Decizia nr. 604/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 969

și

1073 din Codul civil , excepție ridicată de Aurelian Ivan în Dosarul nr. 8.591/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.591/3/2008, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 969

și

1073 din Codul civil , excepție ridicată de Aurelian Ivan într-un proces având ca obiect rezoluțiunea unui contract.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin principiului libertății contractuale și al consensualismului, întrucât constrâng participanții în cadrul unor raporturi juridice civile să-și asume obligații la care nu au consimțit în mod liber. De asemenea, consideră că

art. 969 din Codul civil

este neconstituțional, întrucât conferă contractului putere de lege, situându-l astfel chiar deasupra legii.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Este invocată jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă

art. 969

și

1073 din Codul civil , având următoarea redactare:

- Art. 969: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare."

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale

art. 16 alin. (2)

- "Nimeni nu este mai presus de lege", ale

art. 53 alin. (1)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale

art. 57

privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale și ale

art. 135 alin. (1) și (2)

- Economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate consacră, pe de o parte, două principii importante ale dreptului civil - principiul forței obligatorii a convențiilor civile "pacta sunt servanda" și principiul libertății contractuale ( art. 969 ), iar, pe de altă parte,

art. 1073 , cuprins în capitolul VII din același cod - "Despre efectele obligațiilor", stabilește regula de principiu privind efectul general al obligațiilor, și anume dreptul creditorului de a urmări și a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare.

Curtea reține că finalitatea acestui din urmă text din Codul Civil constă, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa ( Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008), în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între aceștia, sub sancțiunea suportării unor despăgubiri.

Încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertății contractuale și al consensualismului, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă. Asemenea susțineri pot rezultă, eventual, din modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să se pronunțe numai asupra constituționalității prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizată, și nu asupra modului de aplicare a acestora.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1)

lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 969

și

art. 1073 din Codul civil , excepție ridicată de Aurelian Ivan în Dosarul nr. 8.591/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.