Decizia nr. 1294/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Florin Crețu în Dosarul nr. 441/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 441/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Florin Crețu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de strămutare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că textul de lege criticat contravine Legii fundamentale, "deoarece prevede posibilitatea de a se cere strămutarea cauzei numai în împrejurarea în care, la instanța care judecă respectiva cauză, funcționează două persoane aflate în legătură de rudenie și/sau afinitate cu una dintre părți, și nu, de exemplu, o singură persoană."
Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială și-a exprimat opinia, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, instanța arată că motivul de strămutare privind rudenia nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece dispozițiile procedurale criticate nu stabilesc discriminări între mai multe categorii de persoane care s-ar afla în aceeași situație. Astfel, apreciază ca fiind excesivă susținerea autorului excepției, cum că reglementarea criteriului cantitativ care, de altfel, nu reprezintă singurul criteriu stabilit de lege pentru admiterea unei cereri de strămutare, ar încălca principiul egalității în fața legii.
În acest context, legiuitorul a instituit, alături de motivul de strămutare prevăzut de art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și alte dispoziții care privesc rudenia, cum sunt cele din art. 27 pct. 1, 2, 3 și 4 din același cod, garanții ale imparțialității judecătorului.
În final, se arată că nu este încălcat nici dreptul constituțional la apărare sau dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă dispozițiile art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Când una din părți are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistrații sau asistenții judiciari ai instanței, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instanță de același grad."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt criticate din perspectiva contrarietății cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) ce consacră accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că reglementarea criticată este neconstituțională, "deoarece prevede posibilitatea de a se cere strămutarea cauzei numai în împrejurarea în care, la instanța care judecă respectiva cauză, funcționează două persoane aflate în legătură de rudenie și/sau afinitate cu una dintre părți, și nu, de exemplu, o singură persoană."
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că strămutarea procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanța sesizată cu judecarea pricinii și are ca finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independența sau imparțialitatea acesteia. Hotărârea pronunțată de instanță cu ocazia soluționării cererii de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiției, iar nu de soluționare în fond a unei cauze civile. Astfel, de vreme ce nu se judecă fondul pricinii, nu se poate susține că interesele celor în cauză ar fi prejudiciate.
Cu atât mai mult, stabilirea în conținutul normei procedurale criticate a unui criteriu cantitativ referitor la componența instanței care va decide asupra admisibilității cererii de strămutare nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției, această opțiune a legiuitorului conferind un element de garanție suplimentar cu privire la imparțialitatea actului de justiție.
Totodată, Curtea reține că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, sub acest aspect, textul de lege criticat este în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Florin Crețu în Dosarul nr. 441/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.