Decizia nr. 955/2009

Articolul 10

din

Legea nr. 143/2000

contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece instituie o inegalitate între persoana care, împrumutând bani traficanților de droguri, este mai aspru pedepsit în calitate de finanțator decât cel care săvârșește propriu-zis fapta de trafic de droguri în una din modalitățile prevăzute de art. 2-9 din lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 și 10 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, care au următorul conținut:

Articolul 2

: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.";

Articolul 10

: "Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1), referitoare la sintagma "orice alte operațiuni privind circulația drogurilor", din

Legea nr. 143/2000 . Cu acel prilej a statuat că, din rațiuni de politică penală justificate și de aspecte de tehnică legislativă, legiuitorul a înțeles să incrimineze în cuprinsul

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 , alături de operațiunile enunțate expres și orice "alte operațiuni", fără ca prin acesta să fie afectate prevederile constituționale care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care și principiul legalității incriminării, întrucât reglementarea infracțiunii în cauză este realizată, în mod evident, prin lege. Contrar susținerii autorului excepției,

Legea nr. 143/2000

nu folosește termeni nedefiniți, "operațiunile privind circulația drogurilor", incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanțiate de legiuitor.

Curtea a mai reținut că este neîntemeiată și critica de neconstituționalitate formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât textul de lege ce face obiectul excepției nu aduce atingere, sub niciun aspect, dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege în acest sens.

Așa fiind, considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 143/2000 , Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, deoarece acestea se aplică fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare tuturor celor aflați în ipoteza normei. Or, de vreme ce, potrivit

Deciziei nr. 38/2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la

art. 2-9 din Legea nr. 143/2000

constituie o infracțiune distinctă, și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeași lege, nici compararea statutului juridic al subiecților activi ai infracțiunii prevăzute de art. 10 cu subiecții activi ai infracțiunilor prevăzute de art. 2-9 nu poate constitui un argument în dovedirea înfrângerii prezumției de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și 10 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Eduard Paraschiv și Marian Lucian Stanca în Dosarul nr. 30.878/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.