Decizia nr. 883/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că nu se pot declara neconstituționale norme de aplicabilitate generală prin raportare la situații particulare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.529/117/2008, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 alin. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate tribunalul apreciază că textele legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, în măsura în care se aplică și persoanelor persecutate din motive politice de dictatura regimului comunist. Instanța apreciază că prin aplicarea dispozițiilor

Decretului nr. 167/1958

se produce o discriminare între foștii deținuți și persecutați pentru motive politice, beneficiari ai drepturilor reglementate de

Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, și cei care își valorifică alte drepturi, decurgând din aceleași împrejurări, dar de altă natură (daune materiale constând în salariul pe care l-ar fi realizat dacă nu ar fi executat pedeapsa privativă de libertate și daune morale generate de tratamentul inuman la care au fost supuși). Dacă s-ar socoti incidente dispozițiile referitoare la prescripția dreptului la acțiune în cazul celei de a două categorii de persoane ar însemna că se aplică un tratament diferit unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

Referitor la încălcarea prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, instanța consideră că, dată fiind starea de fapt prezentată, se poate aprecia că instituția prescripției îngrădește accesul liber la justiție, în condițiile în care declararea neconstituționalității prevederilor criticate nu ar afecta rațiunile pentru care legiuitorul a instituit anumite termene, respectiv stabilitatea și securitatea raporturilor juridice civile.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 1, art. 3 și

art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958

nu contravin prevederilor constituționale invocate, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conținut:

- Art. 1 alin. 1: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.";

- Art. 3: "Termenul prescripției este de 3 ani.";

- Art. 8 alin. 1: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia solicită, în fapt, modificarea conținutului normelor legale criticate, în sensul adaptării lor la principiile protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale, evidențiate în jurisprudența instanței de contencios constituțional și a celei de contencios european a drepturilor omului.

Aceste susțineri nu pot fi reținute, dat fiind faptul că, potrivit competenței sale înscrise în

art. 146 din Constituție și în cap. III din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională verifică, în cadrul controlului de constituționalitate, conformitatea legilor și a ordonanțelor Guvernului cu dispozițiile și principiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării."

Pe de altă parte, Curtea observă că neconstituționalitatea textelor de lege criticate este dedusă și din modul de aplicare a prevederilor legale privind prescripția extinctivă în cauza aflată pe rolul instanței. Astfel, motivele invocate în susținerea excepției demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operațiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 3 și

art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.