Decizia nr. 1193/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87, 88 și 90 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și asistat de apărătorul ales, domnul Ionel Oprișan din cadrul Baroului Giurgiu, cu delegație la dosar.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului excepției solicită admiterea excepției, arătând că, din punctul său de vedere, ar trebui ca mandatul de arestare a unui cetățean român pentru o faptă comisă pe teritoriul altui stat să fie emis de autoritățile române. Autorul excepției nu mai are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87, 88 și 90 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Radu Stan în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, 17, art. 19 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2) și art. 24, deoarece creează o situație de inegalitate între persoanele puse în situația de a fi arestate. În lipsa oricărui mijloc de control din partea statului asupra valabilității ordinului de încarcerare și cu privire la garanțiile în ceea ce privește echitatea procedurilor în urma cărora acesta a fost emis, dreptul cetățenilor români la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul la libertate și siguranța persoanei sunt golite de conținut, fiind eliminată totodată prezumția de nevinovăție și nesocotită chiar suveranitatea statului român în materie penală.

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie arată că prevederile legale răspund normelor constituționale și celor europene adoptate de România.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prin avocat, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 referitoare la Condiții speciale de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare, art. 88 referitoare la Motive de refuz al executării și art. 90 referitoare la Procedura de executare a mandatului european de arestare din

Legea nr. 302/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 224/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, și prin

Legea nr. 222/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoritatea judecătorească română chemată să execute un mandat european de arestare poate hotărî asupra predării, dar nu poate să se pronunțe cu privire la temeinicia măsurii preventive sau a hotărârii judecătorești pronunțate în statul solicitant. Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătorești pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanțiile procesuale existente.

Așa fiind, Curtea constată că protecția invocată de autorul excepției nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, judecătorul român hotărând asupra arestării persoanei solicitate în temeiul legii, numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost respectate condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, și nicidecum nu se pronunță cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunității arestării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor penale. Totodată, este de semnalat că nu poate fi pus semnul egalității între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare și cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de judecătorul român în condițiile Codului de procedură penală.

De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură privativă de libertate temporară, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituția României, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și 24, partea având la îndemână toate garanțiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul dintre motivele de refuz al executării, are dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, are dreptul de a fi audiată și asistată de un apărător ales sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacă nu înțelege ori nu vorbește limba română și are posibilitatea de a formula recurs împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87, 88 și 90 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2009.