Decizia nr. 1009/2009

Articolul 89

alin. (1), (3) și (8) : "(1) Proiectele de lege și propunerile legislative se supun spre dezbatere și adoptare Senatului, ca primă Cameră sesizată, în condițiile prevăzute la

art. 75 din Constituția României, republicată . În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează și se țin în evidență. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic și Social.[...]

(3) Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronunță asupra proiectelor de lege și propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile de la data prezentării în Biroul permanent.[...]

(8)Termenele prevăzute la alin. (3) și (5) se calculează potrivit art. 114."

Alin. (5), la care face trimitere alin. (8), are următorul cuprins:

"(5) În situația ordonanțelor de urgență ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit

art. 115 alin. (5) din Constituția României, republicată .";

-

Articolul 114

: "Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoțite de avizele necesare.";

-

Articolul 115

: "Pentru termenele procedurale ale procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente."

În opinia autorilor sesizării, textele menționate încalcă prevederile

art. 75 alin. (2) din Constituție , potrivit cărora: "Prima Cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate."

În motivarea sesizării se arată că dispozițiile criticate adaugă la Constituție condiții pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în vedere, și anume:

- termenul de 45 de zile curge de la prezentarea proiectului de lege Biroului permanent, iar prezentarea în Biroul permanent se face după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern și Consiliul Economic și Social;

- termenul de 45 de zile se calculează pe zile în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente.

Ca urmare, contrar

art. 75 alin. (2) din Constituție , care impune ca în interiorul termenului de 45 de zile de la data înregistrării inițiativei legislative la prima Cameră sesizată să se finalizeze întregul proces legislativ care implică obținerea avizelor, analiza în cadrul comisiilor de specialitate, întocmirea raportului, dezbaterea în plen și votul final, textele criticate determină ca termenul de 45 de zile să nu curgă niciodată de la înregistrarea inițiativei legislative la Senat ca primă Cameră sesizată, ci după împlinirea unui termen variabil, care poate fi de până la trei luni, în interiorul căruia se emit avizele de către autoritățile menționate.

Se mai arată că termenul de 45 de zile trebuie calculat pe zile calendaristice și nu trebuie interpretat în sensul că ar fi în dependență de zilele de lucru ale Senatului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost trimisă președinților celor două Camere, pentru a comunică punctele de vedere ale Birourilor permanente.

Președintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/445 din 9 iunie 2009, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 8.897 din 9 iunie 2009, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului. Se consideră că prin formularea unei sesizări de către un număr de deputați cu privire la neconstituționalitatea unor dispoziții din Regulamentul Senatului se încalcă prevederile

art. 64 alin. (1) ,

art. 71 alin. (1)

și ale

art. 146 lit. c) din Constituție , care consacră autonomia funcțională, financiară și regulamentară a celor două Camere ale Parlamentului României. Ca o consecință a acestei autonomii, nicio altă autoritate publică nu poate dispune sub aceste aspecte pentru Parlament și, de asemenea, niciuna dintre Camere nu poate decide pentru cealaltă Cameră a Parlamentului. Așa fiind, mandatul de deputat și senator se exercită exclusiv în Camera din care aceștia fac parte, iar dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea regulamentelor parlamentare de către deputați și senatori se limitează la regulamentul Camerei din care aceștia fac parte. Enumerarea din cuprinsul

art. 146 lit. c) din Constituție

nu trebuie înțeleasă ca un drept absolut al parlamentarilor, ci ca un drept ce trebuie exercitat în condițiile stabilite de Constituție. În acest caz, autonomia Camerelor Parlamentului și incompatibilitatea dintre mandatul de senator și cel de deputat sunt chiar limitele ce circumscriu dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea regulamentelor parlamentare. Se face referire și la jurisprudența în acest sens a Curții Constituționale, precum și la doctrina în materie. În concluzie, se arată că sesizarea este inadmisibilă, Curtea nefiind legal sesizată.

Președintele Camerei Deputaților nu a comunicat Curții Constituționale punctul de vedere al Biroului permanent.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile criticate din Regulamentul Senatului, prin raportare la prevederile Constituției României și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

Curtea este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, precum și ale

art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor criticate din Regulamentul Senatului.

Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 89 alin. (1), (3) și (8) , precum și ale

art. 114

și

115 din Regulamentul Senatului , aprobat prin

Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005.

Prevederile constituționale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 75 alin. (2) referitoare la sesizarea Camerelor și termenele în care acestea se pronunță asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative.

Examinând sesizarea formulată de grupul de deputați cu privire la neconstituționalitatea unor dispoziții din Regulamentul Senatului, sub aspectul legalității acesteia, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. c) din Constituție

și ale

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere ale Parlamentului, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale

art. 61

și

64 din Constituție

privind rolul și structura Parlamentului, respectiv organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, texte constituționale care consacră principiul autonomiei parlamentare, concretizată într-o triplă autonomie: regulamentară, instituțională și financiară.

În temeiul dispozițiilor constituționale menționate, fiecare Cameră este în drept să-și stabilească, în limitele și cu respectarea prevederilor constituționale, regulile de organizare și funcționare, care, în substanța lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Din această perspectivă, nicio autoritate publică nu poate dispune, cu privire la aspectele menționate, pentru Parlament, și, de asemenea, niciuna dintre Camerele Parlamentului nu poate dispune, asupra acelorași aspecte, pentru cealaltă Cameră. Ca urmare, organizarea și funcționarea fiecărei Camere a Parlamentului se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei Camere, cu votul majorității membrilor Camerei respective.

Astfel fiind, chiar dacă dispozițiile constituționale nu o precizează expres, considerentele de drept enunțate, reconfirmând autonomia Camerelor Parlamentului, demonstrează lipsa calității active a membrilor uneia dintre Camerele Parlamentului în controlul constituționalității dispozițiilor regulamentului celeilalte Camere. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, prin care a respins sesizarea grupului parlamentar liberal din Senat cu privire la o hotărâre a Camerei Deputaților, statuând că "în temeiul autonomiei regulamentare a fiecărei Camere, grupul parlamentar din Senat nu poate avea calitatea de subiect al dreptului de sesizare a Curții pentru un asemenea caz."

În consecință, Curtea nu va proceda la examinarea pe fond a criticilor de neconstituționalitate, întrucât sesizarea privind constatarea neconstituționalității prevederilor

art. 89 alin. (1), (3) și (8)

și ale

art. 114

și

115 din Regulamentul Senatului

este formulată de un număr de 51 de deputați care, potrivit prevederilor art. 64 și art. 146 lit. c) din Constituție, nu aveau calitatea să inițieze un astfel de demers.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor

art. 146 lit.c)

și al

art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție , precum și al prevederilor

art. 11 alin. (1) lit. A.c) ,

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, sesizarea referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 89 alin. (1), (3) și (8) , precum și ale

art. 114

și

115 din Regulamentul Senatului .

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 7 iulie 2009 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Puskas Valentin-Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători.