Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1117/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

prezumat în vigoare

Data actului
10 septembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 661 din 5 octombrie 2009
Citat de
3 acte
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 11.407 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zolatan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Marius Cozma în Dosarul nr. 5.668/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.317D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 12.084/299/ CV/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 924D/2009 și nr. 1.317D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.317D/2009 la Dosarul nr. 924D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 30 ianuarie 2009 și, respectiv, 16 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 5.668/296/2008 și, respectiv, nr. 12.084/299/CV/2008, Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ și Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Marius Cozma și, respectiv, Alexandru Iorgulescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 alin. (1) și (2) și ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, deoarece "instituie o excepție nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce privește controlul judecătoresc al actelor administrative". Aceasta întrucât materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, care este rezervat exclusiv legilor organice. Se mai arată că, potrivit

Legii nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, competența de soluționare a litigiilor revine instanței de la sediul/domiciliul persoanei vătămate/petentului. Raționamentul pe care s-a bazat legiuitorul în stabilirea acestor competențe a fost tocmai dreptul la un proces echitabil, drept care include inclusiv accesul mai facil la instanță, în vederea susținerii acțiunii și a administrării probatoriului. Pentru aceleași rațiuni, competența în privința soluționării plângerilor contravenționale ar trebui să aparțină instanței de la sediul/domiciliul petentului. Stabilind competența materială a judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

încalcă principiul egalității și liberul acces la justiție, deoarece supun petentul la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altă localitate, favorizând agentul constatator. În plus, se încalcă și prevederile art. 11 și 20 din Constituție, potrivit cărora "instanțele judecătorești au îndatorirea de a aplica direct în cauzele soluționate prevederile art. 6 și art. 46 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 3 și 8 din Statutul Consiliului Europei".

Tribunalul Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă accesul liber la justiție, iar procedura contenciosului administrativ nu se confundă cu procedura soluționării plângerilor contravenționale, care este reglementată prin lege specială.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu intră în contradicție cu prevederile art. 11 și 20 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins: "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."

Se susține că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și pe cele ale art. 126 alin. (6) teza întâi referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice. Se mai invocă și prevederile art. 6 și art. 46 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, forța obligatorie și executarea hotărârilor, precum și art. 3 și 8 din Statutul Consiliului Europei privind componența și obligațiile membrilor Consiliului Europei.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, și prin

Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea Constituțională a reținut că "regimul juridic al contravențiilor și, pe cale de consecință, procedura judiciară de soluționare a plângerii contravenționale nu intră în domeniul de reglementare al legii organice așa cum este acesta prevăzut de art. 73 din Legea fundamentală". De asemenea, Curtea a statuat că

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

"reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenței atribuite de art. 126 alin. (2) din Constituție legiuitorului, care poate institui, pentru situații deosebite, reguli speciale în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor de judecată și a procedurii de judecată".

Tot astfel, prin

Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, a constatat că "textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale".

În plus, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în materie contravențională este menită să dea expresie garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor citate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește dispozițiile art. 3 și 8 din Statutul Consiliului Europei, invocate ca temei al criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Marius Cozma în Dosarul nr. 5.668/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secția comercială și contencios administrativ și de Alexandru Iorgulescu în Dosarul nr. 12.084/299/CV/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.