Decizia nr. 1032/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 295 alin. 1 și art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 295 alin. 1
și
art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Constantin Olaru în Dosarul nr. 4.930/94/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal se prezintă personal partea David Stan, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.930/94/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a
art. 295 alin. 1
și
art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Constantin Olaru.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că textele de lege criticate încalcă principiul constituțional conform căruia nimeni nu este mai presus de lege, întrucât stipulează competența instanței de apel de a verifica, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situației de fapt, dar și aplicarea legii de către prima instanță. Prin judecarea cauzei pe fond, în condițiile
art. 297 alin. 2 din Codul de procedură civilă , hotărârea instanței devine definitivă, singura cale de atac rămânând recursul. Cum acesta presupune din partea instanței competente numai controlul pe motive de legalitate, și nu de temeinicie, rezultă că, în privința probelor administrate cu această ocazie, nu se mai respectă pe deplin exigențele dreptului la apărare, nu se mai garantează dreptul la un proces echitabil în sensul garantării dublului grad de jurisdicție și, prin urmare, accesul la justiție este limitat.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale ale
art. 16 ,
art. 21
și
art. 24 .
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 295 alin. 1
și
art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă , texte de lege care au următorul conținut:
-
Articolul 295
alin. 1 : "Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.";
-
Articolul 297
alin. 2 : "Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 16 alin. (2) ,
art. 21 alin. (1) și (3)
și
art. 24 .
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile
art. 16
și
21 din Constituție , s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, statuând, în esență, că aceste dispoziții constituie o garanție a aplicării principiului potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Totodată, cu acel prilej, Curtea a reținut că reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale,
art. 13 din Convenția
privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Cu același prilej, cu privire la dispozițiile
art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă , Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor
art. 16 alin. (2) din Constituție , întrucât faptul că instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situației de fapt, dar și aplicarea legii de către prima instanță, nu încalcă principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru aceleași considerente, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici dreptului la apărare, prevăzut de
art. 24 din Constituție .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al a rt. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 295 alin. 1
și
art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Constantin Olaru în Dosarul nr. 4.930/94/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.