor naturale;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit turkmen, după cum cere contextul;

e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul național înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetățenia României și orice persoană juridică, asociere de persoane și orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în România;

(îi) în cazul Turkmenistanului, orice persoană fizică având naționalitatea Turkmenistanului și orice persoană juridică, parteneriat sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare în Turkmenistan;

i) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepția cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Economiei și Finanțelor sau reprezentantul său autorizat;

(îi) în cazul Turkmenistanului, Ministerul Finanțelor și Serviciul Național Fiscal Central sau reprezentantul lor autorizat.

2. În ceea ce privește aplicarea prezentei Convenții de un stat contractant, orice termen care nu este definit în Convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică Convenția.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei Convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care potrivit legislației acelui stat este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenței sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include însă o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuință permanentă la dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuință permanentă la dispoziția sa în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui național este;

d) dacă aceasta este național al ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană alta decât o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei Convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un magazin;

f) un atelier;

g) o fermă sau orice plantație;

h) un depozit folosit pentru livrarea de bunuri în scopul obținerii de profit; și

i) o mină, un puț petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent include de asemenea:

a) un șantier de construcții, un proiect de construcții, de montaj sau de instalare ori activitățile de supraveghere legate de acestea, dar numai atunci când asemenea șantier, proiect sau activități continuă pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanță, de către o întreprindere a unui stat contractant prin intermediul unor salariați sau al altor persoane angajate în acest scop în celălalt stat contractant, cu condiția ca o astfel de activitate să continue pentru același proiect sau pentru unul conex pentru o perioadă sau perioade totalizând mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitării sau expunerii de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul depozitării sau expunerii;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de produse sau mărfuri aparținând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziții temporare ocazionale unde produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o lună de la închiderea târgului ori expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menținerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităților menționate în subparagrafele de la a) la f), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acționează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat menționat dacă persoana:

a) are și exercită în mod obișnuit în primul stat menționat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activitățile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf; sau

b) nu are o astfel de împuternicire, însă menține în mod obișnuit în primul stat menționat un stoc de produse sau mărfuri din care face în mod regulat livrări de produse ori mărfuri în numele întreprinderii.

6. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepția reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate în acel stat prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane să acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Expresia proprietăți imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultură și exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare și rutiere nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică de asemenea veniturilor din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare, în condiții identice sau similare și tratând cu toată independența cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Această prevedere se aplică sub rezerva restricțiilor prevăzute de legislația internă a fiecărui stat contractant.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuși aceea prin care rezultatul obținut să fie în concordanță cu principiile enunțate în acest articol.

5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor anterioare, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeași metodă, în afară de cazul când există motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei Convenții, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transport internațional

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant obținute din celălalt stat contractant din exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în primul stat menționat.

2. Profiturile la care se referă paragraful 1 al acestui articol nu includ profiturile obținute din exploatarea hotelieră sau dintr-o activitate de transport care diferă de exploatarea în trafic internațional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internațională de transporturi și dobânzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere.

4. Profiturile obținute de o întreprindere de transport a unui stat contractant din utilizarea, întreținerea sau închirierea de containere (inclusiv remorci și alte echipamente pentru transportul containerelor) folosite pentru transportul de bunuri sau mărfuri sunt impozabile numai în acel stat contractant.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, și, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare de condiții acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri care fără aceste condiții ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecință.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impune în consecință - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat dacă condițiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la ajustarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei ajustări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende astfel cum este folosit în acest articol înseamnă veniturile din acțiuni, din drepturi de folosință, din părți miniere, din părți de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanță, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte părți sociale care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepția cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat ori când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite ori profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin și, potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obținute și deținute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenție ori unitate bancară sau instituție a acelui Guvern, autorități locale ori unități administrativ-teritoriale sau dacă creanțele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate ori finanțate direct sau indirect de o instituție financiară aparținând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi astfel cum este folosit în acest articol înseamnă veniturile din titluri de creanță de orice natură însoțite sau nu de garanții ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului și, în special, veniturile din efecte publice și veniturile din titluri de creanță sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanță ori obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanța în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, atunci când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanța generatoare de dobânzi și astfel de dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanța pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile acestui articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuși, aceste redevențe sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin și potrivit legislației acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma brută a redevențelor.

