Decizia nr. 1004/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava în Dosarul nr. 5.407/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava, prin avocat, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că textul legal criticat, reglementând durata timpului de muncă, este neconstituțional în măsura în care se referă la mai multe contracte de muncă.

Ministerul Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege. Pe fond, consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât textul criticat este o normă de principiu, iar art. 110 și 116 din Codul muncii prevăd posibilitatea angajatorului de a stabili programe individualizate de muncă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.407/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative prin care au fost constatate nereguli cu privire la modalitatea de cheltuire a unor fonduri PHARE.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate, omițând să cuprindă faptul că se referă numai la un singur contract de muncă, încalcă

art. 41 alin. (1) din Constituție . Se mai arată că, în cazul cumulului de funcții, prevederea duratei maxime de 48 de ore a săptămânii de lucru are drept efect crearea unei situații absurde, în sensul că o persoană nu va putea încheia decât un singur contract de muncă cu normă întreagă de 8 ore pe zi și oricâte contracte de muncă cu timp parțial de lucru. Or,

art. 35 din Codul muncii , în privința cumulului de funcții, nu limitează posibilitatea persoanei de a încheia mai multe contracte de muncă cu normă întreagă.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate este cel al art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, se constată următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile

art. 109 alin. (1) din Codul muncii

prin prisma unei omisiuni de reglementare, în sensul că textul acestui articol nu cuprinde o referire expresă că se aplică numai cu privire la un singur contract de muncă. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu este competentă să modifice sau să completeze dispozițiile legale deduse controlului său. În consecință, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.

În final, se constată că este sarcina instanțelor de judecată interpretarea coroborată a textelor

art. 35

și

109 din Codul muncii , astfel încât acestea, printr-o interpretare teleologică, pot stabili dacă textul criticat se aplică doar cu privire la unul sau totalitatea raporturilor de muncă în care se află angajată o persoană. În acest sens, instanțele judecătorești urmează să țină cont și de prevederile

art. 110

și

art. 116 din Codul muncii , care prevăd posibilitatea angajatorului de a stabili programe individualizate de muncă.

În consecință, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava în Dosarul nr. 5.407/2/2008 al Curții de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.