Decizia nr. 503/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 7 aprilie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.252/197/2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Constantin Cristian Cioacă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile de lege criticate, fiind redactate ambiguu, sunt susceptibile de a genera soluții arbitrare ale instanțelor de judecată, de natură a aduce atingere drepturilor constituționale care garantează exercitarea autorității părintești. Prin aplicarea normei criticate, hotărârea pronunțată de instanță dă posibilitatea bunicilor materni de a continua relațiile personale cu copilul minor, împrejurare ce aduce prejudicii ireparabile sănătății psihice a acestuia din urmă din cauza agresiunilor psihice la care este supus prin acuzațiile pe care bunicii le aduc tatălui cu privire la săvârșirea faptei de omor asupra mamei. Or, dreptul la integritate psihică este ocrotit și considerat de valoare constituțională, omul fiind conceput, sub aspect juridic, ca un complex de elemente în care psihicul și fizicul nu pot fi despărțite. Așa fiind, nimeni nu poate să se amestece în viața intimă, familială sau privată a persoanei fără consimțământul acesteia liber exprimat, autoritățile publice având obligația de a lua toate măsurile posibile și rezonabile pentru a ocroti acest drept.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

aduc atingere și dreptului copiilor la un regim special de protecție, drept care nu poate fi efectiv decât prin îndeplinirea obligației constituționale a părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea minorilor și de a trata cu responsabilitate dezvoltare psihică sănătoasă a acestora.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate se încadrează atât în spiritul prevederilor constituționale invocate, cât și al prevederilor art. 8 din Convenția cu privire la drepturile copilului, potrivit căruia statul este obligat să respecte dreptul copilului de a-și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele și relațiile familiale astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nicio imixtiune legală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază susținerile autorului excepției ca fiind neîntemeiate.

Avocatul Poporului consideră excepția ca neîntemeiată, dispozițiile legale criticate respectă normele constituționale cu privire la protecția și promovarea dreptului copilului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, texte de lege care au următorul conținut: "Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 22 alin. (1), art. 26 alin. (1) și (2), art. 48, art. 49 alin. (1) și în art. 53 alin. (1) și (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 14 face parte din capitolul II - Drepturile copilului, secțiunea I - Drepturi și libertăți civile din

Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului și reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităților de realizare a relațiilor personale între copil și părinții, rudele, precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.

Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeași lege, copilul "are dreptul de a menține relații personale" cu persoanele menționate anterior, iar potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , "prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului" și se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților sau persoanelor față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. De asemenea, va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din lege).

Având în vedere toate acestea, Curtea nu poate reține motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției, prevederile de lege criticate fiind în acord atât cu dispozițiile constituționale privind protecția copiilor și a tinerilor potrivit cărora "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor", cât și cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție care prevăd că "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată."

Curtea reține faptul că soluția legislativă criticată asigură respectarea "vieții de familie", eventuale măsuri legislative care ar împiedica relația dintre minor și bunici constituind o ingerință în dreptul la viața familială.

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noțiunii de "viață familială", în sensul art. 8 din Convenție, au fost incluse și raporturile dintre rude apropiate "care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi spre exemplu, cele între bunici și nepoți [...], ceea ce implică pentru stat obligația de a acționa în așa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi." (Marckx vs. Belgia, 13 iunie 1979).

Pe de altă parte, Curtea constată că susținerile autorului excepției vizează aspecte de aplicare a legii cu privire la o situație concretă de fapt, iar raționamentul prin care se tinde la argumentarea excepției de neconstituționalitate rămâne tributar unei viziuni pro causa, determinată de interesul exclusiv al acestuia, care nu ține seama de drepturile celorlalți titulari, în mod egal protejate de lege. Cu privire la asemenea susțineri, la veridicitatea și temeinicia lor, singura autoritate competentă a se pronunța este instanța de judecată, care poate aprecia asupra motivelor de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Constantin Cristian Cioacă în Dosarul nr. 6.252/197/2008 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2009.