Decizia nr. 820/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 581/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea excepției de neconstituționalitate. Aceasta arată că măsura anulării permisului de conducere, stabilită de textul de lege criticat, fiind parte integrantă a procesului penal, reprezintă, în realitate, o măsură cu caracter penal, și nu administrativ, astfel că procurorul sau judecătorul sunt organele competente să o dispună, și nu șeful poliției. Așa cum asupra cererii de suspendare sau de prelungire a dreptului de circulație pe drumurile publice se pronunță instanța de judecată, tot autoritatea judecătorească ar trebui să decidă și asupra măsurii privind anularea permisului de conducere. Este afectat astfel principiul unicității justiției, de vreme ce sancțiunea penală, pronunțată de organele judiciare, determină anularea permisului de conducere, iar această măsură este dispusă de autoritatea executivă fără o judecată asupra faptei care a determinat luarea respectivei măsuri. În plus, arată că, potrivit celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronunțată în Cauza Maszni împotriva României, 2006, și de Curtea Constituțională în
Decizia nr. 742/2008 , măsura anulării permisului de conducere nu mai constituie o prerogativă a organelor de poliție, fiind în prezent o atribuție a organelor judiciare. Conchide, în final, că prevederile
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice contravin dispozițiilor
art. 1 alin. (4) ,
art. 21 ,
art. 23 alin. (12)
și ale
art. 124 din Constituție , motiv pentru care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Făcând referire la considerentele Hotărârii Maszni împotriva României, pct. II 61, invocată, precizează că, potrivit concepției legiuitorului român, deosebirea esențială dintre contravenții și fapte penale constă în gradul diferit al pericolului social specific fiecăreia dintre acestea, astfel că măsura anulării permisului de conducere nu este considerată, potrivit acestei optici, o faptă cu caracter penal, având, în consecință, natura unei măsuri administrative.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 152 din 16 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 581/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florin Efstatiade într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat încalcă principiul separației puterilor în stat, deoarece atribuie șefului poliției rutiere, și nu procurorului sau judecătorului penal, competența de a decide cu privire la măsura anulării permisului de conducere al făptuitorului unei infracțiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Rolul judecătorului penal este limitat la a dispune doar pedeapsa principală, dar nu și măsura anulării permisului de conducere, ceea ce afectează, totodată, principiile de înfăptuire a justiției stabilite de
art. 124 din Constituție . Liberul acces la justiție și principiul legalității pedepsei sunt, de asemenea, încălcate, prin aceea că împotriva dispoziției șefului poliției rutiere de anulare a permisului de conducere nu există cale de atac, aceasta neputând fi, așadar, cenzurată de o instanță de judecată. Autorul excepției indică în motivarea sa considerentele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maszni împotriva României, 2006, potrivit cărora, de la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , poliția nu mai are dreptul să hotărască oportunitatea anulării permisului de conducere, precizând că acestea reprezintă susțineri ale agentului guvernamental al României, care însă nu se verifică în drept și în fapt.
Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției. Anularea permisului de conducere se aseamănă cu o pedeapsă complementară, însă nu are natura interzicerii exercitării profesiei sau ocupației de conducător auto în sensul
art. 64 lit. c) din Codul penal , ci apare ca o normă administrativă, fiind consecința efectelor juridice produse de hotărârea definitivă de condamnare. Nu este o măsură hotărâtă practic de organul de poliție, ci este prevăzută de lege, șeful poliției nefăcând altceva decât să dea eficiență dispozițiilor legale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază, mai întâi, că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează dispozițiile
art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care fac trimitere la prevederile
art. 114 alin. (1) lit. a)
din același act normativ. Anularea permisului de conducere reprezintă, potrivit
art. 97 alin. (1) , una dintre măsurile tehnico-administrative menite să ocrotească valorile arătate la
art. 1 alin. (2) din ordonanță
și pe care agenții de poliție rutieră le pot dispune, având în vedere competența generală a acestora, atribuită de
art. 2 , respectiv îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice. Făcând referire la considerentele
deciziilor nr. 210/2007
și
nr. 44/2005
ale Curții Constituționale, Guvernul arată că argumentele reținute cu acel prilej sprijină teza constituționalității dispozițiilor de lege criticate în prezenta cauză, astfel că nu pot fi primite criticile de neconstituționalitate privind încălcarea principiului separației puterilor în stat și nici a principiilor de înfăptuire a justiției. Cu referire la invocarea dispozițiilor
