Decizia nr. 582/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.981/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 13.981/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 11, art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează dreptul persoanei la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în măsura în care instanța, ulterior pronunțării ordonanței de plată și somării debitorului să achite datoria, poate reveni asupra propriei hotărâri prin admiterea cererii în anulare. Astfel, instanța intervine în favoarea debitorului de rea-credință care, invocând propria culpă - nedepunerea întâmpinării în termenul legal, este repus ope legis în dreptul de a formula actul procedural și de a propune probe și excepții, după ce în prealabil fusese decăzut din acest drept și prezumat că a recunoscut creanța ce face obiectul ordonanței de plată.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 decembrie 2007, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 13: "(1) Împotriva ordonanței de plată debitorul poate formula cerere în anulare.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța care a emis ordonanța de plată.

(3) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.

(4) Dacă instanța învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța de plată, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (3), art. 21 alin. (1) și (3), precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru reglementarea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații.

Astfel, în temeiul ordonanței, creditorul unei creanțe certe, lichide și exigibile de plată a unor sume de bani ce rezultă din contractul comercial depune o cerere la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare, nedepunerea acesteia echivalând cu o recunoaștere a pretențiilor creditorului, potrivit

art. 7 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 . În cazul în care debitorul contestă creanța, iar instanța constată că această contestație este întemeiată, va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. În această situație, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

În situația în care contestația nu este întemeiată, în urma verificării cererii creditorului, pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, instanța emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată. Acest termen nu poate fi mai mic de 10 zile și nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată, cu excepția cazului în care părțile se înțeleg altfel.

Împotriva ordonanței de plată, debitorul poate formula cerere în anulare, care nu suspendă executarea ordonanței. În fine, ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.

Curtea constată că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă, evident, o cale de atac împotriva ordonanței. Împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție. Într-adevăr, în măsura în care textul constituțional de referință folosește termenul generic de "căi de atac", fără a le identifica și a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel și recurs, ipoteză în care respectarea acestor date de identificare ar fi fost convertită într-un criteriu de constituționalitate, legiuitorul ordinar este deplin îndreptățit ca în considerarea anumitor particularități să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât a celei de drept comun.

O asemenea concluzie rezultă, de altfel, din chiar formula redacțională adoptată de legiuitorul constituțional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește competența și procedura de judecată, evident cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Pe de altă parte, Curtea constată că reglementarea acestei căi de atac constituie expresia aplicării în plan legislativ a garanției constituționale privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, în condițiile în care creditorul, în cazul în care i s-a respins cererea, are posibilitatea de a formula, potrivit dreptului comun, o acțiune în pretenții prin care își poate valorifica dreptul, în virtutea egalității de arme care guvernează procesul civil, apare ca justă și echitabilă punerea la dispoziția debitorului a cererii în anularea ordonanței de plată. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât, în lipsa ei, debitorul nu ar mai avea nicio cale de a evita executarea silită, în condițiile aplicării

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , potrivit căruia, cu prilejul contestației la executare, este prohibită invocarea unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, obiect al acesteia putând constitui doar aspectele legate de procedura de executare. Așa fiind, prin instituirea unei atare interdicții, legiuitorul a urmărit să înlăture posibilitatea unor eventuale abuzuri, constând în reiterarea unor apărări de fond, pe calea contestației la executare, după ce acestea au fost invocate în cererea în anulare și au fost respinse.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alglast" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.981/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.