Decizia nr. 1287/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Anca Opriș în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.112/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Adriana Anca Opriș într-o cauză ce are ca obiect stabilirea programului de vizitare al minorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate au o redactare ambiguă ce nu corespunde actualelor necesități sociale, prin aceasta fiind încălcate drepturi fundamentale constituționale, cum este cel privitor la integritatea psihică a copiilor și dreptul la ocrotirea sănătății și protecția copiilor.

Judecătoria Satu Mare apreciază că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, ci sunt în deplină concordanță cu prevederile emise ulterior în materie, respectiv

Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că măsurile reglementate de acestea au caracter accesoriu în raport cu măsura încredințării copilului, permițând exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorării și îndrumării minorilor, chiar și în ipoteza în care minorul refuză păstrarea legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat. Face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 82/2003 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut: "Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 26 alin. (1) și (2) privind viața intimă, familială și privată și ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că art. 43 alin. 3 din Codul familiei reglementează dreptul pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 82 din 25 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea a reținut că textul de lege dedus controlului instituie termenul de drepturi ale părintelui divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul. Astfel, acesta păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională în opoziție cu terțele persoane și alături de celălalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul.

Totodată, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul este debitorul obligațiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind ținut să asigure alături de fostul său soț, tot în calitate de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite acestuia de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești.

Curtea constată că susținerea potrivit căreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine prevederilor constituționale consacrate de art. 26 alin. (1) și de art. 49 alin. (1) nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autoritățile publice își îndeplinesc obligațiile de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecție și asistență a copiilor și tinerilor în realizarea drepturilor lor. În ceea ce privește încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituție, este evident că prin persoana fizică îndreptățită să dispună de ea însăși și fără a încălca drepturile și libertățile altora legiuitorul constituant a avut în vedere persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu și experiență de viață, care are posibilitatea de a-și valorifica acest drept în deplină cunoștință de cauză, ceea ce nu se regăsește în persoana unui minor, lipsit de capacitate de exercițiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Adriana Anca Opriș în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.