Convenția din 17 iunie 1994
pentru combaterea desertificarii în tarile afectate grav de seceta și/sau de desertificare, în special în Africa
prezumat în vigoare
--------------
afirmand ca fiintele umane din zonele afectate sau amenintate se afla în centrul preocuparilor pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei,
facandu-se ecoul preocuparii staruitoare a comunității internationale, incluzând state și organizații internationale, față de efectele negative ale desertificarii și secetei,
constiente ca zonele aride, semiaride și uscat-subumede, împreună, o parte semnificativa din suprafața uscatului Pamantului și sunt locul de viața și sursa mijloacelor de existenta pentru o mare parte a populatiei sale,
recunoscand ca desertificarea și seceta sunt probleme de dimensiune globală, prin aceea ca ele afectează toate regiunile globului, și ca este necesară actiunea unita a comunității internationale pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei,
constatand numărul ridicat al tarilor în curs de dezvoltare, în special al tarilor mai puțin dezvoltate, printre cele care sunt grav afectate de seceta și/sau de desertificare și consecintele deosebit de tragice ale acestor fenomene în Africa,
constatand, de asemenea, ca desertificarea este cauzata de interactiunile complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali și economici,
luand în considerare impactul comerțului și aspectele relevante ale relatiilor economice internationale asupra capacității tarilor afectate de a combate desertificarea în mod corespunzător,
constiente ca o crestere economica durabila, dezvoltarea sociala și eradicarea saraciei constituie prioritati ale tarilor în curs de dezvoltare afectate, în special în Africa, și sunt esentiale pentru satisfacerea obiectivelor durabilitatii,
preocupate de faptul ca desertificarea și seceta afectează dezvoltarea durabila, prin interrelațiile lor cu probleme sociale importante, cum sunt: saracia, situația precara a sănătății și hranei, lipsa securitatii alimentare și cele ce decurg din migrarea, stramutarea persoanelor și dinamica demografica,
apreciind importanța eforturilor anterioare și experienta statelor și a organizațiilor internationale în combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei, în special în realizarea Planului de actiune pentru combaterea desertificarii, care a fost adoptat de Conferinta Natiunilor Unite asupra desertificarii în anul 1977,
constiente ca, cu toate eforturile din trecut, progresul în combaterea desertificarii și în reducerea efectelor secetei nu a fost pe măsura asteptarilor și ca este necesară o abordare noua și mai eficienta, la toate nivelurile, în contextul dezvoltării durabile,
recunoscand valabilitatea și oportunitatea deciziilor adoptate de Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului și dezvoltării, în special ale prevederilor Agendei 21 și ale cap. 12 al acesteia, care prevede o baza pentru combaterea desertificarii,
reafirmand, în aceasta lumina, angajamentele tarilor dezvoltate, care sunt cuprinse în paragraful 13 al cap. 33 din Agenda 21,
reamintind Rezolutia 47/188 a Adunarii Generale, în special prioritatea stabilita în acest document pentru Africa, și toate celelalte rezolutii, decizii și programe ale Natiunilor Unite asupra desertificarii și secetei, precum și declaratiile relevante ale tarilor africane și ale celor din alte regiuni,
reafirmand Declaratia de la Rio asupra mediului și dezvoltării, care, în Principiul 2, statueaza ca, în concordanta cu Carta Natiunilor Unite și cu principiile dreptului international, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse în conformitate cu propriile politici de mediu și de dezvoltare, precum și responsabilitatea de a asigura ca activitățile aflate sub jurisdictia sau controlul lor sa nu prejudicieze mediul altor state sau al zonelor aflate dincolo de limitele jurisdictiei naționale,
recunoscand ca guvernele naționale joaca un rol decisiv în combaterea desertificarii și în reducerea efectelor secetei și ca progresul în aceasta privinta depinde de aplicarea locala a programelor de actiune în zonele afectate,
recunoscand, de asemenea, importanța și necesitatea cooperarii internationale și parteneriatului în combaterea desertificarii și în reducerea efectelor secetei,
recunoscand, în plus, importanța asigurarii pentru tarile în curs de dezvoltare afectate, în special din Africa, a mijloacelor eficiente, inter alia, a resurselor financiare substantiale, incluzând finanțare noua și suplimentara, precum și a accesului la tehnologie, fără de care le-ar fi dificil să își indeplineasca angajamentele din aceasta convenție,
exprimand ingrijorarea asupra impactului desertificarii și al secetei în tarile afectate din Asia Centrala și Transcaucazia,
insistand asupra rolului important jucat de femei în regiunile afectate de desertificare și/sau de seceta, în special în zonele rurale ale tarilor în curs de dezvoltare, precum și asupra importantei asigurarii participării depline atât a barbatilor, cat și a femeilor, la toate nivelurile, la programele pentru combaterea desertificarii și pentru reducerea efectelor secetei,
subliniind rolul special al organizațiilor neguvernamentale și al altor grupuri majore în programele pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei,
ținând seama de relația dintre desertificare și alte probleme de mediu de dimensiune globală, cu care se confrunta comunitatile internationale și naționale,
ținând, de asemenea, seama de contribuția pe care combaterea desertificarii o poate avea pentru realizarea obiectivelor Convenției-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, ale Convenției asupra diversitatii biologice și ale altor conventii din domeniul mediului,
apreciind ca strategiile pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei vor fi de cea mai mare eficienta, dacă se bazeaza pe examinarea sistematica, profunda, și pe cunoasterea stiintifica, riguroasa, și dacă sunt reevaluate continuu,
recunoscand nevoia urgenta de imbunatatire a eficientei și a coordonarii cooperarii internationale pentru facilitarea punerii în aplicare a planurilor și a prioritatilor naționale,
hotarate sa actioneze corespunzător pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei, spre binele generatiilor prezente și viitoare,
au convenit după cum urmeaza:
*) Traducere.
Părțile la prezenta convenție,
Partea I Introducere
Articolul 1
Folosirea termenilor
Pentru scopurile prezentei conventii:
a) desertificare înseamnă degradarea terenului în zone aride, semiaride și uscat-subumede, cauzata de diversi factori, incluzând variatiile climatice și activitățile umane;
b) combaterea desertificarii include activități care sunt parte a exploatarii integrate a teritoriului în zonele aride, semiaride, uscat-subumede pentru dezvoltarea durabila și care au ca scop:
(i) prevenirea și/sau reducerea degradării terenului;
(îi) reabilitarea terenului parțial degradat; și
(iii) amenajarea terenului desertificat;
c) seceta înseamnă fenomenul natural care apare când precipitatiile au fost semnificativ inferioare nivelurilor înregistrate normal, cauzand serioase dezechilibre hidrologice care afectează negativ sistemele de producere a resurselor terestre;
d) reducerea efectelor secetei înseamnă activități legate de prognoza secetei și care au ca scop atenuarea vulnerabilitatii societatii și a sistemelor naturale față de seceta, în cadrul luptei împotriva desertificarii;
e) teren înseamnă sistemul terestru bioproductiv, care cuprinde solul, vegetatia, alte forme de viața și procesele ecologice și hidrologice care au loc în interiorul sistemului;
f) degradarea terenului înseamnă reducerea sau pierderea, în zonele aride, semiaride și uscat-subumede, a productivitatii biologice sau economice și a complexității terenurilor de cultura neirigate, a terenurilor de cultura irigate ori a pajiștilor, pasunilor, pădurilor și terenurilor impadurite, determinata de utilizarea terenurilor sau de un proces ori de o combinație de procese, incluzând procese generate de activități umane și de moduri de locuire, ca de exemplu:
(i) eroziunea solului, cauzata de vant și/sau de apa;
(îi) deteriorarea proprietăților fizice, chimice și biologice sau economice ale solului; și
(iii) dispariția pe termen lung a vegetatiei naturale;
g) zone aride, semiaride și uscat-subumede înseamnă zonele, altele decat cele din regiunile polare și subpolare, în care raportul dintre precipitatiile anuale și evapotranspiratia potentiala se situeaza între limitele 0,05-0,65;
h) zone afectate înseamnă zone aride, semiaride și/sau uscat-subumede, afectate sau amenintate de desertificare;
i) tari afectate înseamnă tarile ale caror suprafete includ, în intregime sau parțial, zone afectate;
j) organizație de integrare economica regionala înseamnă o organizație constituita din state suverane dintr-o regiune data, care are competența în problemele reglementate de prezenta convenție și care a fost pe deplin autorizata, în conformitate cu prevederile sale interne, să semneze, sa ratifice, sa accepte, sa aprobe sau sa adere la prezenta convenție;
k) părți-tari dezvoltate înseamnă părți-tari dezvoltate și organizații de integrare economica regionala constituite din tari dezvoltate.
Articolul 2
Obiectivul convenției
1. Obiectivul prezentei conventii este combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei în tarile care se confrunta cu seceta grava și/sau cu desertificare, în special în Africa, prin acțiuni eficiente la toate nivelurile, sprijinite de înțelegeri de cooperare internationala și parteneriat în cadrul unei abordari integrate, în acord cu prevederile Agendei 21, în scopul de a contribui la realizarea unei dezvoltari durabile în zonele afectate.
2. Realizarea acestui obiectiv va implica strategii integrate, pe termen lung, care să se concentreze simultan, în zonele afectate, pe ameliorarea productivitatii terenurilor și pe refacerea, conservarea și managementul durabil al resurselor de pamant și de apa, conducand la condiții de viața ameliorate, în special la nivelul comunității.
Articolul 3
Principii
Pentru realizarea obiectivului prezentei conventii și pentru aplicarea dispozițiilor sale, părțile se vor conduce, inter alia, după urmatoarele principii:
a) părțile trebuie să se asigure ca deciziile privind conceperea și aplicarea programelor pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei sunt luate cu participarea populatiei și a comunitatilor locale și ca, la cele mai inalte niveluri, este creat un cadru favorabil pentru a facilita actiunea la nivel național și local;
b) părțile trebuie, într-un spirit de solidaritate internationala și parteneriat, sa imbunatateasca cooperarea și coordonarea la nivel subregional, regional și international și sa concentreze mai bine resursele financiare, umane, organizatorice și tehnice, acolo unde sunt necesare;
c) părțile trebuie să dezvolte, într-un spirit de parteneriat, cooperarea între toate nivelurile guvernamentale, comunitatile, organizațiile neguvernamentale și detinatorii de terenuri, pentru a ajunge la o mai buna înțelegere a naturii și valorii solului și a resurselor de apa sarace în zonele afectate și pentru a actiona în directia utilizarii lor durabile; și
d) părțile trebuie să tina pe deplin seama de nevoile speciale și situațiile părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor mai puțin dezvoltate dintre acestea.
Partea II Dispozitii generale
Articolul 4
Obligații generale
1. Părțile își vor îndeplini oblibațiile impuse de prezenta convenție, individual sau împreună, fie prin înțelegerile bilaterale și multilaterale existente sau viitoare, fie printr-o combinare a acestora, după caz, subliniind necesitatea coordonarii eforturilor și a dezvoltării unei strategii coerente pe termen lung, la toate nivelurile.
