Decizia nr. 1180/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.377/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.377/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, cu ocazia soluționării unei cereri formulate în temeiul

art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța susține că prevederile

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care condiționează înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității de consimțământul expres al contravenientului, constituie "o reluare a dispozițiilor

art. 9 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ", cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.354/2008 , constatând că sintagma "cu acordul acestuia" din cuprinsul art. 9 alin. (5) din ordonanță încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora: "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie." Astfel, instanța de judecată consideră că "aceleași rațiuni care au determinat Curtea Constituțională să aprecieze că sintagma "cu acordul acestuia" din

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este neconstituțională conduc la concluzia că și sintagma "dacă există acordul expres al acestuia" din

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este neconstituțională".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt neconstituționale. În acest sens, arată că aplicarea sancțiunii obligării la prestarea unei activități în folosul comunității este condiționată de acordul contravenientului, ceea ce lipsește de eficiență sancțiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecința încălcării dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Menționează că prin Decizia nr. 1.354/2008

Curtea Constituțională a constatat că sintagma "cu acordul contravenientului", în ceea ce privește prestarea unei munci în folosul comunității, este neconstituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, introduse prin

Legea nr. 352/2006

pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, având următorul cuprins: "În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanța procedează, dacă există acordul expres al acestuia, la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată de instanța de judecată cu ocazia soluționării unei cereri formulate de organul din care face parte agentul constatator, în temeiul

art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității. Or, în ipoteza avută în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 39^1 din ordonanță contravenientul este cel care sesizează instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. În aceste condiții, dispozițiile

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu au legătură cu soluționarea cauzei, în înțelesul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39^1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.377/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.