Decizia nr. 948/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 322 alin. 3 din Codul penal , excepție ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.133/105/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 322 alin. 3 din Codul penal , excepție ridicată de Brătianu Covrigean în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

art. 21 alin. (3) , întrucât nu este echitabil ca inculpatul să fie condamnat în temeiul textului de lege criticat, care prevede limite ale pedepsei între 3 și 15 ani închisoare, numai pentru că organul de urmărire penală sau instanța nu au efectuat cercetări temeinice pentru identificarea autorului faptei prin care s-a cauzat moartea acelei persoane.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece privește o chestiune de probațiune de competența instanței de control judiciar și nu de constituționalitate a textului de lege incriminator.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 322 alin. 3 din Codul penal

cu denumirea Încăierarea, care au următorul conținut: "În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrității corporale sau sănătății. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că legiuitorul, în acord cu prevederile

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , are deplina libertate de a reglementa infracțiunile și pedepsele acestora. Faptul că prin

art. 322 alin. 3 din Codul penal

s-a instituit o unică pedeapsă pentru toți participanții, nu este de natură a afecta dreptatea ca valoare supremă în statul de drept și procesul echitabil ca o componentă a liberului acces la justiție, deoarece, dimpotrivă, această reglementare se constituie într-o normă ce urmează regulile generale prevăzute de

art. 27 din Codul penal . Or, dacă se acceptă premisa potrivit căreia infracțiunea de încăierare prevăzută de

art. 322 alin. 2 și 3 din Codul penal

nu este altceva decât o faptă colectivă de vătămare corporală gravă ori de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte comisă numai de autori alături sau nu de instigatori sau/și complici constituiți în cel puțin două grupări rivale, este lesne de observat că, prin comparație cu pedepsele prevăzute de

art. 182

și

art. 183 din Codul penal , pedepsele stabilite în textul legal criticat sunt stabilite în limite considerabil mai mici (de la 6 luni la 5 ani față de 2-7 ani, 2-10 ani sau de 5-15 ani).

Așa fiind, aspectele semnalate de autorul excepției, referitoare la incapacitatea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată de a stabili în speța dedusă judecății cine este autorul faptei prin care s-a cauzat nemijlocit moartea victimei, nu sunt de natură a fi convertite într-un fine de neconstituționalitate, interpretarea și aplicarea legii fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.

În plus, autorul excepției încearcă să supună controlului instanței de contencios constituțional și să înfrângă prezumția de constituționalitate a

alin. 3 al art. 322 din Codul penal

prin raportarea acestuia la teza a doua a alineatului precedent, potrivit căruia ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudența sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției .

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 322 alin. 3 din Codul penal,

excepție ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.