3. Termenul redevențe, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă plăți de orice fel, inclusiv plăți în natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și a filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiunilor destinate publicului prin satelit, cablu, fibră optică sau tehnologie similară, orice patent, marcă de comerț, desen ori model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experiența în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul ori proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situație, se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, atunci când plătitorul redevențelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent ori o bază fixă de care este legată obligația de a plăti redevențele și astfel de redevențe sunt suportate de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevențe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile acestui articol se aplică numai la ultima sumă menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăților imobiliare menționate la art. 6 situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate asemenea proprietăți.

2. Câștigurile provenind din înstrăinarea proprietății mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietății mobiliare ținând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

3. Câștigurile obținute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internațional ori a proprietăților mobiliare necesare exploatării unor astfel de mijloace de transport sunt impozabile numai în acel stat contractant.

4. Câștigurile obținute din înstrăinarea acțiunilor la capitalul unei societăți ale cărei active sunt formate în principal, direct sau indirect, din proprietăți imobiliare situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.

5. Câștigurile obținute din înstrăinarea acțiunilor, altele decât cele menționate la paragraful 4, într-o societate care este rezidentă a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

6. Câștigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-5, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția următoarelor situații, când astfel de venituri sunt de asemenea impozabile în celălalt stat contractant:

a) dacă acesta dispune în mod obișnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfășurării activităților sale; sau

b) dacă acesta este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat.

În situațiile menționate la subparagrafele a) sau b), este impozabil în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilă bazei fixe sau care este obținută din activitățile desfășurate în perioada în care rezidentul a fost prezent în celălalt stat.

2. Expresia servicii profesionale include, în special, activitățile independente cu caracter științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 și 21, salariile și alte remunerații similare obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite sunt impozabile în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidentă a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internațional sunt impozabile în acel stat.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plăți similare obținute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreți muzicali sau ca sportivi, din activitățile lui personale desfășurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activitățile personale desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică veniturilor obținute din activitățile desfășurate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv dacă vizita în acel stat este făcută în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite între guvernele statelor contractante și dacă este finanțată din fonduri publice ale unuia sau ale ambelor state contractante ori autorități locale sau unități administrativteritoriale. În această situație, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.

Articolul 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor art. 19 paragraful 2, pensiile, anuitățile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfășurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile și alte plăți similare făcute în baza legislației unui stat contractant referitoare la asigurările sociale sunt impozabile numai în acel stat.

3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la scadențe fixe, în timpul vieții sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligația de a face în schimb plăți pentru o deplină și corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorități sau unități sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși, asemenea remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizică este rezidentă a acelui stat și:

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorități sau unități este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuși, asemenea pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă și național a/al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16 și 18 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 20

Studenți și practicanți

1. Un rezident al unui stat contractant care este prezent temporar în celălalt stat contractant ca student sau practicant și care beneficiază de o pregătire tehnică, profesională sau de afaceri nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru sumele primite din străinătate în scopul întreținerii, studiului sau pregătirii sale ori ca bursă pentru continuarea studiilor pentru o perioadă de 7 ani.

2. Remunerațiile plătite studentului sau practicantului, după caz, pentru serviciile prestate în celălalt stat nu sunt impozabile în celălalt stat pentru o perioadă de 3 ani, cu condiția ca asemenea servicii să fie legate de studiul, întreținerea sau pregătirea sa.

Articolul 21

Profesori și cercetători

1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant și care, la invitația unei universități, unui colegiu, unei școli sau a altei instituții educaționale similare nonprofit care este recunoscută de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la o astfel de instituție educațională, este scutită de impozit în celălalt stat contractant în ceea ce privește remunerația pe care o primește pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei Convenții sunt impozabile în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile din proprietăți imobiliare așa cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care este plătit venitul este efectiv legată de un asemenea sediu permanent ori bază fixă. În această situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost tratate în articolele precedente ale prezentei Convenții și care provin din celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

Articolul 23

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, deținute de un rezident al unui stat contractant și situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăți mobiliare aparținând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare și rutiere exploatate în trafic internațional de o întreprindere a unui stat contractant și din proprietăți mobiliare necesare pentru exploatarea unor asemenea mijloace de transport este impozabil numai în acel stat.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 24

Eliminarea dublei impuneri

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține capital care, în conformitate cu prevederile prezentei Convenții, sunt impozitate în celălalt stat contractant, primul stat menționat va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în celălalt stat.

Totuși, această deducere nu va putea depăși în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în celălalt stat.