2. În indeplinirea obiectivului prezentei conventii, părțile:
a) vor adopta o conceptie integrată în abordarea aspectelor fizice, biologice și socioeconomice ale proceselor desertificarii și secetei;
b) vor acorda atenția cuvenita, în cadrul organismelor internationale regionale și globale competente, situației părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în privinta comerțului international, înțelegerilor comerciale și contractarii de datorii, în scopul crearii unui mediu economic international favorabil, care să conduca la promovarea unei dezvoltari durabile;
c) vor integra strategiile pentru eradicarea saraciei în eforturile pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei;
d) vor promova cooperarea între tarile-părți afectate, în domeniile protectiei mediului și ale conservarii solului și resurselor de apa, în măsura în care ele au legătură cu desertificarea și seceta;
e) vor consolida cooperarea subregionala, regionala și internationala;
f) vor coopera în cadrul organizațiilor interguvernamentale competente;
g) vor stabili mecanisme instituționale, după caz, acordând atenție necesității evitarii paralelismelor; și
h) vor incuraja utilizarea mecanismelor și a înțelegerilor financiare bilaterale și multilaterale existente, care mobilizeaza și canalizeaza resurse financiare substantiale spre părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei.
3. Părțile-tari în curs de dezvoltare afectate pot primi asistența, în scopul aplicarii prezentei conventii.
Articolul 5
Obligații ale părților afectate
Pe lângă oblibațiile ce le revin potrivit art. 4, părțile-tari afectate se angajează:
a) sa acorde prioritatea cuvenita combaterii desertificarii și reducerii efectelor secetei și sa aloce resursele adecvate, potrivit situațiilor și posibilitatilor lor;
b) sa stabileasca strategii și prioritati în cadrul planurilor și/sau al politicilor de dezvoltare durabila, pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei;
c) sa abordeze cauzele profunde ale desertificarii și sa acorde atenție speciala factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de desertificare;
d) sa stimuleze formarea constiintei publice și sa faciliteze participarea populatiilor locale, mai ales a femeilor și a tinerilor, cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale, la eforturile pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei; și
e) sa creeze un cadru favorabil prin consolidarea, după caz, a legislației pertinente existente și, acolo unde aceasta legislatie nu exista, prin adoptarea de noi legi și stabilirea politicilor pe termen lung și a programelor de actiune.
Articolul 6
Obligații ale părților-tari dezvoltate
Pe lângă oblibațiile generale ce le revin potrivit art. 4, părțile-tari dezvoltate se angajează:
a) sa sprijine activ, după cum au convenit, individual sau împreună, eforturile părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în special ale celor din Africa și ale tarilor cel mai puțin dezvoltate, pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei;
b) sa furnizeze resurse financiare substantiale și alte forme de sprijin pentru susținerea concreta a părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, în elaborarea și aplicarea propriilor lor planuri și strategii pe termen lung, pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei;
c) sa favorizeze mobilizarea de fonduri noi și suplimentare în conformitate cu art. 20 paragraful 2 b);
d) sa încurajeze mobilizarea de fonduri din sectorul privat și alte surse neguvernamentale; și
e) sa promoveze și sa faciliteze accesul părților-tari afectate, în special al părților-tari în curs de dezvoltare afectate, la tehnologiile, cunoștințele și know-how corespunzătoare.
Articolul 7
Prioritati pentru Africa
În aplicarea prezentei conventii, părțile vor acordă prioritate părților-tari africane afectate, având în vedere situația speciala din aceasta regiune, fără ca neglijeze părțile-tari în curs de dezvoltare din alte regiuni.
Articolul 8
Relatii cu alte conventii
1. Părțile vor incuraja coordonarea activităților care se realizează în virtutea prezentei conventii și a altor acorduri internationale relevante, în special Convenția-cadru a Natiunilor Unite privind schimbările climatice și Convenția asupra diversitatii biologice, dacă ele sunt părți la acestea, pentru a obtine maximum de beneficiu din activitățile ce se desfășoară în virtutea fiecarui acord, evitandu-se, în acelasi timp, dublarea eforturilor. Părțile vor incuraja realizarea de programe comune, în special în domeniile: cercetare, invatamant, observare sistematica, strangerea și schimbul de informații, în măsura în care astfel de activități pot contribui la indeplinirea obiectivelor respectivelor acorduri.
2. Dispozitiile prezentei conventii nu vor afecta drepturile și oblibațiile unei părți, care decurg dintr-un acord bilateral, regional sau international, incheiat de aceasta inaintea intrarii în vigoare a prezentei conventii.
Partea III Programe de actiune, cooperare stiintifica și tehnica și măsuri de sustinere
Secțiunea 1 Programe de actiune
Articolul 9
Abordare generală
1. În indeplinirea obligațiilor lor, potrivit art. 5, părțile-tari în curs de dezvoltare afectate și oricare altă parte-tara afectată, în cadrul anexei sale de implementare regionala sau în alt mod, care au notificat în scris Secretariatului permanent despre intentia lor de a elabora un program național de actiune, vor elabora, vor face publice și vor aplica, după caz, programe naționale de actiune, care folosesc și se structureaza, în măsura în care este posibil, pe planurile și pe programele relevante existente, care s-au bucurat de succes, și pe programele de actiune subregionale și regionale, ca element central al strategiei pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei. Astfel de programe vor fi actualizate printr-un proces participativ permanent, pe baza invatamintelor din actiunile de teren, precum și pe baza rezultatelor cercetării. Elaborarea programelor naționale de actiune va fi strans interconectata cu alte eforturi, în directia formulării politicilor naționale pentru dezvoltare durabila.
2. La furnizarea diferitelor forme de asistența de către părțile-tari dezvoltate, în virtutea prevederilor art. 6, se va acordă prioritate sprijinirii, după cum s-a convenit, a programelor de actiune naționale, subregionale și regionale ale părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în special celor din Africa, fie direct, fie prin intermediul organizațiilor multilaterale competente sau în ambele moduri.
3. Părțile vor incuraja organismele, fondurile și programele din sistemul Organizației Natiunilor Unite și alte organizații interguvernamentale competente, instituțiile academice, comunitatea stiintifica și organizațiile neguvernamentale, dispuse sa coopereze, conform mandatului și capacităților lor, și sa sprijine elaborarea, aplicarea și supravegherea programelor de actiune.
Articolul 10
Programe naționale de actiune
1. Scopul programelor naționale de actiune este de a identifica factorii care contribuie la desertificare și masurile practice necesare pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei.
2. Programele naționale de actiune vor preciza atribuțiile ce revin guvernului, comunitatilor locale și utilizatorilor de teren, precum și resursele disponibile și necesare. Inter alia, programele naționale:
a) vor incorpora strategiile pe termen lung pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei, vor pune accentul pe aplicarea lor și vor fi integrate cu politicile naționale pentru dezvoltare durabila;
b) vor permite efectuarea de modificari, ca răspuns la schimbarea situațiilor, și vor fi suficient de flexibile, la nivel local, pentru a se adapta la diferite condiții socioeconomice, biologice și geofizice;
c) vor acorda atenție speciala aplicarii masurilor preventive pentru terenurile care nu sunt inca degradate sau care sunt doar usor degradate;
d) vor consolida capacitatile naționale climatologice, meteorologice și hidrologice și mijloacele pentru a asigura avertizarea, din timp, asupra secetei;
e) vor promova politici și vor consolida structurile instituționale care dezvolta cooperarea și coordonarea, într-un spirit de parteneriat, între comunitatea donorilor, guverne, la toate nivelurile, populatii locale și grupuri comunitare, și vor facilita accesul populatiilor locale la informațiile și tehnologia corespunzătoare;
f) vor prevedea participarea efectiva, la nivel local, național și regional, a organizațiilor neguvernamentale și a populatiei locale, atât femei, cat și barbati, în special a utilizatorilor de resurse, incluzând fermierii, pastorii și organizațiile lor reprezentative, la politica de planificare, la elaborarea deciziilor, precum și la aplicarea și analiza programelor naționale de actiune; și
g) vor cere analiza periodica și prezentarea de rapoarte asupra progreselor realizate în aplicarea lor.
3. Pentru prevenirea și reducerea efectelor secetei, programele naționale de actiune pot include, inter alia, toate sau o parte dintre urmatoarele măsuri:
a) instituirea și/sau consolidarea, după caz, a sistemelor de avertizare din timp, incluzând facilități locale și naționale și sisteme comune, la nivel subregional și regional, precum și mecanisme pentru sprijinirea persoanelor care au migrat din cauza condițiilor de mediu;
b) consolidarea masurilor de prevenire și de gestionare a situațiilor de seceta, incluzând planuri de interventie în caz de seceta, la nivel local, național, subregional și regional, care iau în considerare prognozele climatice sezoniere și anuale;
c) crearea și/sau consolidarea, după caz, a sistemelor de securitate alimentara, incluzând facilități de stocare și comercializare, în special în zonele rurale;
d) stabilirea de proiecte pentru mijloace de existenta alternative care ar putea asigura venituri în zonele vulnerabile la seceta; și
e) dezvoltarea de programe durabile de irigatie atât pentru culturi, cat și pentru zootehnie.
4. Luand în considerare condițiile și cerințele specifice pentru fiecare parte-tara afectată, programele naționale de actiune includ, după caz, inter alia, în parte sau în totalitate, măsuri din urmatoarele domenii prioritare, dacă au legătură cu combaterea desertificarii și cu reducerea efectelor secetei în zonele afectate și cu populatiile lor: promovarea mijloacelor de existenta alternative și ameliorarea mediilor economice naționale, în vederea consolidării programelor ce vizeaza eradicarea saraciei și asigurarea securitatii alimentare; dinamica demografica; managementul durabil al resurselor naturale; practicile agriculturii durabile; exploatarea și utilizarea eficienta a diverselor surse de energie; cadrul juridic și instituțional; consolidarea capacităților pentru evaluarea și observarea sistematica, incluzând servicii hidrologice și meteorologice, precum și construirea capacității, educarea și sensibilizarea publicului.
Articolul 11
Programe de actiune subregionale și regionale
Părțile-tari afectate se vor consulta și vor coopera pentru elaborarea, după caz, în conformitate cu anexele de implementare regionale pertinente, a programelor de actiune subregionale și/sau regionale pentru a armoniza, a completa și a mari eficienta programelor naționale. Dispozitiile art. 10 se vor aplica, mutatis mutandis, la programele subregionale și regionale. Aceasta cooperare poate include programe convenite de comun acord pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontiere, pentru cooperarea stiintifica și tehnica și pentru consolidarea instituțiilor competente.
Articolul 12
Cooperarea internationala
Părțile-tari afectate, în colaborare cu alte părți și cu comunitatea internationala, vor coopera pentru asigurarea promovarii unui mediu international care să permită aplicarea convenției. Aceasta cooperare va acoperi, de asemenea, domenii ale transferului de tehnologie, precum și cercetarea și dezvoltarea stiintifica, colectarea și diseminarea informatiei și resursele financiare.
Articolul 13
Sprijinul pentru elaborarea și aplicarea programelor de actiune
1. Masurile pentru sprijinirea programelor de actiune, potrivit art. 9, includ, inter alia:
a) cooperare financiară, pentru a asigura programelor de actiune o previzibilitate de natura să permită planificarea necesară pe termen lung;
b) elaborarea și utilizarea mecanismelor de cooperare, care să consolideze sprijinul la nivel local, incluzând acțiuni ale organizațiilor neguvernamentale, pentru promovarea transpunerii, acolo unde este cazul, a activităților incununate de succes din programele-pilot;
c) flexibilitate crescuta în conceperea, finantarea și aplicarea proiectelor, în conformitate cu abordarea experimentala, iterativa, indicată pentru o actiune participativa la nivelul comunitatilor locale; și
d) după caz, proceduri administrative și financiare, care să mareasca eficienta cooperarii și a programelor de sprijin.
