Decizia nr. 267/1997

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 32/1968 , invocată de recurenta Societatea Comercială "Jupiter" - S.R.L. cu sediul în București, în Dosarul nr. 1.000/1996 al Tribunalului Alba.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 1997, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 1997 și apoi pentru data de 18 iunie 1997.

CURTEA,

Prin Încheierea din 10 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.000/1996, Tribunalul Alba a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 32/1968 , ridicată de Societatea Comercială "Jupiter" - S.R.L., cu sediul în București.

În motivarea excepției, recurenta Societatea Comercială "Jupiter" - S.R.L., susține ca dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 32/1968

în partea sa: "Dispozițiile art. 13 și 14 nu împiedica ... confiscarea lucrurilor supuse acestei măsuri" contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1) și (7), precum și ale art. 135 alin. (6) din Constituție, întrucât, deși potrivit dispozițiilor

art. 13 și 14 din Legea nr. 32/1968

este înlăturată aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale ca urmare a prescripției, se menține totuși măsura confiscării, care, fiind tot o sancțiune juridică ce afectează dreptul de proprietate privată, are caracterul unei sancțiuni complementare, infrangandu-se astfel principiul de drept, conform căruia accesorium sequitur principale, ce ar avea ca efect "imprescriptibilitatea confiscării contravenționale", este caracteristica statului totalitar și încalcă astfel una din garanțiile dreptului de proprietate, și anume prezumția dobândirii licite a averii. Se mai susține totodată, făcându-se comparatie cu măsura confiscării speciale prevăzute de legea penală, ca aceasta nu mai poate fi luată după ce a operat prescripția reglementată de art. 121-130 din Codul penal. În consecința, recurenta a solicitat "în principal" admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 32/1968

și "în subsidiar" să se constate abrogarea implicita a textului, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție.

Exprimandu-și opinia, potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de judecată apreciază excepția de neconstituționalitate ca nefondata, întrucât prescripția în martie contravențională constituie o cauza de inlaturare a răspunderii și nu a faptei săvârșite. Potrivit art. 41 alin. (7) din Constituție, averea dobandita licit, nu se poate confisca. Întrucât însă bunurile provenite din săvârșirea unei contravenții nu sunt dobândite licit, ele pot fi confiscate potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Senatul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca textul

art. 15 din Legea nr. 32/1968

nu contravine Constituției, întrucât legea fundamentală garantează dobândirea și ocrotirea proprietății private obținute în mod licit, nu și garantarea unor bunuri obținute prin fapte ilicite.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.

Principala critica de neconstituționalitate se referă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituție, potrivit căruia "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii de prezuma".

Este în afară oricărei discuții ca prevederea constituțională privind prezumția dobândirii licite a averii constituie una dintre garanțiile constituționale importante ale dreptului de proprietate. Aceasta prezumție se întemeiază și pe principiul general, potrivit căruia orice act sau fapt juridic este licit până la dovada contrară, impunând, în ceea ce privește averea unei persoane fizice sau juridice, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită. În mod corespunzător, alin. (8) al art. 41 din Constituție prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

Exceptarea de la aplicarea dispozițiilor

art. 13 și 14 din Legea nr. 32/1968

a măsurii confiscării contravenționale nu este contrară prevederilor Constituției, ținând seama de natura bunurilor supuse acestei măsuri, asa cum sunt ele individualizate în textul

art. 8 din Legea nr. 32/1968 .

Potrivit acestui text, sunt supuse confiscării lucrurile produse prin contravenție, lucrurile care au servit la săvârșirea contravenției, dacă sunt ale contravenientului, precum și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.

În speta de fața, sumele confiscate sunt urmare a săvârșirii unei contravenții și, în consecința, dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 32/1968

nu încalcă prevederile constituționale privind confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții. Textele constituționale invocate de recurenta se referă la garantarea și ocrotirea proprietății private dobândite în mod licit și nu la garantarea unor bunuri obținute în mod ilicit. Sub acest aspect, excepția nu poate fi primită.

Referitor la susținerea potrivit căreia textul art. 15 contravine și dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, de asemenea, nu poate fi primită.

Potrivit practicii sale constante, Curtea Constituțională a decis ca instanța de judecată este obligată ca, în scopul aplicării unei dispoziții legale anterioare intrării în vigoare a Constituției, sa stabilească dacă prevederea mai este în vigoare sau a fost abrogată și sa determine măsura în care prevederea respectiva contravine Constituției.

Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituției, or, dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 32/1968

sunt în deplina concordanta cu prevederile constituționale. Astfel ca și sub acest aspect excepția urmează a fi respinsă.

Cat privește susținerea recurentei în legătură cu imprescriptibilitatea dreptului de a confisca lucrurile rezultate din contravenție sau care au servit la săvârșirea contravenției, este de observat faptul ca, deși textul Legii nr. 32/19698 nu cuprinde un termen de prescripție, acest termen a fost înscris în Decretul nr. 221/1960, în vigoare până la 23 aprilie 1996 și preluat de la acea data de Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. Acest act normativ, în titlul V, conține dispoziții privind prescripția dreptului de a cere executarea silită (art. 98).

În consecința, și aceasta sustinere urmează a fi înlăturată.

Pentru considerentele expuse și având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 32/1968 , invocată de Societatea Comercială "Jupiter" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.000/1996 al Tribunalului Alba.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 1997.