Decizia nr. 1084/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Aurel Mocăniță în Dosarul nr. 784/233/2008 al Judecătoriei Galați.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât se solicită interpretarea legii, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 784/233/2008, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Aurel Mocăniță într-o cauză având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 6 din Legea nr. 241/2005 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate creează discriminări între situația celui față de care prejudiciul este determinat în mod concret cel mult până la primul termen de judecată și a celui față de care un atare prejudiciu nu a fost încă determinat. Se susține că, în acest fel, se creează posibilitatea ca prejudiciul pentru care o persoană a fost trimisă în judecată să fie ulterior precizat de către partea civilă, în sensul majorării acestuia și, prin urmare, persoana respectivă nu va putea acoperi integral prejudiciul cauzat până cel târziu la primul termen de judecată, ceea ce duce la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție.
Judecătoria Galați apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată din moment ce acoperirea prejudiciului se face integral, astfel cum acesta a fost indicat în dosarul cauzei, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății până la primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) ,
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins:
"(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată că în repetate rânduri s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea textului criticat în raport cu critici identice. Astfel, prin
deciziile nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, și
nr. 802 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a statuat că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Totodată, principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.
De asemenea, pentru a evita discriminările ce se pot naște între inculpați cu privire la aplicarea textului art. 10 alin. (1) din lege în funcție de data primului termen de judecată, în acord cu
Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2006, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a
Legii nr. 241/2005 , indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.
Neintervenind elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Distinct de cele de mai sus, se reține că învinuitul sau inculpatul, după caz, are posibilitatea să achite integral prejudiciul cauzat fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății până la primul termen de judecată. Cuantumul prejudiciului cauzat este cel care rezultă din actele dosarului, și anume din rechizitoriu sau din actele financiar-contabile existente la dosar. Nu se poate susține că prejudiciul cauzat ar avea un cuantum variabil în funcție de pretențiile pe care le avansează partea civilă la diferite termene de judecată și de modalitatea de calcul a acestora pe care o adoptă partea civilă. De asemenea, se reține că stabilirea în concreto a prejudiciului cauzat aparține în faza de urmărire penală procurorului de caz.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Aurel Mocăniță în Dosarul nr. 784/233/2008 al Judecătoriei Galați.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.