2. În situația în care se prevede un astfel de sprijin pentru părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, se va acordă prioritate părților-tari africane și părților-tari cel mai puțin dezvoltate.
Articolul 14
Coordonarea în procesul de elaborare și de aplicare a programelor de actiune
1. În procesul de elaborare și de aplicare a programelor de actiune, părțile vor lucra strans împreună, direct și prin intermediul organizațiilor interguvernamentale competente.
2. Părțile vor dezvolta mecanisme operationale, în mod deosebit la nivel național și regional, pentru a asigura o coordonare cat mai deplin posibila între părțile-tari dezvoltate, părțile-tari în curs de dezvoltare și organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale competente, în scopul de a evita paralelismele, de a armoniza interventiile și demersurile și de a maximiza efectele asistentei. În cadrul părților-tari în curs de dezvoltare afectate se va acordă prioritate coordonarii activităților care privesc cooperarea internationala, în scopul utilizarii eficiente, la maximum, a resurselor, asigurarii unei asistente adecvate și al facilitarii realizării programelor naționale de actiune și a prioritatilor, conform prezentei conventii.
Articolul 15
Anexe privind aplicarea regionala
Elementele ce vor fi incorporate în programele de actiune vor fi selectionate și adaptate în functie de factorii socioeconomici, geografici și climatici, caracteristici părților-tari sau regiunilor afectate, precum și în functie de nivelul lor de dezvoltare. Liniile directoare pentru pregătirea programelor de actiune, precizand orientarea și conținutul lor pentru diferite regiuni și subregiuni, sunt formulate în anexele privind aplicarea regionala.
Secțiunea 2 Cooperarea stiintifica și tehnica
Articolul 16
Colectarea, analiza și schimbul de informații
Părțile convin, potrivit capacităților lor proprii, sa integreze și sa coordoneze colectarea, analiza și schimbul de date și informații relevante, pe termen scurt și pe termen lung, pentru a asigura tinerea sub observatie sistematica a degradării terenurilor în zonele afectate și pentru a înțelege mai bine și a evalua procesele și efectele secetei și ale desertificarii. Aceasta ar putea ajuta la realizarea, inter alia, a avertizarii timpurii și planificarii prealabile pentru perioadele cu variatii climatice adverse, intr-o formă corespunzătoare pentru aplicarea practica de către utilizatori, la toate nivelurile, incluzând, în special, populatiile locale. În acest scop, după caz, părțile:
a) vor facilita și vor consolida functionarea retelei globale de institutii și inlesniri pentru colectarea, analiza și schimbul de informații, precum și pentru observarea sistematica, la toate nivelurile, care, inter alia:
(i) va urmări sa utilizeze standarde și sisteme compatibile;
(îi) va include date și locuri relevante, inclusiv din zone izolate;
(iii) va utiliza și va disemina tehnologia moderna, pentru colectarea și transmiterea datelor, ca și pentru evaluarea degradării terenurilor; și
(iv) va lega mai strans centrele naționale, subregionale și regionale de date și informații cu sursele globale de informații;
b) vor asigura ca strangerea, analiza și schimbul de informații să se faca în interesul comunitatilor locale și al celor care elaboreaza deciziile, în scopul solutionarii problemelor specifice, și ca în aceste activități să fie implicate comunitatile locale;
c) vor sprijini și vor dezvolta, în continuare, programe și proiecte bilaterale și multilaterale, care vizeaza definirea, realizarea, evaluarea și finantarea colectarii, analizei și schimbului de date și informații, incluzând, inter alia, seturi integrate de indicatori fizici, biologici, sociali și economici;
d) vor face uz deplin de capacitatea de expertiza a organizațiilor interguvernamentale și neguvernamentale competente, în special pentru a disemina informațiile și experientele relevante în cadrul grupurilor interesate din diferite regiuni;
e) vor acorda deplina importanța colectarii, analizei și schimbului de date socioeconomice și integrarii lor cu datele fizice și biologice;
f) vor schimba și vor face disponibile, intr-o maniera completa, deschisa și prompta, informațiile ce provin din toate sursele publice disponibile, care sunt relevante pentru combaterea desertificarii și pentru reducerea efectelor secetei; și
g) vor supune legislației și/sau politicilor lor naționale respective schimbul de informații cu privire la cunoștințele locale și traditionale, asigurand protectia lor adecvata și prevazand revenirea unei părți corespunzătoare din beneficiile rezultate din acestea populatiilor locale interesate, pe baze echitabile și în condițiile convenite de comun acord.
Articolul 17
Cercetare dezvoltare
1. Părțile se angajează, în conformitate cu capacitatile lor, sa promoveze cooperarea stiintifica și tehnica în domeniile combaterii desertificarii și reducerii efectelor secetei, prin intermediul instituțiilor corespunzătoare, naționale, subregionale, regionale și internationale. În acest scop ele vor sprijini activitățile de cercetare, care:
a) contribuie la cunoasterea mai ampla a proceselor ce determina desertificarea și seceta, a impactului și diferentierii factorilor cauzali, atât naturali, cat și umani, în scopul combaterii desertificarii, reducerii efectelor secetei și realizării unei productivitati ameliorate, precum și în scopul unui management și al unei utilizari durabile a resurselor;
b) raspund unor obiective bine stabilite, abordeaza nevoile specifice ale populatiilor locale și conduc la identificarea și aplicarea solutiilor care imbunatatesc standardele de viața ale oamenilor din zonele afectate;
c) ocrotesc, integreaza, intaresc și valideaza cunoștințele, experienta și practicile locale și traditionale, asigurand, în conformitate cu legislatia și/sau cu politicile lor naționale respective, ca posesorii acestor cunoștințe vor beneficia direct, pe o baza echitabila și în condiții convenite de comun acord, de orice utilizare comerciala a acestor cunoștințe sau de orice dezvoltare tehnologica derivata din aceste cunoștințe;
d) dezvolta și consolideaza capacitatile de cercetare naționale, subregionale și regionale în cadrul părților-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales din Africa, incluzând dezvoltarea competentelor locale și consolidarea capacităților corespunzătoare, în special în tarile cu o slaba baza de cercetare, acordând o atenție deosebită cercetării socioeconomice multidisciplinare și participative;
e) iau în considerare, acolo unde este relevant, relația dintre saracie și migratie, cauzate de factorii de mediu, și desertificare;
f) promovează realizarea de programe de cercetare în comun, cu participarea organizațiilor de cercetare naționale, subregionale, regionale și internationale, atât din sectoarele publice, cat și din cele private, pentru dezvoltarea tehnologiilor îmbunătățite, necostisitoare și accesibile, în vederea dezvoltării durabile, prin participarea efectiva a populatiilor și a comunitatilor locale; și
g) maresc disponibilitatea resurselor de apa în zonele afectate, inter alia, prin mijloace de însămânțare a norilor.
2. Prioritatile de cercetare pentru regiuni și subregiuni particulare, care reflecta condiții locale diferite, trebuie să fie incluse în programele de actiune. Conferinta părților va analiza, periodic, prioritatile de cercetare, pe baza avizului Comitetului pentru Stiinta și Tehnologie.
Articolul 18
Transferul, achizitia, adaptarea și dezvoltarea tehnologiei
1. Părțile se angajează, în măsura în care convin de comun acord și în conformitate cu legislatia și/sau cu politicile lor naționale, sa promoveze, sa finanteze și/sau sa faciliteze finantarea transferului, achizitiei, adaptarii și dezvoltării tehnologiilor sanatoase ecologic, viabile economic și acceptabile social, care sunt importante pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei, în scopul de a contribui la realizarea dezvoltării durabile în zonele afectate. O astfel de cooperare se va realiza bilateral sau multilateral, după caz, facandu-se uz deplin de capacitatea de expertiza a organizațiilor interguvernamentale și neguvernamentale. În mod deosebit, părțile:
a) vor utiliza, din plin, sistemele și centrele de schimb de informații competente, existente la nivel național, subregional, regional și international, pentru diseminarea informațiilor despre tehnologiile disponibile, sursele lor, riscurile pentru mediul înconjurător și despre condițiile generale în care ele pot fi achiziționate;
b) vor facilita accesul, mai ales al părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în condiții favorabile, incluzând condiții concesionale și preferențiale, după cum s-a convenit de comun acord, luand în considerare nevoia de a proteja drepturile de proprietate intelectuala, la tehnologiile cele mai potrivite pentru aplicarea lor practica la cerințele specifice ale populatiilor locale, acordând o atenție speciala impactului social, cultural, economic și ecologic al unor astfel de tehnologii;
c) vor facilita cooperarea tehnologica între părțile-tari afectate, prin asistența financiară și alte mijloace corespunzătoare;
d) vor extinde cooperarea tehnologica cu părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, incluzând, acolo unde este relevant, acțiuni comune, în special în sectoarele care ofera mijloace de asistența alternative; și
e) vor lua măsuri corespunzătoare pentru crearea condițiilor pieței interne și a instrumentelor stimulative, fiscale și de alta natura, în măsura sa favorizeze dezvoltarea, transferul, achizitia și adaptarea tehnologiei corespunzătoare, a cunoștințelor, experientei și practicilor, incluzând măsuri pentru asigurarea protectiei adecvate și efective a drepturilor de proprietate intelectuala.
2. În conformitate cu capacitatile lor proprii, cu legislatia și/sau cu politicile lor naționale respective, părțile vor proteja, vor promova și vor utiliza, în special, tehnologii, cunoștințe, know-how și practici relevante, traditionale sau locale, și, în acest scop, ele se angajează:
a) sa inventarieze astfel de tehnologii, cunoștințe, know-how și practici și utilizarile lor potentiale, cu participarea populatiilor locale, și sa disemineze astfel de informații, după caz, în cooperare cu organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale competente;
b) să asigure ca astfel de tehnologii, cunoștințe, know-how și practici sunt protejate adecvat și ca populatiile locale beneficiaza direct, pe baze echitabile și după cum au convenit de comun acord, de orice utilizare comerciala a acestora sau de orice dezvoltare tehnologica derivata din acestea;
c) sa încurajeze și sa sprijine activ îmbunătățirea și diseminarea unor asemenea tehnologii, cunoștințe, know-how și practici sau dezvoltarea de noi tehnologii bazate pe acestea; și
d) sa faciliteze, după caz, adaptarea unor asemenea tehnologii, cunoștințe, know-how și practici pentru utilizare larga și, după caz, să le integreze cu tehnologia moderna.
