Decizia nr. 1081/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 și ale art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 97/2005 14 iulie 2005 (prevederi anume) privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 19 și
art. 27 din Legea nr. 290/2005 " pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, excepție ridicată de Verone Adrian Rădulescu în Dosarul nr. 46.380/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a transmis la dosarul cauzei precizări în sensul admiterii acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, susținând în acest sens că textele de lege criticate nu conțin norme discriminatorii în funcție de criteriile cuprinse la art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție și nici nu au legătură cu dreptul la libera circulație, invocat de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 46.380/3/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 19 și
art. 27 din Legea nr. 290/2005 " pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Excepția a fost ridicată de Verone Adrian Rădulescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate instituie o discriminare pe criterii de avere, în sensul că beneficiază de carte de identitate permanentă, și nu doar provizorie, numai persoanele care pot face dovada domiciliului. Astfel sunt afectate drepturile la egalitate, la libera circulație și accesul liber la justiție ale cetățeanului român, în special în condițiile în care legea "nu conține niciun articol care să permită rezolvarea în instanță a unor situații speciale", cum ar fi stabilirea pe cale judecătorească a titlului de proprietate asupra unui imobil.
Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că niciunul dintre textele de lege criticate nu contravine prevederilor constituționale invocate, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate nu stabilesc nicio discriminare a cetățenilor români după cum aceștia dețin sau nu proprietăți ori după cum aceștia au sau nu domiciliul în țară. Totodată, cartea de identitate și cartea de identitate provizorie îndeplinesc același rol și conferă titularului lor aceleași drepturi.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 19 și ale
art. 27 din Legea nr. 290/2005
sunt constituționale. Domiciliul persoanei nu se regăsește printre criteriile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție pe baza cărora pot opera diverse diferențieri între persoane aflate în aceeași situație juridică, astfel că în cauză nu se pune problema unei adevărate discriminări. Totodată, libertatea de circulație, pretins încălcată, nu se poate desfășura decât potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege. Apreciază că prevederile art. 11, 21 și 44 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate până la data întocmirii raportului.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorului, dispozițiile "art. 19 și
art. 27 din Legea nr. 290/2005 " pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005. În realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 19 și ale
art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 290/2005 . Ulterior adoptării acestei legi, textele de lege criticate au suferit următoarele modificări și completări: art. 19 alin. (2) - modificat de
art. I pct. 5 din Legea nr. 243/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 29 iunie 2009, art. 27 alin. (1) lit. b) - modificat de
art. I pct. 4 din Legea nr. 252/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 27 iulie 2007, art. 27 alin. (1) lit. d) - modificat de
art. I pct. 7 din Legea nr. 243/2009 , iar alin. (2) și (3) ale
art. 27 au fost introduse prin articolul unic al Legii nr. 53/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 20 martie 2007. În prezent, textele criticate au următoarea redactare:
Articolul 19
"(1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:
a) când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea cărții de identitate;
b) în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România.
(2) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabilește de serviciul public comunitar de evidență a persoanelor și nu poate fi mai mic de 30 de zile sau mai mare de un an."
Articolul 27
"(1) Dovada domiciliului se poate face cu unul dintre următoarele documente:
a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ;
b) declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a);
c) declarația pe propria răspundere a solicitantului, însoțită de nota de verificare a polițistului de ordine publică, prin care se certifică existența unui imobil, faptul că solicitantul locuiește efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) și b); pentru minorii și persoanele fizice puse sub interdicție, declarația se dă și se semnează de către părinți sau de către reprezentanții lor legali;
d) documentul eliberat de primării, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol.
(2) Serviciul public comunitar de evidență a persoanei pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului este obligat să comunice la cererea cetățenilor români, în termen de două zile lucrătoare, datele referitoare la domiciliile avute în România de către persoana respectivă și orice mențiune privind starea civilă, aflate în evidența acestuia, începând cu data de 1 ianuarie 2000.
(3) Pentru datele menționate la alin. (2), referitoare la perioada anterioară anului 2000, termenul de comunicare este de maximum 20 de zile."
Autorul excepției apreciază că aceste dispoziții contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale art. 4 și ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiile nediscriminării și al egalității în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 25 Libera circulație și ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că o critică de neconstituționalitate asemănătoare a mai fost supusă controlului său odată cu pronunțarea
Deciziei nr. 1.125 din 16 octombrie 2008
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 19 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008. Cu acel prilej, Curtea a reținut că "distincția (privind domiciliul) reglementată de textul de lege atacat nu folosește decât din punct de vedere administrativ, pentru o mai eficientă evidență a persoanelor, fără a afecta drepturile specifice persoanei care are calitatea de cetățean al României. De altfel, chiar
art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005
prevede că prin act de identitate se înțelege cartea de identitate, precum și cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate, aflat în termen de valabilitate."
Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, argumentele prezentate în decizia menționată, care au întemeiat soluția de respingere a excepției, se mențin și în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea mai constată că dispozițiile de lege criticate nu au nicio legătură cu liberul acces la justiție, reglementat de art. 21 din Constituție, sau cu libertatea de circulație, prevăzută de art. 25 din aceasta. Mai mult, prevederile
art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005
reglementează, la alin. (1) lit. a)-c), situațiile în care solicitantul cărții de identitate poate face dovada domiciliului și prin alte documente decât cele care atestă titlul locativ sau de proprietate al acestuia. Cu alte cuvinte, obținerea cărții de identitate nu este condiționată de situația patrimonială a solicitantului, care ar trebui să aibă în proprietate un imobil, astfel că nu pot fi primite criticile autorului excepției referitoare la discriminarea pe criterii de avere. În același timp, însă, sub aspect administrativ, trebuie să existe un element stabil de identificare a persoanei care solicită și deține o carte de identitate, aceasta fiind și esența reglementării atacate: evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și ale
art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005
privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, excepție ridicată de Verone Adrian Rădulescu în Dosarul nr. 46.380/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.