Decizia nr. 948/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. 3 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 322 alin. 3 din Codul penal , excepție ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.133/105/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 322 alin. 3 din Codul penal , excepție ridicată de Brătianu Covrigean în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
art. 21 alin. (3) , întrucât nu este echitabil ca inculpatul să fie condamnat în temeiul textului de lege criticat, care prevede limite ale pedepsei între 3 și 15 ani închisoare, numai pentru că organul de urmărire penală sau instanța nu au efectuat cercetări temeinice pentru identificarea autorului faptei prin care s-a cauzat moartea acelei persoane.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece privește o chestiune de probațiune de competența instanței de control judiciar și nu de constituționalitate a textului de lege incriminator.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 322 alin. 3 din Codul penal
cu denumirea Încăierarea, care au următorul conținut: "În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți a săvârșit faptele arătate în acel alineat, se aplică tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a cauzat vătămarea integrității corporale sau sănătății. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că legiuitorul, în acord cu prevederile
art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , are deplina libertate de a reglementa infracțiunile și pedepsele acestora. Faptul că prin
art. 322 alin. 3 din Codul penal
s-a instituit o unică pedeapsă pentru toți participanții, nu este de natură a afecta dreptatea ca valoare supremă în statul de drept și procesul echitabil ca o componentă a liberului acces la justiție, deoarece, dimpotrivă, această reglementare se constituie într-o normă ce urmează regulile generale prevăzute de
art. 27 din Codul penal . Or, dacă se acceptă premisa potrivit căreia infracțiunea de încăierare prevăzută de
art. 322 alin. 2 și 3 din Codul penal
nu este altceva decât o faptă colectivă de vătămare corporală gravă ori de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte comisă numai de autori alături sau nu de instigatori sau/și complici constituiți în cel puțin două grupări rivale, este lesne de observat că, prin comparație cu pedepsele prevăzute de
art. 182
și
art. 183 din Codul penal , pedepsele stabilite în textul legal criticat sunt stabilite în limite considerabil mai mici (de la 6 luni la 5 ani față de 2-7 ani, 2-10 ani sau de 5-15 ani).
Așa fiind, aspectele semnalate de autorul excepției, referitoare la incapacitatea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată de a stabili în speța dedusă judecății cine este autorul faptei prin care s-a cauzat nemijlocit moartea victimei, nu sunt de natură a fi convertite într-un fine de neconstituționalitate, interpretarea și aplicarea legii fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
În plus, autorul excepției încearcă să supună controlului instanței de contencios constituțional și să înfrângă prezumția de constituționalitate a
alin. 3 al art. 322 din Codul penal
prin raportarea acestuia la teza a doua a alineatului precedent, potrivit căruia ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. Or, în numeroase rânduri, Curtea a statuat în jurisprudența sa că nu poate fi primită motivarea fundamentată pe compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale
Constituției .
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 322 alin. 3 din Codul penal,
excepție ridicată de Brătianu Covrigean în Dosarul nr. 3.133/105/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.