Decizia nr. 862/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 56/2007 20 iunie 2007 (prevederi anume) privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chen Fuyong în Dosarul nr. 7.213/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, însoțit de traducătorul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura. Lipsește partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul părții prezente. Aceasta, prin translator, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că noile cerințe prevăzute de textele de lege criticate pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă îl pun în imposibilitatea de a mai rămâne pe teritoriul României, având în vedere că acesta obținuse dreptul de ședere temporară în temeiul altor prevederi legale aplicabile în materie, anterior modificărilor aduse prin reglementările atacate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens,
a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.213/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Chen Fuyong într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare formulată împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate, din cauza impreciziei și neclarității normelor pe care le reglementează, încalcă principiul neretroactivității legii, dreptul la un proces echitabil și dreptul la muncă. Apreciază autorul excepției că dispozițiile legale examinate nu disting cu privire la situațiile tranzitorii și ar fi trebuit să cuprindă precizări în legătură cu străinii care obținuseră deja avizul pentru angajarea în muncă și veniseră în România în baza legii în redactarea anterioară modificărilor intervenite prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 , astfel încât aceștia să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația lor.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind conforme prevederilor constituționale și convenționale invocate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România și ale
art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 134/2008 , coroborat cu
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 7
alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007 : "(1) În vederea obținerii autorizației de muncă pentru lucrătorii permanenți, angajatorul, persoană juridică din România ori o reprezentanță, sucursală sau filială a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, va depune la Oficiul Român pentru Imigrări o cerere motivată privind necesitatea încadrării în muncă a străinului, însoțită de următoarele documente: (...) c) scrisoarea prin care se atestă bonitatea angajatorului, eliberată de banca la care acesta are deschis contul.";
-
Articolul 56
alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
- Prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de muncă: "(1) Străinilor intrați în România în scopul angajării în muncă li se prelungește dreptul de ședere temporară, dacă: a) sunt titulari ai unei autorizații de muncă valabile;".
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege menționate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivității legii civile,
art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și ale
art. 41 alin. (1)
cu privire la interdicția îngrădirii dreptului la muncă. Se invocă, de asemenea,
art. 6 par.1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, precum și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
Astfel, Curtea reține că autorul excepției critică, în realitate, modalitatea în care instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului pe parcursul căruia a invocat excepția a interpretat și a aplicat dispozițiile de lege criticate, raportat, desigur, la situația de fapt specifică speței. În acest context, se susține că prevederile
art. 7 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România au caracter retroactiv, încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la muncă, deoarece se aplică și străinilor intrați în România în scopul angajării în muncă ce au obținut avizul necesar în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment, anterior modificărilor legislative introduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007 . Acest act normativ a reglementat condiții diferite pentru acordarea dreptului de prelungire a șederii temporare în România în același scop - de muncă -, astfel că, fiind în imposibilitate de a le îndeplini, solicitantul este nevoit să se întoarcă în țara de origine.
Față de aceste susțineri, Curtea arată că modalitatea de interpretare și aplicare a unui anumit text de lege, raportat la o situație de fapt dată, nu poate constitui premisa invocării neconstituționalității acelui text. O astfel de critică nu poate fi reținută, deoarece neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia, fiind dedusă exclusiv din relația de contrarietate a textului legal supus controlului față de normele și principiile fundamentale invocate, și nu dintr-o situație nefavorabilă, la un moment dat, unei părți sau alteia dintr-un proces. În acest sens, Curtea reține că autorul excepției este nemulțumit de faptul că noile condiții reglementate pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în România nu sunt aceleași cu cele prevăzute, într-o legislație anterioară, pentru acordarea inițială a aceluiași drept. Or, operațiunile de interpretare și aplicare ale unui text legal la circumstanțele specifice unei cauze aparțin în exclusivitate competenței instanței de judecată învestite cu soluționarea acesteia, și nu Curții Constituționale.
În plus, Curtea constată că a mai soluționat o excepție de neconstituționalitate având același obiect și o motivare identică, pronunțându-se în același sens, al respingerii ca inadmisibilă, prin
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007
privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, coroborat cu
art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Chen Fuyong în Dosarul nr. 7.213/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.