Decizia nr. 617/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1, 2, 3 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe și art. 480 din Codul civil, excepție ridicată de Maria Dumitru și Elena-Constanța Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției Maria Dumitru, personal și asistat de avocatul Simona Neculae, cu delegație la dosar, și apărătorul părții Maria Anghelescu, avocatul Daniel Moisei, cu delegație la dosar. Lipsește celălalt autor al excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul Simona Neculae solicită amânarea judecării cauzei în vederea studierii dosarului, arătând faptul că nu a avut suficient timp pentru a pregăti pledoaria în vederea susținerii excepției de neconstituționalitate, de vreme ce a fost angajată, ca apărător al autorului excepției, în preziua termenului de judecată de la această dată.

Apărătorul părții Maria Anghelescu se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că, în cauză, Curtea Constituțională a mai acordat un termen pentru lipsă de apărare, solicitat de același autor al excepției.

Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului prezent solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Apărătorul părții Maria Anghelescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

deciziile nr. 157/2004

și nr. 711/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.516/300/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1, 2, 3 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe și art. 480 din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Maria Dumitru și Elena-Constanța Dumitru într-o cauză civilă având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.843 din 26 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, prin care s-a admis acțiunea în evacuare formulată de Maria Anghelescu în contradictoriu cu autorii excepției de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că textele de lege criticate instituie o discriminare între persoanele ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâre judecătorească, întrucât au fost încheiate cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 , acestea având dreptul să încheie contracte de închiriere, și cei care au fost de bună-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, dar în cazul cărora acțiunile în revendicare ale foștilor proprietari au fost admise, și care nu pot încheia contracte de închiriere pentru imobilele în care locuiesc, în aceasta din urmă situație aflându-se și autorii excepției. Cu privire la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, susțin că există o diferență de termeni juridici între dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (7) care se referă la "sarcinile care revin proprietarului" și cele ale textului de lege criticat care face referire la "limitele impuse de lege", solicitând "respectarea întocmai a spiritului dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 ".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999

încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) care garantează dreptul de proprietate, întrucât împiedică proprietarii a se folosi de bunurile aflate în proprietatea lor, în mod liber, și de a le culege fructele. Totodată, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece, în ceea ce privește dreptul de folosință,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

vizează numai o anumită categorie de proprietari. În ceea ce privește prevederile art. 480 din Codul civil, consideră că acestea sunt constituționale, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că prevederile

art. 1, 2, 3 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

referitoare la raporturile contractuale în materia contractului de închiriere se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare și, totodată, nu este de natură să îngrădească dreptul părților de a beneficia de un proces echitabil, precum și judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât privește critica de neconstituționalitate, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 1, 2, 3 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul conținut:

- Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform

Legii nr. 17/1994

și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei.";

- Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul

Legii nr. 17/1994 , pentru suprafețele cu destinația de locuințe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriașilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.";

- Art. 3: "Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza

Legii nr. 17/1994 , pentru suprafețele locative folosite de unități de învățământ sau de așezăminte social-culturale, redobândite de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungește, la cererea chiriașului, pentru o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.";

[...]

- Art. 6: "În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 480 din Codul civil, cu următorul conținut: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 44 alin. (7) potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin

deciziile nr. 582 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 21 iulie 2008, nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, și nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Curtea statuând în sensul constituționalității acestora.

Astfel, Curtea a decis că măsurile de protecție a chiriașilor instituite prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

își au temeiul constituțional în prevederile art. 47 alin. (1) și în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, finalitatea acestei ordonanțe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriași și proprietari, de a oferi soluții juridice situațiilor litigioase, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de a-și exercită atributele dreptului său de proprietate și, în același timp, protecția chiriașilor împotriva unor eventuale abuzuri.

În ceea ce privește susținerea contrarietății prevederilor criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

raportat la dispozițiile

art. 16 din Constituție, Curtea constată că prin deciziile nr. 761 din 18 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, și nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, pronunțându-se cu privire la constituționalitatea art. 1, 2 și 6 din actul normativ menționat, a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii.

Atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenței Curții în această materie.

Totodată, Curtea observă că prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de vreme ce autorii au beneficiat de toate garanțiile procesuale în soluționarea acțiunii în evacuare formulate în contradictoriu cu aceștia, fiind întemeiată existența și aplicarea unor exigențe rezonabile fără a căror satisfacere chiriașul nu ar putea fi obligat să elibereze locuința.

II. Asupra constituționalității prevederilor art. 480 din Codul civil Curtea constată că s-a pronunțat prin mai multe decizii, precum

deciziile nr. 873 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, nr. 925 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 937 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, și nr. 323 din 13 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, statuând că aceste prevederi sunt constituționale. Curtea a reținut că dispozițiile art. 480 din Codul civil dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real - usus, fructus și abusus - cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege și, de asemenea, se aplică tuturor celor vizați de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalității cetățenilor în fața legii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1, 2, 3 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe și art. 480 din Codul civil, excepție ridicată de Maria Dumitru și Elena-Constanța Dumitru în Dosarul nr. 9.516/300/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.