Decizia nr. 1049/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. 3 din Codul familiei , excepție ridicată de Ildico Bucur în Dosarul nr. 5.489/117/2005 (nr. în format vechi 5.597/2005) al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Cristina Ana Șepși a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Totodată, arată că apărătorul autorului excepției a comunicat la dosar o adresă prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât în această perioadă efectuează concediul legal de odihnă în afara țării.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, întrucât avocatul, având cunoștință de termenul de judecată, avea posibilitatea să asigure substituirea sa în dosar.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul autorilor excepției.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 326/2008 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.489/117/2005 (nr. în format vechi 5.597/2005), Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. 3 din Codul familiei . Excepția a fost ridicată de Ildico Bucur într-o cauză ce are ca obiect o acțiune civilă pentru stabilirea paternității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate permit introducerea unei acțiuni în stabilirea paternității oricând, afectând astfel de o manieră lipsită de proporționalitate dreptul la viața privată și de familie al presupusului tată sau al succesorilor acestuia. Totodată, consideră că, în egală măsură, textul de lege criticat permite un abuz de drept al persoanei care solicită stabilirea paternității.

Tribunalul Cluj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că

art. 60 alin. 3 din Codul familiei

instituie o măsură menită să asigure egalitatea în drepturi a copiilor născuți din căsătorie cu aceia născuți în afara căsătoriei. Apărarea drepturilor copilului, astfel cum a fost reglementată prin textul de lege criticat, nu este disproporționată față de necesitatea asigurării exercitării dreptului la viața privată al prezumtivului tată. Arată că, pentru a nu prelungi situația incertă a copilului din afara căsătoriei, textul de lege criticat prevede termenul de un an de la data încetării conviețuirii ori a întreținerii în care se poate introduce acțiunea în stabilirea paternității.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 60 alin. 3 din Codul familiei

sunt constituționale. Arată că acestea reglementează condițiile de exercitare a acțiunii de stabilire a paternității copilului din afara căsătoriei, iar termenul instituit are ca rațiune apărarea interesului superior al copilului și necesitatea de a nu lipsi copilul de întreținerea la care este îndreptățit din partea tatălui. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 326/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 60 alin. 3 din Codul familiei , republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu următorul conținut: "În cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an va curge de la încetarea conviețuirii ori a întreținerii."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 26

privind viața intimă, familială și privată, ale art. 53 relative la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 57

referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților cu bună-credință. Totodată, consideră că sunt încălcate și dispozițiile

art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , referitoare la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 326 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 31 martie 2008, constatându-se că acestea sunt constituționale.

Astfel, Curtea a reținut că

art. 60 alin. 3 din Codul familiei

prevede faptul că, în cazul în care mama a conviețuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreținere, termenul de un an pentru formularea acțiunii de stabilire a paternității din afara căsătoriei va curge de la data încetării conviețuirii ori a întreținerii. Ca regulă, termenul de prescripție de un an pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei începe să curgă de la nașterea copilului. Prin derogare, conviețuirea pretinsului tată cu mama sau prestarea întreținerii întrerup cursul prescripției, începând să curgă un nou termen de un an de la data încetării acestora. Cu privire la reglementarea unor astfel de situații derogatorii privind termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei, Curtea a reținut că acestea au ca finalitate respectarea și promovarea, cu prioritate, a interesului superior al copilului.

Totodată, reținând că prevederile criticate asigură stabilitatea raporturilor juridice civile, Curtea a constatat că acestea sunt conforme atât cu dispozițiile constituționale ale

art. 57

privind exercitarea drepturilor și libertăților cu bună-credință, cât și cu dispozițiile

art. 26 din Constituție , textul criticat dând expresie prevederilor constituționale privind respectarea vieții intime, familiale și private.

În prezenta cauză, pentru aceleași considerente, Curtea reține conformitatea prevederilor criticate și cu celelalte dispoziții constituționale și din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentel e, invocate de autor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 60 alin. 3 din Codul familiei , excepție ridicată de Ildico Bucur în Dosarul nr. 5.489/117/2005 (nr. în format vechi 5.597/2005) al Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.