2. Când, în conformitate cu orice prevedere a Convenției, venitul obținut sau capitalul deținut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, statul respectiv poate totuși, la calcularea sumei impozitului pe venitul ori capitalul rămas al acelui rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligație legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile legate de aceasta la care sunt ori pot fi supuși naționalii celuilalt stat aflați în aceeași situație. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfășoară aceleași activități. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenților celuilalt stat contractant nicio deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce privește impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilitățile familiale pe care le acordă rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului când se aplică prevederile art. 9 paragraful 1, paragraful 7 sau ale art. 12 paragraful 6, dobânzile, redevențele și alte plăți făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parțial deținut ori controlat, direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat niciunei impozitări ori obligații legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea și obligațiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile acestui articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei Convenții.

Articolul 26

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile prezentei Convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația internă a acelor state, să supună cazul său autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile art. 25 paragraful 1, acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei Convenții.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamația îi pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să ajungă la o soluționare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta Convenție. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută de legislația internă a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înțelegerii amiabile orice dificultăți sau dubii ce rezultă ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei Convenții. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de Convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în sensul paragrafelor anterioare. Atunci când, pentru a se ajunge la o înțelegere, este necesar un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanții autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimbul de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei Convenții sau ale legislațiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de Convenție, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenției, în special pentru prevenirea fraudei sau a evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informații nu este limitat de art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratată ca secretă în același mod ca informația obținută în baza legislației interne a acelui stat și va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele vizate de Convenție. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislației și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute în baza legislației sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau informații a căror dezvăluire ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

Articolul 28

Asistența la colectare

1. Autoritățile competente ale statelor contractante se angajează să își acorde reciproc asistență la încasarea impozitelor, împreună cu dobânzile, penalitățile pentru plata cu întârziere și amenzile care nu au un caracter penal legate de asemenea impozite, denumită în continuare în acest articol creanță fiscală.

2. Creanța fiscală a unei autorități competente a unui stat contractant va include o certificare a acestei autorități că, potrivit legislației acelui stat, creanța fiscală a fost stabilită definitiv. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, o creanță fiscală este stabilită definitiv atunci când un stat contractant are dreptul, conform legislației sale interne, să încaseze creanța fiscală respectivă și contribuabilul nu mai are niciun drept să împiedice încasarea.

3. Creanțele care fac obiectul solicitărilor de asistență nu vor avea prioritate față de impozitele datorate în statul contractant care acordă asistența și prevederile art. 26 paragraful 1 se aplică, de asemenea, oricărei informații care, în virtutea acestui articol, este furnizată autorității competente a unui stat contractant.

4. O creanță fiscală a unei autorități competente a unui stat contractant care a fost acceptată de autoritatea competentă a celuilalt stat contractant va fi încasată de autoritatea competentă a celuilalt stat contractant ca și cum creanța respectivă ar constitui propriul său impozit.

5. Sumele încasate de autoritatea competentă a unui stat contractant în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi transmise autorității competente a celuilalt stat contractant.

6. În sensul prezentului articol, nu se va acorda asistență pentru o creanță fiscală a unui stat contractant în legătură cu un contribuabil atunci când creanța fiscală este legată de o perioadă în care contribuabilul a fost un rezident al celuilalt stat contractant.

7. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel și natură, definite în conformitate cu legislația fiscală a statelor contractante.

8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligația de a lua măsuri administrative care diferă de cele utilizate la încasarea propriilor sale impozite sau care ar fi contrare ordinii sale publice (ordre public).

Articolul 29

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei Convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care au aderat statele contractante.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

Prezenta Convenție va fi ratificată și va intra în vigoare în a 30-a zi după data schimbului instrumentelor de ratificare. Convenția se va aplica:

a) în ceea ce privește impozitele reținute la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenția a intrat în vigoare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit și pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenția a intrat în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta Convenție va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunța Convenția după o perioadă de 5 ani de la data la care Convenția a intrat în vigoare, cu condiția remiterii pe căi diplomatice, cu cel puțin 6 luni înainte, a unei note de denunțare scrise. În această situație, Convenția va înceta să aibă efect:

a) în ceea ce privește impozitele reținute la sursă la venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite pe venit și pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept care subsemnații, autorizați în bună și cuvenită formă, au semnat prezenta Convenție.

Semnată la București la 16 iulie 2008, în două exemplare originale, în limbile română, turkmenă și engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Lazăr Comănescu,

ministrul afacerilor externe

Pentru Guvernul Turkmenistanului,

Hîdîr Saparliev,

vicepreședinte al

Cabinetului de Miniștri