Decizia nr. 1126/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tunde Kovacs în Dosarul nr. 1.471/310/2008 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.471/310/2008, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Tunde Kovacs cu ocazia soluționării apelurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 188 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sinaia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituție, art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 14 paragrafele 2 și 3 și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Astfel, arată că, deoarece textul de lege criticat "permite magistraților să îl reaudieze pe inculpatul achitat, tocmai pentru a găsi probe noi de condamnare, [...] creează o discriminare de tratament procesual penal între inculpatul achitat și cel condamnat," care "este mai evidentă decât cea dintre învinuit și inculpat." În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 14 iulie 1998 .

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "Cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă art. 23 alin. (1) din Constituție, art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 14 paragrafele 2 și 3 și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală s-a pronunțat prin

Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, și

Decizia nr. 1.035 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 5 noiembrie 2008, statuând că aceste dispoziții de lege sunt constituționale.

Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că textul de lege criticat "instituie obligativitatea pentru instanța învestită cu judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în două situații, și anume atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când inculpatul a fost achitat de instanța de fond. Prin urmare, textul nu instituie, cum greșit susține autorul excepției, imposibilitatea ascultării inculpatului, deoarece, potrivit art. 378 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanța verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci și a oricăror probe noi administrate în fața sa, printre acestea regăsindu-se și declarația inculpatului. Dimpotrivă, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigențele constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toți inculpații aflați în cel puțin una dintre cele două situații juridice circumscrise de text beneficiază de același tratament, neputând fi pus semnul egalității între inculpații neaudiați sau achitați de instanța de fond, pe de o parte, și cei audiați sau condamnați de prima instanță, pe de altă parte. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv și extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, asigurând astfel părților suficiente garanții procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil."

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În fine, Curtea observă că

Decizia nr. 112 din 14 iulie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, nu are nicio relevanță pentru soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tunde Kovacs în Dosarul nr. 1.471/310/2008 al Tribunalului Prahova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2009.