Secțiunea 3 Măsuri de sustinere
Articolul 19
Construirea capacității, educatia și constientizarea publicului
1. Părțile recunosc importanța construirii capacității - prin aceasta înțelegandu-se formarea instituțiilor, pregătirea și dezvoltarea capacităților competente, naționale și locale - în eforturile pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei. Ele vor promova construirea capacității, după caz, prin:
a) participarea larga, la toate nivelurile, a populatiei locale, mai ales la nivel local, în special a femeilor și a tinerilor, în cooperare cu organizațiile neguvernamentale și locale;
b) consolidarea pregatirii și capacității de cercetare, la nivel național, în domeniul desertificarii și secetei;
c) stabilirea și/sau consolidarea sprijinului și extinderea serviciilor menite sa disemineze metode tehnologice relevante și tehnici mai eficiente și prin pregătirea agentilor de teren și a membrilor organizațiilor rurale în abordarile participative, pentru conservarea și utilizarea durabila a resurselor naturale;
d) incurajarea utilizarii și diseminarii cunoștințelor, know-how și practicilor populatiilor locale în programele de cooperare tehnica, oriunde este posibil;
e) adaptarea, acolo unde este necesar, a tehnologiei sanatoase ecologic, relevanta, și a metodelor traditionale de agricultura și pastorit la condițiile socioeconomice moderne;
f) asigurarea unei pregatiri și tehnologii corespunzătoare în utilizarea surselor de energie alternativa, mai ales a resurselor regenerabile de energie, urmarindu-se, în mod deosebit, reducerea dependentei față de lemnul pentru foc;
g) cooperare, după cum s-a convenit de comun acord, pentru consolidarea capacității părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în vederea elaborarii și aplicarii programelor în domeniul colectarii, analizei și schimbului de informații, potrivit art. 16;
h) metode inovative de promovare a mijloacelor de viața alternative, incluzând pregătirea pentru noi calificari;
i) pregătirea celor care iau deciziile, a managerilor și a persoanelor care sunt responsabile cu strangerea și analiza datelor, diseminarea și utilizarea informațiilor, avertizarea din timp asupra condițiilor de seceta și cu producția alimentara;
j) o mai eficienta functionare a instituțiilor naționale existente și a sistemelor juridice și, acolo unde este necesar, crearea unora noi, concomitent cu consolidarea planificarii strategice și a managementului; și
k) prin intermediul programelor de schimb de personal pentru cresterea capacității de educatie în părțile-tari afectate, printr-un proces interactiv de lunga durata pentru invatamant și studiu.
2. Părțile-tari în curs de dezvoltare afectate vor realiza, în cooperare cu alte părți și cu organizații interguvernamentale și neguvernamentale competente, după caz, o analiza interdisciplinara a capacității disponibile și a facilitatilor, la nivel local și național, precum și a potentialului pentru consolidarea acestora.
3. Părțile vor coopera reciproc și prin intermediul organizațiilor interguvernamentale competente, precum și prin intermediul organizațiilor neguvernamentale, în realizarea și sprijinirea programelor educationale și de constientizare publică, atât în părțile-tari afectate, cat și, acolo unde este relevant, în părțile-tari neafectate, pentru facilitarea înțelegerii cauzelor și a efectelor desertificarii și ale secetei și a importantei atingerii obiectivelor prezentei conventii. În acest scop, părțile:
a) vor organiza campanii de constientizare pentru publicul larg;
b) vor promova, permanent, accesul publicului la informațiile relevante și participarea larga a acestuia la activitățile de educatie și constientizare;
c) vor incuraja înființarea asociațiilor care contribuie la constientizarea publică;
d) vor elabora și vor face schimb de materiale educationale și de constientizare publică, unde este posibil în limitele locale, vor face schimb și vor detasa experti pentru instruirea personalului din părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, pentru realizarea programelor relevante de educatie și de constientizare și utilizarea deplina a materialelor educationale relevante, puse la dispoziție de organismele internationale competente;
e) vor evalua nevoile educationale din zonele afectate, vor elabora planuri de invatamant corespunzătoare și vor extinde, după necesități, programele educationale și de instruire a adulților, precum și facilitatile pentru toți, mai ales pentru fete și femei, cu privire la identificarea, conservarea, utilizarea durabila și la managementul resurselor naturale din zonele afectate; și
f) vor elabora programe interdisciplinare participative, care integreaza constientizarea asupra desertificarii și secetei în sisteme educationale și în programe neoficiale de educare practica, la distanta, a adulților.
4. Conferinta părților va înființa și/sau va consolida retelele centrelor regionale de educare și pregatire pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei. Aceste retele vor fi coordonate de o institutie creata sau desemnata în acest scop pentru a pregati personalul științific, tehnic și administrativ și pentru a consolida instituțiile existente, responsabile de educare și pregatire în părțile-tari afectate și, după caz, în scopul armonizării programelor și al organizarii schimburilor de experienta între acestea. Aceste retele vor coopera strans cu organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale competente, pentru evitarea dublarii eforturilor.
Articolul 20
Resurse financiare
1. Data fiind importanța esențială a finantarii pentru realizarea obiectivelor convenției, părțile, luand în considerare capacitatile lor, vor depune orice efort pentru a asigura ca resursele financiare adecvate sunt disponibile pentru programele destinate combaterii desertificarii și reducerii efectelor secetei.
2. În aceasta privinta, părțile-tari dezvoltate, acordând prioritate părților-tari africane afectate, fără a neglija părțile-tari în curs de dezvoltare afectate din alte regiuni, în conformitate cu art. 7, se angajează:
a) sa mobilizeze resurse financiare substantiale, incluzând donatii și împrumuturi concesionale, pentru a sprijini aplicarea programelor de combatere a desertificarii și de reducere a efectelor secetei;
b) sa promoveze mobilizarea resurselor financiare adecvate, la timp și previzibile, incluzând finanțare noua și suplimentara din partea Fondului pentru Mediul Înconjurător Global, destinata cheltuielilor suplimentare convenite pentru activitățile care privesc desertificarea și care se referă la cele patru domenii principale de actiune, în conformitate cu dispozitiile pertinente ale Instrumentului de înființare a Fondului pentru Mediul Înconjurător Global;
c) sa faciliteze, prin cooperare internationala, transferul de tehnologie, de cunoștințe și de know-how; și
d) sa exploreze, în cooperare cu părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, metode inovative și mijloace stimulative pentru mobilizarea și canalizarea resurselor, inclusiv pe cele ale fundatiilor, organizațiilor neguvernamentale și ale altor entități din sectorul privat, în special conversii de datorie și alte mijloace inovative, care să mareasca capacitatea de finanțare prin reducerea poverii datoriei externe a părților-tari în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa.
3. Părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, luand în considerare capacitatile lor, se angajează sa mobilizeze resurse financiare adecvate pentru aplicarea programelor lor naționale de actiune.
4. În mobilizarea resurselor financiare, părțile vor urmări utilizarea pe deplin și continuarea ameliorarii calitative a tuturor surselor și mecanismelor de finanțare naționale, bilaterale și multilaterale, folosind consortii, programe comune și paralele de finanțare, și implicarea surselor și mecanismelor de finanțare din sectorul privat, inclusiv cele ale organizațiilor neguvernamentale. În acest scop părțile vor utiliza plenar mecanismele operationale dezvoltate, potrivit art. 14.
5. Pentru mobilizarea resurselor financiare necesare părților-tari în curs de dezvoltare afectate în vederea combaterii desertificarii și reducerii efectelor secetei, părțile:
a) vor rationaliza și vor consolida managementul resurselor deja alocate pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei, prin utilizarea lor mai eficienta și, acolo unde este necesar, reorientarea programelor în lumina abordarii integrate pe termen lung, adoptata potrivit prezentei conventii;
b) vor acorda prioritatea și atenția cuvenite la nivelul organelor de administrare al instituțiilor, dispozitivelor și fondurilor financiare multilaterale, inclusiv ale băncilor și fondurilor regionale de dezvoltare, pentru sprijinirea părților-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales a celor din Africa, în activitățile care promovează aplicarea convenției, în mod special a programelor de actiune pe care le desfășoară în cadrul anexelor de implementare regionala; și
c) vor examina modalitatile în care cooperarea regionala și subregionala poate fi consolidata pentru susținerea eforturilor angajate la nivel național.
6. Alte părți sunt incurajate sa furnizeze, pe baza voluntara, cunoștințe, know-how și tehnici, care privesc desertificarea, și/sau resurse financiare pentru părțile-tari în curs de dezvoltare afectate.
7. Realizarea deplina de către părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, în special de către cele din Africa, a obligațiilor lor conform convenției va fi sprijinita, în mare măsura, prin indeplinirea de către părțile-tari dezvoltate a obligațiilor lor conform convenției, incluzând, mai ales, pe cele referitoare la resursele financiare și la transferul de tehnologie. În indeplinirea obligațiilor lor, părțile-tari dezvoltate vor lua pe deplin în considerare ca dezvoltarea economica și sociala și eradicarea saraciei sunt primele prioritati ale părților-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales ale celor din Africa.
Articolul 21
Mecanisme financiare
1. Conferinta părților va promova disponibilizarea mecanismelor financiare, incurajandu-le disponibilitatea de a finanta la maximum părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, mai ales cele din Africa, pentru aplicarea convenției. În acest scop, Conferinta părților va acorda atenție, în vederea adoptarii, inter alia, demersurilor și politicilor, care:
a) faciliteaza asigurarea finantarii necesare, la nivel național, subregional, regional și global, pentru activități conforme dispozițiilor pertinente ale convenției;
b) promovează demersurile, mecanismele și înțelegerile de finanțare din surse multiple, precum și evaluarea lor, potrivit art. 20;
c) asigura, cu regularitate, părților interesate și organizațiilor lor interguvernamentale și neguvernamentale competente informații privind fondurile și sursele disponibile, precum și modalitatile de finanțare, în scopul facilitarii coordonarii dintre ele;
d) faciliteaza instituirea, după caz, de mecanisme, cum ar fi fondurile naționale pentru combaterea desertificarii, incluzând pe cele care implica participarea organizațiilor neguvernamentale, pentru a dirija resursele financiare, rapid și eficient, la nivel local, în părțile-tari în curs de dezvoltare afectate; și
e) consolideaza fondurile și mecanismele financiare existente, la nivel subregional și regional, în special în Africa, pentru susținerea mai eficienta a aplicarii convenției.
2. Conferinta părților va incuraja, de asemenea, furnizarea, prin intermediul diferitelor mecanisme din sistemul Organizației Natiunilor Unite și al instituțiilor financiare multilaterale, a sprijinului necesar la nivel național, subregional și regional pentru activitățile care consolideaza capacitatea părților-tari în curs de dezvoltare de a-și îndeplini oblibațiile conform convenției.
3. Părțile-tari în curs de dezvoltare afectate vor utiliza și, acolo unde este necesar, vor stabili și/sau vor consolida mecanismele naționale de coordonare, integrate în programele naționale de dezvoltare, care vor asigura utilizarea eficienta a tuturor resurselor financiare disponibile. Ele vor folosi, de asemenea, procesele participative, care implica organizațiile neguvernamentale, grupurile locale și sectorul privat, în cresterea fondurilor, în elaborarea și în aplicarea programelor, precum și în asigurarea accesului la finanțare a grupurilor de la nivel local. Aceste acțiuni pot fi consolidate printr-o coordonare îmbunătățită și printr-o planificare flexibila din partea celor care furnizeaza asistența.
4. Pentru cresterea eficientei mecanismelor financiare existente, prin prezenta convenție se infiinteaza un Mecanism Global, menit sa promoveze actiunile care conduc la mobilizarea și canalizarea de resurse financiare substantiale, inclusiv pentru transferul de tehnologie, sub forma de donatii și/sau în condiții concesionale sau în alte condiții, pentru părțile-tari în curs de dezvoltare afectate. Acest Mecanism Global va functiona sub autoritatea și conducerea Conferintei părților și va fi răspunzător în fața acesteia.