art. 23 alin. (12) din Constituție , Guvernul apreciază că aceste norme nu sunt incidente în cauză, deoarece măsura tehnico-administrativă a anulării permisului de conducere, deși își are temeiul într-o hotărâre judecătorească, nu este o pedeapsă în sensul legii penale. Totodată, de vreme ce această măsură își are temeiul într-o hotărâre judecătorească, consideră că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate față de prevederile
art. 21 din Constituție , textul criticat oferind suficiente garanții pentru exercitarea neîngrădită a dreptului la acces liber la justiție. În plus, în ceea ce privește susținerile de neconstituționalitate referitoare la inexistența unei căi legale de atac împotriva măsurii dispuse de organul de poliție rutieră pentru anularea permisului de conducere, Guvernul apreciază că acestea conferă un caracter inadmisibil excepției de neconstituționalitate, deoarece autorul său vizează, în realitate, completarea textului de lege criticat, competență ce nu aparține însă Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale. Anularea permisului de conducere apare ca o măsură administrativă stabilită de legiuitor și este consecința efectelor juridice produse de hotărârea judecătorească de condamnare, astfel că nu se poate susține încălcarea
art. 1 alin. (4)
sau a
art. 124 din Constituție .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu următorul conținut:
-
Articolul 114
alin. (1) lit. a) : " (1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:
a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege menționat contravine dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (4)
care consacră principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale,
art. 21
- Accesul liber la justiție,
art. 23 alin. (12)
referitoare la principiul legalității pedepsei și ale
art. 124
- Înfăptuirea justiției.
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În esență, autorul excepției susține că dispozițiile
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată, sunt neconstituționale, deoarece conferă organelor de poliție rutieră competența de a dispune măsura anulării permisului de conducere, în condițiile textului legal criticat. În opinia sa, această măsură nu este una de natură administrativă, ci, fiind integrată în procesul penal soluționat printr-o hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație, această măsură dobândește caracter penal, ca și pedeapsa penală principală. Or, o asemenea măsură ar trebui dispusă tot de autoritatea judecătorească, în speță judecătorul penal, și nu de autoritatea executivă, reprezentată de poliția rutieră, în urma soluționării unui proces asupra faptei imputate, care să ofere justițiabilului toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil într-un sistem de drept caracterizat printr-o justiție unică.
Curtea Constituțională constată că dispozițiile
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
reglementează una dintre condițiile în care anularea permisului de conducere este dispusă, fără a indica organul competent și fără a stabili natura juridică a acestei măsuri. În acest sens, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor
art. 97 alin. (5)
din același act normativ, "Anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră pe a cărei rază de competență s-a produs una dintre faptele prevăzute la
art. 114 ", iar dispozițiile
art. 97 alin. (1)
caracterizează măsura anulării permisului de conducere ca fiind o "măsură tehnico-administrativă". Curtea observă însă că nu aceste din urmă texte legale constituie obiectul excepției de neconstituționalitate.
Analizând dispozițiile
art. 114 din ordonanța de urgență
criticată, Curtea constată că, în toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - f), anularea permisului de conducere este dispusă, de fiecare dată, ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare rămase definitivă. Astfel, prin această hotărâre instanța de judecată a constatat: fie săvârșirea unei infracțiuni care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, rezultat aflat în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regulilor de circulație [lit. a)]; fie săvârșirea altor infracțiuni prevăzute la
art. 85 ,
art. 86 alin. (2) ,
art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5) ,
art. 89 alin. (1) și (2) ,
art. 90 alin. (1)
și la
art. 92 alin. (3) din ordonanță
- deci fapte prevăzute de actul normativ criticat, care, datorită gradului ridicat de pericol social în ceea ce privește nerespectarea regulilor de circulație, sunt reglementate drept infracțiuni, și nu contravenții [lit. b)]; fie instanța de judecată a pronunțat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei sau ocupației de conducător de vehicule, prevăzută la
art. 64 lit. c) din Codul penal
[lit. d)]; fie obținerea permisului de conducere cu încălcarea normelor legale [lit. e)]; fie permisul de conducere a fost obținut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă [lit. f)].
