Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1199/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
24 septembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 716 din 23 octombrie 2009
Citat de
1 act
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 9.130 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 77/39/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția penală, de George Rebciuc în Dosarul nr. 18/285/2009 al Judecătoriei Rădăuți și de Traian Costică în Dosarul nr. 696/866/2009 al Judecătoriei Pașcani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 946D/2009, autorul excepției George Rebciuc și partea Iliuță Ilie au depus note scrise.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 940D/2009, nr. 946D/2009 și nr. 1.319D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 946D/2009 și nr. 1.319D/2009 la Dosarul nr. 940D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 februarie 2009, 6 februarie 2009 și 25 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 77/39/2009, nr. 18/285/2009 și nr. 696/866/2009, Curtea de Apel Suceava - Secția penală, Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Pașcani au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Dorin Andronic, George Rebciuc și Traian Costică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 131 alin. (1) și (2) și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 6 paragrafele 1 și 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, deoarece nu ar trebui interpretate și aplicate prin excluderea controlului judecătorului asupra rezoluțiilor procurorului privind, de exemplu, stabilirea competenței materiale a unităților de parchet cu privire la efectuarea cercetării și urmăririi penale împotriva persoanelor care au calitatea de avocat la data intrării în vigoare a

Legii nr. 79/2007

pentru modificarea art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.

De asemenea, mai arată că prevederile legale menționate afectează dispozițiile constituționale ale art. 21 și 24 și prin aceea că limitează probele ce pot fi administrate în cadrul procedurii speciale numai la proba cu înscrisuri noi.

Curtea de Apel Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Rădăuți opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Pașcani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 777 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 4 august 2008,

Deciziei nr. 697 din 17 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, și

Deciziei nr. 440 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiate critici similare, statuând în esență următoarele:

Prin textul legal criticat s-a instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanțele judecătorești. Așa fiind, accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părțile având posibilitatea să își apere drepturile și interesele în cursul judecății, prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiție în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate instanței de părțile în proces.

În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părțile care se plâng împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată au posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror. În prima ipoteză, instanța admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, iar în cea de-a doua ipoteză, când probele existente la dosar sunt insuficiente pentru judecarea cauzei, instanța reține cauza spre judecare.

Nicio dispoziție legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condițiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.

De asemenea, Curtea constată că inexistența în faza urmăririi penale a unui control judecătoresc asupra rezoluțiilor procurorului privind stabilirea competenței materiale a unităților de parchet reprezintă critici referitoare la omisiuni legislative care nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competența legiuitorului, respectiv a instanțelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 77/39/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția penală, de George Rebciuc în Dosarul nr. 18/285/2009 al Judecătoriei Rădăuți și de Traian Costică în Dosarul nr. 696/866/2009 al Judecătoriei Pașcani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.