5. Conferinta părților va identifica, la prima sa sesiune ordinara, o organizație pentru gazduirea Mecanismului Global. Conferinta părților și organizația pe care a identificat-o vor conveni asupra modalitatilor prin care acest Mecanism Global să asigure, inter alia, ca:
a) identifica și elaboreaza un inventar al programelor de cooperare bilaterale și multilaterale relevante, care sunt disponibile pentru aplicarea convenției;
b) asigura părților, la cerere, consultații cu privire la metodele inovative de finanțare și la sursele de asistența financiară, precum și cu privire la îmbunătățirea coordonarii activităților de cooperare la nivel național;
c) asigura părților interesate și organizațiilor interguvernamentale și neguvernamentale informații asupra surselor și fondurilor disponibile, precum și asupra modalitatilor de finanțare pentru a facilita coordonarea dintre ele; și
d) raporteaza Conferintei părților despre activitățile sale, începând cu a doua sesiune ordinara a acesteia.
6. Conferinta părților, la prima ei sesiune, va conveni, împreună cu organizația pe care a identificat-o pentru gazduirea Mecanismului Global, reglementarile corespunzătoare pentru operațiunile administrative ale unui astfel de mecanism, apelandu-se, în măsura în care este posibil, la resursele bugetare și umane existente.
7. Conferinta părților, la cea de-a treia sa sesiune ordinara, va analiza politicile, modalitatile de functionare și activitățile Mecanismului Global, care este răspunzător în fața acesteia potrivit paragrafului 4, luand în considerare dispozitiile art. 7. În baza acestei analize, acesta va examina și va intreprinde actiunile corespunzătoare.
Partea IV Institutii
Articolul 22
Conferinta părților
1. Prin prezenta convenție se instituie o conferinta a părților.
2. Conferinta părților este organul suprem al convenției. În limitele mandatului ei, aceasta va adopta deciziile necesare pentru promovarea aplicarii eficiente a convenției. În special, Conferinta părților:
a) va analiza, periodic, aplicarea convenției și functionarea structurilor sale instituționale, în lumina experientei dobandite la nivel național, subregional, regional și international și pe baza evolutiei cunoasterii stiintifice și tehnologice;
b) va promova și va facilita schimbul de informații asupra masurilor adoptate de părți și va stabili modul și calendarul pentru transmiterea informațiilor ce urmeaza a fi comunicate potrivit art. 26; va analiza rapoartele și va face recomandari asupra acestora;
c) va stabili organele subsidiare, în măsura în care acestea sunt considerate necesare pentru aplicarea convenției;
d) va analiza rapoartele transmise de organele sale subsidiare și va asigura coordonarea acestora;
e) va conveni și va adopta, prin consens, reguli de procedura și reguli financiare pentru sine și pentru oricare dintre organele sale subsidiare;
f) va adopta amendamente la convenție, potrivit art. 30 și 31;
g) va adopta programul și bugetul pentru activitățile sale, incluzând pe cele ale organelor sale subsidiare, și va intreprinde masurile necesare pentru finantarea lor;
h) va solicita, după caz, cooperarea cu organismele și agentiile competente, naționale sau internationale, interguvernamentale sau neguvernamentale, și va utiliza serviciile și informațiile furnizate de acestea;
i) va promova și va consolida relatiile cu alte conventii relevante pentru evitarea dublarii eforturilor; și
j) va exercita alte asemenea functii, după cum ar putea fi necesar, pentru atingerea obiectivului convenției.
3. La prima sa sesiune, Conferinta părților va adopta, prin consens, propriile reguli de procedura, care vor include procedurile de luare a deciziilor în problemele ce nu sunt deja acoperite de procedurile de luare a deciziilor, stipulate în convenție. Asemenea proceduri pot include precizarea majorității necesare pentru adoptarea deciziilor speciale.
4. Prima sesiune a Conferintei părților va fi convocata de către secretariatul interimar, prevăzut la art. 35, și va avea loc nu mai tarziu de un an de la data intrarii în vigoare a convenției. Dacă nu se decide altfel de către Conferinta părților, a doua, a treia și a patra sesiune ordinara vor fi tinute anual, iar după acestea, sesiunile ordinare vor fi tinute la fiecare 2 ani.
5. Sesiunile extraordinare ale Conferintei părților vor fi tinute la oricare alte date, după cum ar putea să se decida fie la Conferinta părților, în sesiune ordinara, fie la cererea scrisa a oricarei părți, cu condiția ca aceasta cerere să fie sustinuta de cel puțin o treime din numărul părților în intervalul a 3 luni din momentul în care cererea a fost comunicata părților de către Secretariatul permanent.
6. La fiecare sesiune ordinara, Conferinta părților va alege un birou. Structura și functiile biroului vor fi stabilite în regulile de procedura. La desemnarea biroului se va acorda atenția cuvenita necesității de a asigura distributia geografica echitabila și reprezentarea corespunzătoare a părților-tari afectate, în special a celor din Africa.
7. Natiunile Unite, instituțiile sale specializate și oricare stat membru al acestora sau observator la acestea, care nu sunt parte la convenție, pot fi reprezentati, în calitate de observatori, la sesiunile Conferintei părților. Oricare organ sau agentie, naționala sau internationala, guvernamentala sau neguvernamentala, care este competența în problemele vizate de convenție și care a informat Secretariatul permanent despre dorința ei de a fi reprezentata la o sesiune a Conferintei părților, în calitate de observator, poate fi admisa în aceasta calitate, în afară de cazul în care cel puțin o treime din numărul părților prezente se opune. Admiterea și participarea observatorilor vor fi supuse regulilor de procedura adoptate de Conferinta părților.
8. Conferinta părților poate solicita organizațiilor competente naționale și internationale, care au o experienta importanța, să-i furnizeze informații în legătură cu art. 16 paragraful g), art. 17 paragraful 1 c) și art. 18 paragraful 2 b).
Articolul 23
Secretariatul permanent
1. Prin prezenta convenție este instituit un secretariat permanent.
2. Functiile Secretariatului permanent vor fi urmatoarele:
a) sa pregateasca sesiunile Conferintei părților și ale organelor sale subsidiare, instituite în temeiul convenției, și să le asigure serviciile necesare;
b) sa faca sinteza rapoartelor ce i-au fost prezentate și să le transmita;
c) sa faciliteze, la cerere, asistența pentru părțile-tari în curs de dezvoltare afectate, în special a celor din Africa, prin sintetizarea și comunicarea informațiilor cerute în temeiul convenției;
d) sa coordoneze activitățile sale cu cele ale secretariatelor altor organisme și conventii internationale pertinente;
e) sa incheie, în conformitate cu directivele Conferintei părților, înțelegeri administrative și contractuale care pot fi necesare pentru indeplinirea eficienta a functiilor sale;
f) sa pregateasca rapoarte asupra indeplinirii functiilor sale, în virtutea prezentei conventii, și să le prezinte Conferintei părților; și
g) sa exercite alte asemenea functii de secretariat, după cum va fi stabilit de Conferinta părților.
3. La prima sa sesiune, Conferinta părților va desemna un secretariat permanent și va reglementa functionarea sa.
Articolul 24
Comitetul pentru Stiinta și Tehnologie
1. Prin prezenta convenție se infiinteaza un comitet pentru stiinta și tehnologie, ca organ subsidiar al Conferintei părților, pentru a-i furniza informații și asistența stiintifica cu privire la problemele stiintifice și tehnologice care au legătură cu combaterea desertificarii și cu reducerea efectelor secetei. Comitetul se va intruni concomitent cu sesiunile ordinare ale Conferintei părților și va fi multidisciplinar și deschis participării tuturor părților. Comitetul se va compune din reprezentanti guvernamentali competenti în domenii relevante de expertiza. Conferinta părților va decide, la prima sa sesiune, asupra mandatului Comitetului.
2. Conferinta părților va stabili și va tine la zi o lista de experti independenti, care au pregatire de specialitate și experienta în domenii ce prezinta interes. Lista va fi bazata pe nominalizarile primite, în scris, de la părți, ținându-se seama de necesitatea abordarii multidisciplinare și a reprezentarii geografice largi.
3. Conferinta părților poate, când este necesar, sa desemneze grupuri speciale ad-hoc pentru a-i furniza, prin intermediul Comitetului, informații și asistența stiintifica asupra unor probleme specifice privind stadiul cunoasterii în domenii ale stiintei și tehnologiei, relevante pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei. Aceste grupuri de lucru vor fi compuse din experti, ale caror nume sunt luate din lista, ținându-se seama de necesitatea unei abordari multidisciplinare și a unei largi reprezentari geografice. Acesti experti trebuie să aibă pregatire stiintifica temeinica și experienta practica și vor fi numiti de Conferinta părților, la recomandarea Comitetului. Conferinta părților va decide asupra mandatului și modalitatilor de functionare a acestor grupe de lucru.
Articolul 25
Constituirea unei retele de lucru din institutii, agentii și organisme existente
1. Comitetul pentru Stiinta și Tehnologie, sub coordonarea Conferintei părților, va lua măsuri pentru intreprinderea unui studiu și a unei evaluari asupra retelelor de lucru, instituțiilor, agentiilor și organismelor competente existente, care vor sa devina unități componente ale unei retele de lucru. O astfel de retea de lucru va sprijini aplicarea convenției.
2. Pe baza rezultatelor studiului și ale evaluării la care se face referire în paragraful 1, Comitetul pentru Stiinta și Tehnologie va face recomandari Conferintei părților cu privire la caile și mijloacele pentru facilitarea și consolidarea asocierii unităților în reteaua de lucru la nivel local, național și la alte niveluri, în scopul de a asigura ca necesitatile tematice prevăzute la art. 16-19 sunt abrogate.
3. Luand în considerare aceste recomandari, Conferinta părților:
a) va identifica unitatile naționale, subregionale, regionale și internationale care se preteaza cel mai bine la o asociere intr-o retea de lucru și va recomanda procedurile operationale și un interval de timp pentru aceasta; și
b) va identifica unitatile cele mai potrivite pentru facilitarea constituirii și consolidarea unei astfel de retele de lucru la toate nivelurile.
Partea V Proceduri
Articolul 26
Comunicarea informațiilor
1. Fiecare parte va comunică Conferintei părților, prin intermediul Secretariatului permanent, pentru examinare în sesiunile ordinare, raportate asupra masurilor care au fost luate pentru aplicarea convenției. Conferinta părților va stabili calendarul transmiterii și modul de prezentare a acestor rapoarte.
2. Părțile-tari afectate vor prezenta o descriere a strategiilor stabilite potrivit art. 5 și a oricarei informații relevante cu privire la aplicarea lor.
3. Părțile-tari afectate, care aplica programe de actiune în conformitate cu art. 9-15, vor prezenta o descriere detaliata a programelor și a aplicarii lor.
4. Orice grup de părți-tari afectate poate face o comunicare comuna asupra masurilor luate la nivel subregional și/sau regional în cadrul programelor de actiune.
5. Părțile-tari dezvoltate vor raporta asupra masurilor luate, pentru a sprijini pregătirea și aplicarea programelor de actiune, incluzând informații cu privire la resursele financiare pe care le-au furnizat sau care sunt furnizate în temeiul convenției.
6. Informațiile comunicate potrivit paragrafelor 1-4 vor fi transmise prin Secretariatul permanent, cat mai curand posibil, Conferintei părților și oricărui organ subsidiar competent.
