Decizia nr. 1157/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999

pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare", excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul său nr. 5.363/2/2008. Excepția de neconstituționalitate face obiectul Dosarului nr. 771D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se prezintă partea Gheorghe Ittu, constatându-se lipsa părții Casa de Pensii a Municipiului București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 773D/2009, nr. 774D/2009, nr. 775D/2009, nr. 776D/2009, nr. 777D/2009 și nr. 778D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de aceeași instanță în dosarele nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 și nr. 2.152/2/2008.

La apelul nominal răspunde, pentru Rodica Fidel, parte în Dosarul nr. 774D/2009, domnul Gelu Grigoraș, în calitate de mandatar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, observând identitatea de obiect a acestor dosare, pune în discuție, din oficiu, conexarea acestora.

Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 773D/2009, nr. 774D/2009, nr. 775D/2009, nr. 776D/2009, nr. 777D/2009 și nr. 778D/2009 la Dosarul nr. 771D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului Gheorghe Ittu, care solicită admiterea excepției, astfel cum a fost motivată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Mandatarul părții Rodica Fidel depune concluzii scrise prin care, de asemenea, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Consideră că textul de lege criticat nu contravine principiului constituțional al egalității, întrucât noțiunea de persoană strămutată se referă inclusiv la persoanele concepute ulterior strămutării, textul de lege criticat nefăcând niciun fel de distincție în acest sens.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile pronunțate în dosarele nr. 5.363/2/2008, nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 și nr. 2.152/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999

pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare". Excepțiile au fost ridicate de instanță, din oficiu, în cadrul unor acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate având un conținut identic, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal susține că textul de lege este neconstituțional în măsura în care prin sintagma "persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu" se desemnează doar persoanele concepute înainte de data începerii strămutării, iar nu și cele concepute și născute în perioada strămutării, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Prevederile legale criticate disting în mod nejustificat, fără a exista o bază obiectivă, între persoanele concepute înainte de data strămutării, pe de o parte, și cele concepute și născute în perioada strămutării, pe de altă parte, în condițiile în care consecințele strămutării au fost suportate în egală măsură de ambele categorii de persoane, iar actul normativ acordă măsuri reparatorii în funcție de durata efectivă a strămutării. Prin textul de lege criticat se creează discriminări între persoane care se găsesc în aceeași situație, întrucât, din punct de vedere practic, nu poate exista nicio diferență între "o persoană care a fost concepută imediat anterior mutării sau schimbării forțate de domiciliu și alta care a fost concepută imediat ulterior acestor evenimente, în condițiile în care ambele persoane s-au născut după mutare sau schimbarea forțată a domiciliului".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 , cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise ale părții reprezentate și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 . În realitate, prin

Legea nr. 189/2000

a fost aprobată, cu modificări și completări,

Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare. Potrivit

Legii nr. 189/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 martie 2000, titlul

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999

a fost modificat, având următorul cuprins: "Ordonanță privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice", iar articolul unic a devenit art. 1, după care au fost introduse art. 2-11.

Ca atare, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 , astfel cum acestea au fost modificate prin

art. I din Legea nr. 586/2002

pentru modificarea

art. 1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002.

Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c) - "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: (...)

c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate."

În opinia Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, textul criticat este neconstituțional prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că motivarea acesteia rezidă, în esență, în pretinsa discriminare pe care textul de lege criticat o instituie între persoane care se găsesc într-o situație identică, fiind născute după ce părinții lor au fost mutați sau forțați să își schimbe domiciliul, diferențierea fiind generată de momentul conceperii acestor persoane, imediat anterior sau imediat ulterior strămutării.

Curtea constată că prevederile

art. 1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

au o formulare generică, aplicabilitatea concretă la fiecare speță individualizată fiind atributul exclusiv al instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor izvorâte din modalitatea de aplicare a acestui text de lege.

Judecătorul este liber să aprecieze, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, dacă persoanele, care contestă deciziile direcțiilor teritoriale de pensii de respingere a cererilor de recunoaștere a calității de persoane strămutate și implicit de obținere a drepturilor cuvenite se află într-adevăr în situația avută în vedere de textul de lege criticat. În cadrul procesului de deliberare, ținând seama de caracterul reparator al

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 , judecătorul are deplina libertate de a aprecia în mod just situația de fapt și eventual dacă este cazul, de a corecta interpretarea restrictivă pe care direcțiile teritoriale de pensii o acordă, în practică, prevederilor de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate. Întrucât critica formulată se axează pe o chestiune legată de aplicarea legii, instanța de contencios constituțional nu are competența de a se pronunța sub acest aspect, căci altfel ar încălca atât principiul separației puterilor în stat, cât și principiul independenței judecătorilor. Așa fiind, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ridicată din oficiu de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarele sale nr. 5.363/2/2008, nr. 3.229/2/2008, nr. 2.930/2/2008, nr. 21.054/3/2008, nr. 1.905/2/2008, nr. 2.153/2/2008 și nr. 2.152/2/2008.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.