Decizia nr. 1185/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Friedsam Detlef Udo prin mandatarul Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 195.1/85/2007 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă Corneliu Alexandru Tanco, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Corneliu Alexandru Tanco a cerut admiterea excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, menționând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 195.1/85/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Excepția a fost ridicată de Friedsam Detlef Udo prin mandatar Corneliu Alexandru Tanco într-un dosar având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale atacate încalcă dreptul la apărare prin faptul că se interzice mandatarului, care nu este avocat, să pună concluzii în fața instanței. De asemenea, în opinia autorului, se mai încalcă și dreptul la liberă exprimare.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dispoziții ce au următorul conținut: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea."
Se susține că dispozițiile legale atacate contravin prevederilor art. 24 privind dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți din Constituția României.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor legale atacate prin raportare la critici similare.
Astfel, prin
Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, Curtea a constatat că dispozițiile legale atacate sunt constituționale, reținând că reprezentarea părților într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalitățile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiție, precum și exercitarea dreptului la apărare al părților, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituție. Restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să propună probe în tot cursul procesului, precum și să depună concluzii scrise.
De asemenea, Curtea a reținut că posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată.
Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind dreptul la apărare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât nu s-a reținut restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Cu privire la dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauza de față.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Friedsam Detlef Udo prin mandatarul Corneliu Alexandru Tanco în Dosarul nr. 195.1/85/2007 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.