7. Conferinta părților va facilita, la cerere, furnizarea către tarile în curs de dezvoltare afectate, în special către cele din Africa, a ajutorului tehnic și financiar pentru sintetizarea și comunicarea informațiilor, în conformitate cu acest articol, precum și identificarea nevoilor tehnice și financiare legate de programele de actiune.
Articolul 27
Măsuri pentru solutionarea problemelor care privesc aplicarea convenției
Conferinta părților va examina și va adopta procedurile și mecanismele instituționale pentru solutionarea problemelor care pot aparea în legătură cu aplicarea convenției.
Articolul 28
Aplanarea diferendelor
1. Părțile vor aplana orice diferend dintre ele referitor la interpretarea sau la aplicarea convenției, prin negociere sau prin alte mijloace pasnice, la propria lor alegere.
2. Când ratifica, accepta, aproba sau adera la convenție ori în orice moment după aceea, o parte care nu este o organizație de integrare economica regionala poate declara printr-un instrument scris, transmis depozitarului, ca, în privinta oricărui diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenției, ea recunoaste unul sau ambele dintre urmatoarele mijloace de aplanare a diferendului ca fiind obligatorii în raport cu orice parte care accepta aceeasi obligație:
a) arbitrajul, în conformitate cu procedurile adoptate, cat mai curand posibil, printr-o anexa, de către Conferinta părților;
b) supunerea diferendului Curtii Internationale de Justiție.
3. O parte care este o organizație de integrare economica regionala poate face o declaratie analoaga referitoare la arbitraj, în conformitate cu procedura la care se face referire în paragraful 2 a).
4. O declaratie facuta în conformitate cu paragraful 2 va rămâne în vigoare până la expirare, în conformitate cu clauzele ei, sau timp de cel mult 3 luni după ce notificarea scrisa a revocarii ei a fost depusa la depozitar.
5. Expirarea unei declaratii, o notificare de revocare sau o noua declaratie nu va afecta în nici un fel procesele aflate în curs în fața unui tribunal de arbitraj sau a Curtii Internationale de Justiție, în afară de cazul în care părțile în diferend convin altfel.
6. Dacă părțile în diferend nu au acceptat aceeasi procedura sau nici o procedură în conformitate cu paragraful 2 și dacă ele nu au putut sa aplaneze diferendul într-un interval de 12 luni de la notificarea de către o parte celeilalte a faptului ca între ele exista un diferend, diferendul va fi supus concilierii, la cererea oricarei părți aflate în diferend, în conformitate cu procedurile adoptate cat mai curand posibil, printr-o anexa, de către Conferinta părților.
Articolul 29
Statutul anexelor
1. Anexele sunt parte integrantă a convenției și, în afară de cazul în care este prevăzut expres altfel, o referire la convenție constituie, în egala măsura, o referire la anexele sale.
2. Părțile vor interpreta dispozitiile anexelor intr-o maniera care este în conformitate cu drepturile și oblibațiile lor, în virtutea articolelor din aceasta convenție.
Articolul 30
Amendamente la convenție
1. Orice parte poate propune amendamente la convenție.
2. Amendamentele la convenție vor fi adoptate la o sesiune ordinara a Conferintei părților. Textul oricărui amendament propus va fi comunicat părților de către Secretariatul permanent, cu cel puțin 6 luni inaintea reuniunii la care acest amendament este propus pentru adoptare. De asemenea, Secretariatul permanent va comunică amendamentele propuse și semnatarilor convenției.
3. Părțile vor depune toate eforturile pentru a realiza, prin consens, acordul asupra oricărui amendament propus la convenție. Dacă toate eforturile pentru consens au fost epuizate și nu s-a realizat acordul, amendamentul va fi adoptat, ca un ultim recurs, printr-un vot majoritar de două treimi din numărul părților prezente la reuniune și care voteaza. Amendamentul adoptat va fi comunicat de Secretariatul permanent depozitarului, care îl va transmite tuturor părților pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în privinta unui amendament, vor fi depuse la depozitar. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 3 va intra în vigoare pentru acele părți care l-au acceptat, în a 90-a zi de la data primirii de către depozitar a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de la cel puțin două treimi din numărul părților la convenție, care erau părți la data adoptarii amendamentului.
5. Pentru orice altă parte a amendamentului va intra în vigoare în a 90-a zi de la data la care acea parte depune la depozitar instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la respectivul amendament.
6. Pentru scopurile acestui articol și ale art. 31, părți prezente și care voteaza înseamnă părțile prezente și care dau un vot afirmativ sau negativ.
Articolul 31
Adoptarea și amendarea anexelor
1. Orice anexa aditionala la convenție și orice amendament la o anexa vor fi propuse și adoptate în conformitate cu procedura de amendare a convenției, prezentată la art. 30, cu condiția ca, la adoptarea unei anexe aditionale de aplicare regionala sau a unui amendament la orice anexa de aplicare regionala, majoritatea stipulata în acel articol va include o majoritate de două treimi din voturile părților prezente și care voteaza din regiunea respectiva.
2. O anexa, alta decat o anexa aditionala de aplicare regionala, sau un amendament la o anexa, altul decat un amendament la orice anexa de aplicare regionala, care au fost adoptate în conformitate cu paragraful 1, va intra în vigoare, pentru toate părțile la convenție, la 6 luni de la data înștiințării acestor părți, de către depozitar, asupra adoptarii unei asemenea anexe sau a unui asemenea amendament, cu excepția acelor părți care au notificat, în scris, depozitarului, în limitele acestei perioade, asupra neacceptarii de către ele a unei astfel de anexe sau amendament. Pentru părțile care își retrag notificarea de neacceptare, o astfel de anexa sau amendament va intra în vigoare în a 90-a zi de la data la care retragerea unei asemenea notificari a fost primita de către depozitar.
3. O anexa aditionala de aplicare regionala sau un amendament la orice anexa de aplicare regionala, care au fost adoptate în conformitate cu paragraful 1, va intra în vigoare, pentru toate părțile la convenție, la 6 luni de la data înștiințării acestor părți, de către depozitar, asupra adoptarii unei astfel de anexe sau amendament, cu excepția:
a) oricarei părți care a notificat în scris depozitarului, în limitele acestei perioade de 6 luni, despre neacceptarea de către ea a acelei anexe aditionale de aplicare regionala sau a amendamentului la anexa de aplicare regionala, în care caz o astfel de anexa sau un astfel de amendament va intra în vigoare, pentru părțile care își retrag notificarea de neacceptare, în a 90-a zi de la data la care depozitarul a primit o astfel de notificare; și
b) oricarei părți care a facut o declaratie cu privire la anexele aditionale de aplicare regionala sau la amendamentele la anexele de aplicare regionala, în conformitate cu art. 34 paragraful 4, în care caz oricare asemenea anexa sau amendament va intra în vigoare, pentru o astfel de parte, în a 90-a zi de la data depunerii la depozitar a instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la o astfel de anexa sau la un astfel de amendament.
4. Dacă adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexa implica un amendament la convenție, acea anexa sau acel amendament la o anexa nu va intra în vigoare până la data la care amendamentul la convenție intră în vigoare.
Articolul 32
Dreptul la vot
1. Sub rezerva dispozițiilor paragrafului 2, fiecare parte la convenție va avea un vot.
2. În problemele care sunt de competența lor, organizațiile de integrare economica regionala își vor exercita dreptul la vot cu un numar de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți la convenție. O asemenea organizație nu își va exercita dreptul la vot, dacă oricare dintre statele ei membre își exercită dreptul și viceversa.
Partea VI Dispozitii finale
Articolul 33
Semnare
Prezenta convenție va fi deschisa pentru semnare la Paris, la 14-15 octombrie 1994, de către statele membre ale Organizației Natiunilor Unite sau ale oricarei institutii specializate a Natiunilor Unite ori de cele care sunt părți la Statutul Curtii Internationale de Justiție și la organizații de integrare economica regionala. După această dată, convenția va rămâne deschisa pentru semnare, la sediul Organizației Natiunilor Unite din New York, până la data de 13 octombrie 1995.
Articolul 34
Ratificare, acceptare, aprobare și aderare
1. Convenția va fi supusă procedurilor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare de către state sau de către organizații de integrare economica regionala. Ea va fi deschisa pentru aderare începând cu ziua urmatoare datei la care convenția este inchisa pentru semnare. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare vor fi depuse la depozitar.
2. Orice organizație de integrare economica regionala care devine parte la convenție, fără ca vreunul dintre statele ei membre să fie parte la convenție, va fi legata prin toate oblibațiile care decurg din convenție. Dacă unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizații sunt și parte la convenție, organizația și statele ei membre vor decide asupra responsabilitatilor ce le revin pentru indeplinirea obligațiilor lor, în conformitate cu dispozitiile convenției. În astfel de cazuri, organizația și statele ei membre nu vor avea dreptul să-și exercite concomitent drepturile care decurg din convenție.
3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizațiile de integrare economica regionala își vor declara gradul de competența în privinta problemelor reglementate de convenție. De asemenea, ele vor informa cu promptitudine depozitarul, care, la randul sau, va informa părțile asupra oricarei modificari importante a gradului lor de competența.
4. În instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, orice parte poate declara ca, în ceea ce o priveste, orice anexa aditionala de aplicare regionala sau orice amendament la orice anexa de aplicare regionala va intra în vigoare numai la depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare cu privire la acestea.
Articolul 35
Dispozitii provizorii
Functiile Secretariatului permanent, la care se face referire la art. 23, vor fi indeplinite, cu titlu provizoriu, de către secretariatul stabilit de Adunarea generală a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 47/188 din 22 decembrie 1992, până la incheierea primei sesiuni a Conferintei părților.
Articolul 36
Intrarea în vigoare
1. Convenția va intra în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizație de integrare economica regionala, care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenție după depunerea celui de-al 50-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenția va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi de la data depunerii de către un astfel de stat sau organizație de integrare economica regionala a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
3. Pentru scopurile paragrafelor 1 și 2, orice instrument depus de către o organizație de integrare economica regionala nu va fi considerat aditional la cele depuse de către statele membre ale organizației.
Articolul 37
Rezerve
Nici o rezervă nu poate fi facuta la prezenta convenție.
Articolul 38
Denuntare
1. În orice moment după expirarea a 3 ani de la data la care convenția a intrat în vigoare pentru o parte, acea parte poate denunta convenția printr-o notificare scrisa, adresata depozitarului.
2. Orice asemenea denuntare va avea efect la expirarea unui an de la data primirii de către depozitar a notificarii de denuntare sau la o altă dată ulterioară, după cum se poate preciza în notificarea de denuntare.
Articolul 39
Depozitarul
Secretarul general al Organizației Natiunilor Unite va fi depozitarul convenției.
Articolul 40
Texte autentice
Originalul prezentei conventii, ale carei texte în limbile araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sunt egal autentice, va fi depus la Secretariatul General al Organizației Natiunilor Unite.
Pentru conformitate, subsemnatul, fiind pe deplin imputernicit în acest scop, a semnat prezenta convenție.
Incheiata la Paris la 17 iunie 1994.
Anexa 1
Anexa DE APLICARE REGIONALA PENTRU AFRICA
Articolul 1
Aria de aplicare
Prezenta anexa se aplică pentru Africa, în raport cu fiecare parte și în conformitate cu convenția, în special cu art. 7 al acesteia, în scopul combaterii desertificarii și/sau al reducerii efectelor secetei în zonele sale aride, semiaride și uscat-subumede.
