Decizia nr. 1019/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Cong în Dosarul nr. 4.414/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că prevederile de lege criticate nu vin în contradicție cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.414/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Lin Cong într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceasta împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării șederii sale pe teritoriul României, cu posibilitatea de prelungire până la încetarea motivelor care o împiedică să se întoarcă în China.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate "sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului". În opinia sa, noțiunile de "motive obiective" și "împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și de neînlăturat" sunt "prea vagi și imprecise", astfel că "nu poate avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa". Pentru aceste motive, arată că i se încalcă dreptul la protecție împotriva tratamentelor inumane și degradante, precum și dreptul la un proces echitabil, întrucât "este afectată însăși substanța dreptului dedus judecății".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstitu ționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepției sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (1) și (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor referitoare la interzicerea torturii și a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, cuprinse în

art. 22 alin. (2) din Constituție

și în

art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor privitoare la dreptul la un proces echitabil, garantat de

art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală a României

și de

art. 6 paragraful 1 din convenția

amintită.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în argumentarea criticilor, autorul excepției se axează, în principal, pe pretinsa lipsă de precizie și claritate a textelor ce formează obiect al acesteia. Curtea constată însă că prevederile legale criticate oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înțeleagă condițiile în funcție de care i se poate acorda forma solicitată de protecție umanitară.

Așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în ceea ce privește modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul lipsei de precizie și claritate, este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor "motive obiective" care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României și să nu fi exemplificat situații concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate și totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calității legii în cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării (cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999).

Curtea reține că textul de lege criticat nu aduce în niciun fel atingere nici dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, nici dreptului la un proces echitabil, garantate la nivel constituțional și convențional.

În plus, Curtea reamintește că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul întoarcerii sale în țara de origine, ca urmare a neacordării regimului tolerării șederii pe teritoriul României, reprezintă aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea textelor de lege la situația concretă caracteristică fiecărei spețe, care excedează obiectului controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Cong în Dosarul nr. 4.414/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2009.