Decizia nr. 726/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Macci" - S.R.L. din Manoleasa în Dosarul nr. 510/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 510/40/2008, Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Macci" - S.R.L. din Manoleasa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că, stabilind competența judecătorului-sindic de a judeca contestațiile debitorului împotriva cererilor creditorilor, dispozițiile

art. 11 lit. b) din Legea nr. 85/2006

dau posibilitatea creditorilor care nu au un titlu executoriu emis de o autoritate a statului de a recurge la procedura stabilită de

Legea nr. 85/2006 , în temeiul prezumției stării de insolvență a debitorului.

Aceste dispoziții sunt contrare prevederilor

art. 44 din Constituție , întrucât judecătorul-sindic nu poate avea competența de a judeca existența creanței, competența sa trebuind a fi limitată, în acest stadiu al procedurii, la verificarea existenței titlului executoriu.

Dispozițiile

art. 11 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006

contravin, de asemenea, prevederilor

art. 44 alin. (2) din Constituție , întrucât îl exclud pe debitor, deci pe proprietar, de la procedura desemnării administratorului judiciar sau lichidatorului care va gestiona sau va dispune de bunurile societății.

Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 11 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conținut: "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

b) judecarea contestației debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziției creditorilor la deschiderea procedurii;

c) desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă. În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparține. În situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei;

d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea onorariului negociat. Dacă nu există contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, confirmarea se va face în camera de consiliu, fără citarea părților, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 44 alin. (2) și (3) .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 11 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 85/2006

se referă la principalele atribuții ale judecătorului-sindic, numirea sau confirmarea de către acesta a administratorului judiciar sau a lichidatorului, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestora pe perioada desfășurării procedurii.

Potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile, și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.

În cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

În virtutea atribuțiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprind diverse acte și operațiuni juridice, cheltuielile aferente normalei desfășurări a procedurii fiind suportate din averea debitorului, în temeiul

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 .

Însă, în susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul pornește de la o premisă greșită, și anume aceea a absolutizării exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcând abstracție de prevederile

art. 44 alin. (1)

teza a doua din Constituție, potrivit cărora "Conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", precum și de cele ale

art. 136 alin. (5) , care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, în condițiile stabilite de legea organică. În lumina acestor prevederi constituționale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așa fiind, Curtea constată că prin textul de lege criticat legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Macci" - S.R.L. din Manoleasa în Dosarul nr. 510/40/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.