Articolul 2
Scopul prezentei anexe, aplicabila la nivel național, subregional și regional în Africa, și ținând seama de condițiile specifice acestei regiuni, este:
a) de a stabili masurile și procedurile, incluzând natura și modalitatile de asigurare a sprijinului furnizat de părțile-tari dezvoltate, în conformitate cu dispozitiile pertinente ale convenției;
b) de a lua măsuri pentru aplicarea eficienta și practica a convenției, ținându-se seama de condițiile specifice Africii; și
c) de a promova procedeele și activitățile care privesc combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei în zonele aride, semiaride și uscat-subumede din Africa.
Articolul 3
Condiții specifice regiunii africane
În indeplinirea obligațiilor lor, în virtutea convenției, pentru aplicarea prezentei anexe părțile vor adopta o abordare de principiu, care să ia în considerare urmatoarele condiții particulare din Africa:
a) proportia ridicata a zonelor aride, semiaride și uscat-subumede;
b) numărul mare de tari și de populatii, afectate negativ de desertificare și de revenirea frecventa a secetei grave;
c) numărul mare de tari afectate, care sunt fără litoral;
d) saracia larg raspandita, predominanta în cele mai afectate tari, între acestea aflandu-se un numar mare de tari dintre cele mai puțin dezvoltate, și nevoia lor pentru sume importante de ajutor extern, sub forma de donatii și împrumuturi, în condiții avantajoase, în scopul continuarii obiectivelor lor de dezvoltare;
e) condițiile socioeconomice dificile, agravate de deteriorarea și de fluctuatia condițiilor comerciale, indatorarea externa și instabilitatea politica, care determina migratii interne, regionale și internationale;
f) puternica dependenta a populatiilor față de resursele naturale pentru a-și asigura subzistenta, care, combinata cu influentele tendintelor și ale factorilor demografici, cu o slaba baza tehnologica și cu practici de productie nedurabile, contribuie la degradarea serioasa a resurselor;
g) sisteme juridice și instituționale insuficiente, o slaba baza infrastructurala și o capacitate stiintifica, tehnica și educationala insuficienta, care conduc la cerințe substantiale pentru construirea capacității; și
h) rolul central al acțiunilor pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei printre prioritatile de dezvoltare naționala a tarilor africane afectate.
Articolul 4
Angajamente și obligații ale părților-tari africane
1. În acord cu capacitatile lor proprii, părțile-tari africane se angajează:
a) sa faca din lupta pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei o strategie esențială în eforturile lor pentru eradicarea saraciei;
b) sa promoveze cooperarea și integrarea regionala în programele și activitățile pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei, într-un spirit de solidaritate și parteneriat, bazat pe interesul reciproc;
c) sa rationalizeze și sa consolideze instituțiile existente interesate de desertificare și de seceta și sa implice alte institutii existente, după caz, pentru a le face mai eficace și pentru a asigura utilizarea mai eficienta a resurselor;
d) sa promoveze schimbul de informații între și printre ele cu privire la tehnologiile, cunoștințele, know-how și la practicile corespunzătoare; și
e) sa puna în aplicare planuri de urgenta pentru reducerea efectelor secetei în zonele degradate prin desertificare și/sau seceta.
2. În conformitate cu oblibațiile generale și specifice, stabilite la art. 4 și 5 din convenție, părțile-tari africane afectate se vor stradui:
a) să asigure alocatii financiare corespunzătoare din bugetele lor naționale, potrivit condițiilor și capacităților naționale, și care să reflecte noua prioritate pe care Africa o acorda fenomenului desertificarii și/sau al secetei;
b) sa sustina și sa consolideze reformele în curs de desfășurare în directia unei mai mari descentralizari și a ameliorarii regimului de exploatare a resurselor, sa consolideze participarea populatiilor și a comunitatilor locale; și
c) sa identifice și sa mobilizeze resurse financiare naționale, noi și suplimentare, și sa dezvolte, ca o problemă prioritara, capacitatile și facilitatile naționale existente pentru mobilizarea resurselor financiare interne.
Articolul 5
Angajamente și obligații ale părților-tari dezvoltate
1. În indeplinirea obligațiilor lor, în virtutea art. 4, 6 și 7 din convenție, părțile-tari dezvoltate vor acordă prioritate părților-tari africane afectate și, în acest context:
a) le vor ajuta în lupta pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei, inter alia, prin furnizarea și/sau facilitarea accesului la resurse financiare și/sau la alte resurse, precum și prin promovarea, finantarea și/sau facilitarea finantarii transferului, adaptarii și accesului la tehnologii corespunzătoare din punct de vedere ecologic și la know-how, după cum s-a convenit de comun acord și în conformitate cu politicile naționale, luand în considerare asumarea de către ele a eradicarii saraciei ca o strategie esențială;
b) vor continua sa aloce resurse importante și/sau resurse sporite pentru combaterea și/sau reducerea efectelor secetei; și
c) le vor ajuta în consolidarea competentelor pentru a le face apte să își imbunatateasca structurile instituționale, precum și capacitatile lor stiintifice și tehnice, de colectare și analiza a informațiilor, de cercetare și dezvoltare, în scopul desertificarii și/sau al reducerii efectelor secetei.
2. Alte părți-tari pot furniza părților-tari africane afectate, cu titlu voluntar, tehnologie, cunoștințe și know-how, în legătură cu desertificarea, și/sau resurse financiare. Transferul unor astfel de cunoștințe, know-how și tehnici este facilitat de cooperarea internationala.
Articolul 6
Cadrul de planificare strategica pentru o dezvoltare durabila
1. Programele naționale de actiune vor constitui o parte integrantă și esențială a unui proces mai larg de elaborare a politicilor naționale pentru dezvoltarea durabila a părților-tari africane afectate.
2. Un proces consultativ și participativ, implicand autoritatea guvernamentala la esaloane corespunzătoare, populatiile locale, comunitatile și organizațiile neguvernamentale, va fi intreprins pentru a asigura orientarea spre o strategie cu planificare flexibila, pentru a permite maximum de participare din partea populatiilor și a comunitatilor locale. După caz, agentiile de asistența, bilaterale sau multilaterale, se pot implica în acest proces, la solicitarea unei părți-tari africane afectate.
Articolul 7
Calendarul pentru elaborarea programelor de actiune
Până la intrarea în vigoare a prezentei conventii, părțile-tari africane, în cooperare cu alti membri ai comunității internationale, după caz, vor aplica, cu titlu provizoriu, în măsura în care este posibil, acele dispozitii ale convenției, referitoare la elaborarea programelor de actiune naționale, subregionale și internationale.
Articolul 8
Conținutul programelor de actiune naționale
1. Potrivit art. 10 din convenție, strategia generală a programelor naționale de actiune pentru zonele afectate va pune accentul pe programele integrate de dezvoltare locala, bazate pe mecanisme participative și pe integrarea strategiilor pentru eradicarea saraciei în eforturile pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei. Programele vor urmări consolidarea capacității autorităților locale și asigurarea implicarii active a populatiilor, comunitatilor și a grupurilor locale, cu accent pe educatie și instruire, mobilizarea organizațiilor neguvernamentale cu expertiza atestata și consolidarea structurilor guvernamentale descentralizate.
2. Programele naționale de actiune vor include, după caz, urmatoarele aspecte generale:
a) valorificarea, în elaborarea și aplicarea programelor naționale de actiune, a experientei anterioare în combaterea desertificarii și/sau în reducerea efectelor secetei, luand în considerare condițiile sociale, economice și ecologice;
b) identificarea factorilor care contribuie la desertificarea și/sau la seceta, a resurselor și capacităților disponibile și necesare, precum și stabilirea de politici corespunzătoare, de măsuri și de alte solutii instituționale necesare pentru combaterea acelor fenomene și/sau reducerea efectelor lor; și
c) cresterea participării populatiilor și a comunitatilor locale, incluzând femei, fermieri și pastori, și delegarea unei mai mari responsabilității de management acestora.
3. Programele de actiune naționale vor include, de asemenea, după caz, urmatoarele:
a) măsuri pentru ameliorarea mediului economic, în scopul eradicarii saraciei:
(i) cresterea veniturilor și a posibilitatilor de angajare, în special pentru cei mai saraci membri ai comunității, prin:
- dezvoltarea pietelor pentru produsele agricole și animaliere;
- crearea instrumentelor financiare adaptate nevoilor locale;
- incurajarea diversificarii în agricultura și înființarea de întreprinderi agricole; și
- dezvoltarea activităților economice de tipul celor paraagricole sau nonagricole;
(îi) îmbunătățirea pe termen lung a perspectivelor economiilor rurale, prin crearea de:
- stimulente pentru investitii productive și acces la mijloacele de productie; și
- politici de prețuri și taxe, precum și practici comerciale care incurajeaza dezvoltarea;
(iii) stabilirea și aplicarea unor politici în materie de populatie și migrari, pentru reducerea presiunii populatiei asupra terenurilor; și
(iv) incurajarea cultivarii plantelor rezistente la seceta și aplicarea sistemelor integrate de agricultura, specifice terenurilor uscate, pentru asigurarea securitatii alimentare;
b) măsuri pentru conservarea resurselor naturale:
(i) asigurarea unui management integrat și durabil al resurselor naturale, incluzând:
- terenurile pentru culturi agricole și pentru pasuni;
- covorul vegetal și fauna sălbatică;
- padurile;
- resursele de apa; și
- diversitatea biologica;
(îi) instruirea și intensificarea campaniilor pentru constientizarea publicului și educatie ecologica, precum și diseminarea cunoștințelor și a tehnicilor ce privesc managementul resurselor naturale; și
(iii) asigurarea dezvoltării și folosirii eficiente a diverselor surse de energie, promovarea surselor alternative de energie, în special de energie solara, energie eoliana și biogaz, precum și înțelegeri specifice pentru transferul, achizitia și adaptarea de tehnologii relevante pentru atenuarea presiunii asupra resurselor naturale fragile;
c) măsuri pentru îmbunătățirea organizarii instituționale:
(i) stabilirea atribuțiilor și a responsabilitatilor autorităților guvernamentale centrale și ale autorităților locale în cadrul politicii de planificare și de utilizare a teritoriului;
(îi) incurajarea unei politici de descentralizare activa, transferarea responsabilitatii pentru management și pentru luarea deciziilor către autoritățile locale, incurajarea initiativelor și a asumării responsabilitatii de către comunitatile locale și constituirea de structuri locale; și
(iii) ajustarea, după caz, a cadrului instituțional și legislativ pentru managementul resurselor naturale, pentru a garanta dreptul de proprietate al populatiilor locale asupra terenurilor;
d) măsuri pentru îmbunătățirea cunoștințelor despre desertificare:
(i) promovarea cercetării și colectarea, prelucrarea și schimbul de informații cu privire la aspectele stiintifice, tehnice și socioeconomice ale desertificarii;
(îi) ameliorarea capacităților naționale în cercetare și în colectarea, prelucrarea, schimbul și analiza de informații, astfel încât sa creasca gradul de înțelegere, iar rezultatele să fie transferate din domeniul analizei în condiții operationale; și
(iii) incurajarea studiilor pe termen mediu și lung, privind:
- tendintele socioeconomice și culturale în zonele afectate;
- tendintele calitative și cantitative în starea resurselor naturale; și
- interactiunea dintre clima și desertificare;
e) măsuri pentru monitorizarea și evaluarea efectelor secetei:
(i) elaborarea strategiilor pentru evaluarea influentelor variatiilor naturale ale climei asupra secetei și desertificarii regionale și/sau pentru utilizarea prognozelor privind variatiile climatice de la scari de timp sezoniere la cele interanuale, în eforturile de reducere a efectelor secetei;
(îi) perfectionarea capacității de alerta timpurie și de interventie, administrarea eficienta a asistentei de urgenta și a ajutorului alimentar, ameliorarea sistemelor de stocare și de distribuire a alimentelor, a sistemelor de protecție a vitelor și a infrastructurilor publice, precum și a mijloacelor de existenta alternative în zonele predispuse la seceta; și
(iii) monitorizarea și evaluarea degradării ecologice, pentru a furniza, la timp, informații exacte asupra procesului și dinamicii degradării resurselor, în scopul facilitarii unor politici și măsuri de interventie îmbunătățite.
