Decizia nr. 1109/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1)

și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vegas Company" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.892/296/2007, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (1)

și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vegas Company" - S.R.L. din Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sunt discriminatorii, deoarece nu respectă egalitatea de tratament a părților contractante la momentul încheierii contractului de muncă. Dispozițiile

art. 16 alin. (1)

și

art. 276 alin. (1) lit. e)

din aceeași lege sunt contrare și prevederilor

art. 41

și

art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție , întrucât obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă îngrădește dreptul la muncă și încalcă principiul libertății comerțului, iar regimul sancționator stabilit pentru angajator este discriminatoriu față de cel stabilit pentru salariați, care nu pot fi sancționați. Or, principiul egalității în drepturi impune stabilirea aceluiași tratament pentru situații identice.

Judecătoria Satu Mare apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 16 alin. (1) și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, așa cum au fost modificate prin

art. I pct. 3 și 73 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2005

privind modificarea și completarea

Legii nr. 53/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 371/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";

- Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: [...]

e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit

art. 16 alin. (1) , cu amendă de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 1 miliard lei."

În opinia autorului excepției textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă și la măsuri de protecție socială și ale

art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a)

ce instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului și principiul egalității.

În esență, sunt criticate dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate pentru că stabilirea obligației angajatorului de a încheia contract de muncă în formă scrisă încalcă principiul egalității în drepturi, îngrădește dreptul la muncă și contravine principiului libertății comerțului.

Examinând excepția, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate prin raportare la

art. 41 alin. (1)

și

art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Astfel, prin deciziile nr. 448 din 15 septembrie 2005

și

nr. 265 din 20 martie 2007 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005 și, respectiv, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a statuat că, "întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunderi are, chiar și în cadrul soluționării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă și în formă scrisă, este în interesul ambelor părți.

Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existența contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forță de muncă salariată.

Prevederea obligației încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, precum și sancționarea neîndeplinirii acestei obligații legale nu îngrădesc în niciun fel exercițiul dreptului la muncă și, cu atât mai puțin, libertatea comerțului."

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele acelor decizii subzistă și în cauza de față.

Deosebit de cele reținute prin precedentele decizii, Curtea reține că în ceea ce privește comerțul cu forța de muncă (forța de muncă în calitate de capital), fără a împiedica în niciun fel libertatea comerțului, acesta trebuie strict reglementat, mai ales prin prisma drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor stabilite ca atare prin titlul II cap. II din

Constituție .

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin raportare la principiul egalității în drepturi, Curtea reține că angajatorul și salariatul se află, în mod obiectiv, în situații diferite, determinate de statutul juridic, de drepturile și îndatoririle specifice în cadrul raportului de muncă. Drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului sunt valori constituționale ce se întemeiază pe demnitatea umană și libera dezvoltare a personalității umane [ art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală ], drepturi de care beneficiază numai persoanele fizice. Drepturile persoanelor juridice, cum este și cazul angajatorului, sunt stabilite prin actele juridice de înființare, care le determină capacitatea juridică adecvată realizării scopurilor lor. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit este pe deplin justificată obiectiv și rațional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , ridicată de Societatea Comercială "Vegas Company" - S.R.L. din Iași în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.