Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1067/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 , art. 51 , art. 54 , art. 75 , art. 77 și art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

prezumat în vigoare

Data actului
14 iulie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 571 din 17 august 2009
Citat de
2 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 9.962 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 ,

51 ,

54 ,

75 ,

77

și

79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Iosif Adrian Cocoană în Dosarul nr. 15.808/325/2008 al Judecătoriei Craiova - Secția penală.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că atât textele de lege criticate, cât și întregul act normativ din care acestea fac parte sunt neconstituționale, deoarece cuprind noțiuni abstracte, ambigue, care lasă loc unor soluții nelegale, bazate numai pe interpretarea celui care aplică norma. Se dau ca exemple în acest sens sintagme, precum "distanță suficientă", "anunțare imediată", "locul faptei". Se face referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând mai întâi că nu poate admite extinderea excepției de neconstituționalitate în fața Curții, pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă. Apreciază că obiecțiunile autorului sunt formale, acesta fiind nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a normelor criticate. Cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată, apreciază că nu este incidentă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 15.808/325/2008, Judecătoria Craiova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 ,

51 ,

54 ,

75 ,

77

și

79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Iosif Adrian Cocoană.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece conțin prevederi ambigue, care lasă loc unor interpretări arbitrare, ce pot constitui temei pentru o judecată arbitrară. Definirea dată de legiuitor unor stări de fapt, în aceste texte de lege, este insuficientă și poate determina confuzii.

Judecătoria Craiova - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că definirea unor noțiuni legale privind principalele instrumente care acționează în domeniul contravențional este o atribuție exclusivă a legiuitorului, care a înțeles să acorde o anumită semnificație juridică anumitor fapte considerate nelegale. Caracterul confuz al unei reglementări nu reprezintă motiv de neconstituționalitate, ci va fi supus interpretării de către organele statului chemate să aplice acea dispoziție legală, iar partea are posibilitatea de a invoca toate argumentele pertinente pentru a susține o anumită modalitate de interpretare care să fie conformă cu dispozițiile legale, constituționale și convenționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Se mai arată și că, în parte, excepția de neconstituționalitate vizează completarea textelor ce fac obiectul acesteia, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile autorului excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice cuprinse în:

art. 6

care definește expresiile și termenii utilizați în cadrul aceluiași act normativ, în

art. 51

care stabilește obligația conducătorului unui vehicul care circulă în spatele altuia de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii, în

art. 54

- Reguli referitoare la manevre, în

art. 75

care definește accidentul de circulație, în

art. 77

și

art. 79

referitoare la obligații în caz de accident.

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale

art. 15

- Universalitatea, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 22

- Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 24

- Dreptul la apărare,

art. 31

- Dreptul la informație,

art. 44

- Dreptul de proprietate privată,

art. 57

- Exercitarea drepturilor și a libertăților, precum și ale

art. 11

și

20 , cu raportare la

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 8 alin. (5)

și

art. 13 alin. (1) din Convenția de la Viena din 8 noiembrie 1968 asupra circulației rutiere , care se referă la conducătorii vehiculului, respectiv viteza și distanța între vehicule.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, deși în motivarea acesteia sunt invocate o serie de texte constituționale și din acte internaționale, autorul excepției nu motivează, distinct, în ce constă încălcarea fiecăruia dintre acestea, criticând dispozițiile

art. 6 ,

51 ,

54 ,

75 ,

77

și

79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

în mod general, pentru lipsa de precizie, caracterul confuz, definirea insuficientă a unor termeni.

Or, sub acest aspect, chiar în jurisprudența invocată de autorul excepției, respectiv în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, "din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și evident previzibilă".

Textele de lege criticate conțin, pentru rațiunile mai sus expuse, o serie de astfel de exprimări generale, revenind instanțelor de judecată sarcina de a decide cu privire la corecta lor interpretare și aplicare în cauzele deduse judecății. În ceea ce privește criticile referitoare la modul de aplicare a normelor ce fac obiectul excepției, acestea excedează competenței Curții Constituționale.

Referitor la invocarea, direct în fața Curții, cu ocazia dezbaterilor în ședință publică, a neconstituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în întregul său, Curtea constată că nu a fost legal sesizată. Aceasta întrucât, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronunță numai "asupra excepțiilor de neconstituționalitate [...] ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial" iar, conform

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți [...]".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 ,

51 ,

54 ,

75 ,

77

și

79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Iosif Adrian Cocoană în Dosarul nr. 15.808/325/2008 al Judecătoriei Craiova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.