Decizia nr. 1078/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Drakom Silva" - S.R.L. din Codlea în Dosarul nr. 5.805/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece suspendarea pentru cel mult 6 luni a autorizației de mediu și a autorizației integrate de mediu reprezintă sancțiunea firească a nerespectării obligațiilor instituite de lege și autoritățile competente în materia protecției mediului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.805/62/2008, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Drakom Silva" - S.R.L. din Codlea într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, prin condițiile de suspendare a autorizației integrate de mediu reglementate, determină suspendarea activității unei societăți comerciale, ceea ce afectează pentru o perioadă neprecizată dreptul la muncă al salariaților și chiar al unor persoane străine de contravenția astfel sancționată, dar care au legătură cu respectiva societate.

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că dispozițiile

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

nu îngrădesc dreptul la muncă.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază, mai întâi, că autorul excepției vizează, în realitate, doar dispozițiile

art. 17 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 , și nu ale întregului articol. Aceste norme nu limitează în niciun fel exercitarea dreptului la muncă sau libertatea de alegere a profesiei salariaților, ci instituie anumite sancțiuni pentru nerespectarea condițiilor și a obligațiilor persoanei juridice asumate în urma obținerii autorizației de mediu sau a autorizației integrate de mediu.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și mențiunilor autorului excepției, dispozițiile

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 164/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008. Din motivarea formulată se observă că, în realitate, autorul excepției vizează doar conținutul normativ al dispozițiilor alin. (3) al art. 17, care prevăd următoarele: "Acordul de mediu, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfășurarea proiectului sau a activității este interzisă."

Autorul excepției apreciază că textul legal criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, privind interdicția îngrădirii dreptului la muncă.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Autorul excepției critică dispozițiile

art. 17 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului din perspectiva îngrădirii dreptului la muncă, deoarece, potrivit textului de lege criticat, odată cu suspendarea acordului de mediu, a autorizației de mediu și a autorizației integrate de mediu acordate unei societăți comerciale, pentru nerespectarea prevederilor acestora, este interzisă și desfășurarea activității respectivei societăți.

Curtea Constituțională reține că reglementarea și aplicarea unor sancțiuni legale, ca urmare a nerespectării unor norme juridice de către destinatarul acestora, nu pot fi privite ca o încălcare a unui drept fundamental. Constituția garantează, la art. 41 alin. (1), exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă, alături de alegerea liberă a profesiei, meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, însă același text fundamental nu poate fi invocat în apărarea dreptului exercitat în afara limitelor legii, adică prin încălcarea ei.

Mai mult, din economia dispozițiilor art. 17 alin. (3) din actul normativ criticat rezultă că sancțiunea suspendării se aplică după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Totodată, suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor care au generat-o, dar nu mai mult de 6 luni, pentru aceeași perioadă de timp fiind interzisă și desfășurarea proiectului sau a activității respectivei societăți. Curtea constată că aceste reglementări constituie garanții legale împotriva aplicării abuzive a sancțiunii suspendării autorizației de mediu și a interzicerii desfășurării activității, dar și o modalitate prin care legiuitorul a înțeles să ofere operatorului economic posibilitatea reală de a intră în legalitate, în sensul respectării prevederilor cuprinse în acordul de mediu, autorizația de mediu și în autorizația integrată de mediu, astfel încât să nu fie afectată activitatea economică a acestuia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005

privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Drakom Silva" - S.R.L. din Codlea în Dosarul nr. 5.805/62/2008 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.