Decizia nr. 657/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Elena Chiriac în Dosarul nr. 3.137/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că nu sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.137/40/2008, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003 , excepție ridicată de Elena Chiriac în cauza ce are ca obiect judecarea contestației împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, formulată de autorul excepției.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că
art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003
sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 16 și 41 din Constituție. Se arată că prevederile legale favorizează angajatorii pentru a-și aloca beneficii din bugetul statului.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Se arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
- Art. 31: "(4^1) Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți."
Autorul excepției invocă următoarele prevederi din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Dispozițiile
art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003
oferă atât angajatorilor, cât și angajaților posibilitatea de a denunța în mod unilateral contractul individual de muncă în perioada de probă. Încetarea contractului individual de muncă în aceste cazuri este o consecință firească a prevederilor alin. (1) al art. 31 din aceeași lege, potrivit cărora verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului de muncă, poate fi stabilită în perioada de probă. Dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate, deoarece reglementarea legală se aplică, fără discriminare, tuturor salariaților aflați în situația prevăzută de textul legal.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției privind încălcarea dreptului la muncă, Curtea reține că este neîntemeiată. Dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție prevăd libertatea persoanei de a-și alege locul de muncă. Or, posibilitatea angajatului de a denunța unilateral contractul de muncă pe durata perioadei de probă constituie o realizare a acestui drept, iar nu o încălcare a lui.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 31 alin. (4^1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Elena Chiriac în Dosarul nr. 3.137/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.