Așa fiind, anularea permisului de conducere intervine doar în condițiile și situațiile enumerate expres și limitativ de
art. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și reprezintă consecința condamnării titularului său printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar pe de altă parte, explică rațiunea pentru care aceasta reprezintă o măsură dispusă, în sensul de aplicată, de către organul de poliție rutieră, și nu de instanța de judecată în cadrul aceluiași proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi fost inutilă în condițiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării și executării măsurii. Așadar, măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit
art. 97 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , o măsură tehnico-administrativă, dispusă de organul de poliție rutieră, în virtutea competenței sale conferite de
art. 109 alin. (1) , conform căruia "constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier". Această măsură nu implică o activitate jurisdicțională, proprie sistemului judiciar, în sensul că nu presupune adoptarea unui act decizional din partea organului de poliție, ci reprezintă o operațiune tehnico-administrativă de punere în executare a unei măsuri specifice domeniului său de activitate, în urma pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare rămasă definitivă.
De altfel, din rațiuni practice, operaționale și organizatorice, este firesc ca același organ competent să elibereze permisul de conducere - act administrativ - să dispună și anularea lui, în urma condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, doar acesta având la dispoziție mijloacele și întreaga logistică necesare înscrierii unei astfel de operațiuni în evidențele sale.
În concluzie, Curtea reține că anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la
art. 114 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , este o măsură tehnico-administrativă instituită de legiuitor a cărei executare se face, în temeiul legii, de organul de poliție rutieră.
Curtea constată, totodată, că nu poate fi primită critica autorului excepției referitoare la încălcarea principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor, statuat de
art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală , de vreme ce nu pot fi reținute susținerile acestuia potrivit cărora autoritatea executivă exercită atribuții specifice autorității judecătorești. Pentru aceleași rațiuni, în cauză nu poate fi vorba nici de nerespectarea prevederilor
art. 124 din Constituție , referitoare la principiile de înfăptuire a justiției, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, actul de justiție este prealabil și condiționează, în același timp, aplicarea măsurii anulării permisului de conducere.
În ceea ce privește pretinsa contrarietate dintre textul de lege criticat și prevederile art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, Curtea constată că
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
cuprinde dispoziții în sensul asigurării tuturor mijloacelor și garanțiilor necesare exercitării dreptului persoanei interesate la instanță. De altfel, doar pe calea accesului la instanță autorul excepției a avut posibilitatea invocării acesteia, în cadrul unei cauze având ca obiect și cererea de suspendare a executării actului administrativ constând în hotărârea prin care organul de poliție rutieră a dispus anularea permisului său de conducere.
Referitor la invocarea dispozițiilor
art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală , Curtea reține că aceste norme nu au incidență în cauză, întrucât, așa cum prevede
art. 97 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată și cum s-a arătat mai sus, măsura anulării permisului de conducere nu este o pedeapsă în sensul legii penale, ci reprezintă o măsură tehnico-administrativă, dispusă, în cazul
art. 114 alin. (1) lit. a) , ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești de condamnare rămase definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație.
În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Maszni împotriva României, 2006, Curtea observă că la pronunțarea acesteia instanța europeană a reținut că "anularea permisului a fost consecința directă și previzibilă a condamnării penale a reclamantului (...) deși anularea litigioasă a fost hotărâtă de o autoritate administrativă, ea nu a intervenit decât ca urmare a condamnării definitive pronunțate de judecătorul penal și fără deschiderea unei noi proceduri".
În ceea ce privește
Decizia Curții Constituționale nr. 742 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea constată că autorul excepției o invocă în mod eronat. Cu acel prilej, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , deoarece acestea confereau procurorului sau, după caz, instanței de judecată doar prerogativa de a propune luarea măsurii de prelungire a dreptului de circulație, prerogativa dispoziției în acest sens aparținând șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta, ceea ce, pentru argumentele acolo arătate, este de natură să contravină principiului separației puterilor în stat, prevăzut de
art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală , statutului constituțional al judecătorilor, care, în virtutea
art. 124 alin. (3) , sunt independenți și se supun numai legii, precum și rolului Ministerului Public, consacrat de
art. 131 alin. (1) din Constituție . Or, considerentele avute în vedere de Curte, raportate la textul de lege examinat cu acel prilej, nu au nicio legătură cu situația de drept analizată în prezentul dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 114 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Florin Efstatiade în Dosarul nr. 581/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 mai 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.