Articolul 9
Elaborarea și aplicarea programelor de actiune naționale și indicatori de evaluare
Fiecare parte-tara africana afectată va desemna un organ național de coordonare corespunzător, care să actioneze ca un catalizator în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea programului sau național de actiune. În baza art. 3 și, după caz, acest organ de coordonare:
a) va intreprinde o identificare și o analiza a acțiunilor, începând cu un proces de consultare angajat la nivel local, implicand populatii și comunitati locale, în cooperare cu autoritățile administrative locale, părți-tari dezvoltate și organizații interguvernamentale și neguvernamentale, pe baza unor consultari initiale, cu cei interesati la nivel național;
b) va identifica și va analiza constrangerile, nevoile și lipsurile care afectează dezvoltarea și utilizarea durabila a terenurilor, va recomanda măsuri practice pentru evitarea paralelismului și valorificarea deplina a eforturilor relevante, în curs de desfășurare, și va promova punerea în aplicare a rezultatelor;
c) va facilita, va proiecta și va concepe proiecte de activități, bazate pe abordari flexibile și interactive, pentru a asigura participarea activa a populatiei din zonele afectate, pentru a minimiza impactul negativ al unor activități și pentru a identifica și a acordă prioritate cerințelor de asistența financiară și de cooperare tehnica;
d) va stabili indicatorii potriviti, masurabili și usor verificabili, pentru a asigura evaluarea și aprecierea programelor de actiune naționale, care cuprind acțiuni pe termene scurte, medii și lungi, precum și punerea în aplicare a unor astfel de programe; și
e) va elabora rapoarte periodice cu privire la punerea în aplicare a programelor de actiune naționale.
Articolul 10
Cadrul organizatoric al programelor de actiune subregionale
1. În conformitate cu art. 4 din convenție, părțile-tari africane vor coopera la elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de actiune subregionale pentru Africa Centrala, Africa de Est, Africa de Nord, Africa de Sud și Africa de Vest și, în aceasta privinta, pot transfera urmatoarele responsabilității organizațiilor interguvernamentale subregionale competente:
a) sa actioneze ca puncte focale pentru activități pregatitoare și sa coordoneze punerea în aplicare a programelor de actiune subregionale;
b) sa sprijine elaborarea și punerea în aplicare a programelor de actiune naționale;
c) sa faciliteze schimbul de informații, experienta și know-how și să asigure consultanță în analiza legislației naționale; și
d) orice alte responsabilității în legătură cu punerea în aplicare a programelor de actiune subregionale.
2. Instituțiile subregionale specializate pot furniza sprijin, la cerere, și/sau pot primi responsabilității de coordonare a activităților din domeniile lor de competența.
Articolul 11
Conținutul și elaborarea programelor de actiune subregionale
Programele de actiune subregionale se vor concentra asupra problemelor care sunt mai bine abordate la nivel subregional. Ele vor stabili, acolo unde este necesar, mecanisme pentru managementul resurselor naturale în comun. Astfel de mecanisme vor trata efectiv problemele transfrontiera, asociate cu desertificarea și/sau seceta, și vor asigura sprijin pentru aplicarea armonioasa a programelor de actiune naționale. Domeniile prioritare ale programelor de actiune subregionale se vor concentra, după caz, pe:
a) programe comune pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontiera, prin mecanisme bilaterale și multilaterale, după caz;
b) coordonarea programelor pentru dezvoltarea surselor alternative de energie;
c) cooperarea în managementul și controlul daunatorilor, precum și al bolilor la plante și animale;
d) activități de construire a capacității, de educatie și constientizare a publicului, care sunt mai bine realizate sau sprijinite la nivel subregional;
e) cooperarea stiintifica și tehnica, în special în domeniile climatologiei, meteorologiei și hidrologiei, incluzând reteaua pentru colectarea și evaluarea datelor, diseminarea informațiilor și monitorizarea proiectelor, coordonarea și acordarea priorității activităților de cercetare și dezvoltare;
f) sisteme de alertare timpurie și planificare comuna pentru reducerea efectelor secetei, incluzând măsuri pentru abordarea problemelor care rezultă din migrarile determinate de starea mediului;
g) explorarea modalitatilor de impartasire a experientei, în special cu privire la participarea populatiilor și a comunitatilor locale, și crearea mediului favorabil unui management îmbunătățit de utilizare a teritoriului și utilizarii tehnologiilor corespunzătoare;
h) consolidarea capacității organizațiilor subregionale pentru coordonarea și furnizarea de servicii tehnice, precum și înființarea, reorientarea și intarirea centrelor și instituțiilor subregionale; și
i) dezvoltarea de politici în domenii, ca de exemplu comertul, care au impact asupra zonelor și populatiilor afectate, incluzând măsuri pentru coordonarea regimurilor de piața regionale și pentru infrastructura comuna.
Articolul 12
Cadrul organizatoric al programului de actiune regional
1. În conformitate cu art. 11 din convenție, părțile-tari africane vor stabili împreună procedurile pentru elaborarea și punerea în aplicare a programului de actiune regional.
2. Părțile pot furniza sprijin corespunzător instituțiilor și organizațiilor regionale africane competente sa ajute părțile-tari africane în indeplinirea responsabilitatilor ce le revin în virtutea convenției.
Articolul 13
Conținutul programului de actiune regional
Programul de actiune regional include măsuri care privesc combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei din urmatoarele domenii prioritare, după caz:
a) dezvoltarea cooperarii regionale și coordonarea programelor de actiune subregionale pentru realizarea consensului regional asupra principalelor domenii de actiune, inclusiv prin consultari periodice cu organizațiile subregionale;
b) promovarea construirii capacității pentru activități care sunt mai bine puse în aplicare la nivel regional;
c) cautarea de solutii, împreună cu comunitatea internationala, la probleme economice și sociale globale, care au impact asupra zonelor afectate, luand în considerare art. 4 paragraful 2 b) din convenție;
d) promovarea între părțile-tari afectate din Africa și subregiunile sale, precum și cu alte regiuni afectate, a schimbului de informații și tehnici corespunzătoare, de know-how tehnic și experienta relevanta; promovarea cooperarii stiintifice și tehnologice, în special în domeniile climatologiei, meteorologiei, hidrologiei, dezvoltării resurselor de apa și a surselor alternative de energie; coordonarea activităților de cercetare subregionale și regionale și identificarea prioritatilor regionale pentru cercetare și dezvoltare;
e) coordonarea retelei de supraveghere, evaluare sistematica și schimb de informații, precum și integrarea acesteia în reteaua mondiala; și
f) coordonarea și consolidarea sistemelor regionale și subregionale de alerta timpurie și a planurilor de urgenta în caz de seceta.
Articolul 14
Resurse financiare
1. În conformitate cu art. 4 paragraful 2 și cu art. 20 din convenție, părțile-tari africane afectate se vor stradui să asigure un cadru macroeconomic care să contribuie la mobilizarea de resurse financiare, vor elabora politici și vor stabili proceduri pentru canalizarea mai eficienta a resurselor spre programe locale de dezvoltare, inclusiv prin organizații neguvernamentale, după caz.
2. În conformitate cu art. 21 paragrafele 4 și 5 din convenție, părțile convin sa stabileasca un inventar al surselor de finanțare la nivel național, subregional, regional și international, pentru a asigura folosirea rationala a resurselor existente și pentru a identifica lipsurile în alocarea resurselor, în scopul facilitarii punerii în aplicare a programelor de actiune. Acest inventar va fi revazut și actualizat periodic.
3. Potrivit art. 7 din convenție, părțile-tari dezvoltate vor continua sa aloce resurse importante și/sau resurse sporite, precum și alte forme de asistența pentru părțile-tari africane afectate, pe bază de acorduri și înțelegeri de parteneriat, prevăzute la art. 18, acordând atenția cuvenita, inter alia, problemelor referitoare la credite, comert international și la înțelegerile comerciale, în conformitate cu art. 4 paragraful 2 b) din convenție.
Articolul 15
Mecanisme financiare
1. Potrivit art. 7 din convenție, care subliniaza prioritatea pentru părțile-tari africane afectate și ia în considerare situația deosebită care domina în aceasta regiune, părțile vor acorda atenție speciala punerii în aplicare, în Africa, a dispozițiilor art. 21 paragraful 1 d) și e) din convenție, mai ales prin:
a) facilitarea stabilirii de mecanisme, ca de exemplu fonduri naționale pentru combaterea desertificarii, în scopul canalizarii resurselor financiare la nivel local; și
b) consolidarea fondurilor și a mecanismelor financiare existente la niveluri subregionale și regionale.
2. Potrivit art. 20 și 21 din convenție, părțile care sunt și membre ale organelor de administrare ale instituțiilor financiare regionale și subregionale relevante, inclusiv ale Băncii Africane pentru Dezvoltare și ale Fondului African pentru Dezvoltare, vor incuraja eforturile pentru a acorda prioritatea și atenția cuvenite activităților acelor institutii care fac progrese în aplicarea prevederilor prezentei anexe.
3. Părțile vor rationaliza, în măsura în care este posibil, procedurile pentru canalizarea fondurilor spre părțile-tari africane afectate.
Articolul 16
Asistența tehnica și cooperare
Părțile se angajează, potrivit capacităților lor, sa rationalizeze asistența tehnica pentru și în cooperare cu părțile-tari africane, în scopul cresterii eficientei proiectelor și programelor, inter alia, prin:
a) limitarea costurilor masurilor de sprijin și a celor generale, mai ales a cheltuielilor de întreținere; în orice caz, asemenea cheltuieli vor reprezenta doar un procentaj corespunzător redus din costul total al proiectului, astfel încât eficienta proiectului sa creasca la maximum;
b) folosirea, de preferinta, a expertilor naționali competenti sau, acolo unde este necesar, a expertilor competenti din subregiune și/sau regiune, pentru cooperarea, elaborarea și aplicarea proiectelor și crearea expertizei locale, acolo unde nu exista; și
c) administrarea și coordonarea eficace, precum și utilizarea eficienta a asistentei tehnice ce urmeaza a fi furnizata.
Articolul 17
Transferul, achizitia, adaptarea și accesul la tehnologii sanatoase din punct de vedere ecologic
În aplicarea prevederilor art. 18 din convenție, referitoare la transferul, achizitia, adaptarea și dezvoltarea tehnologiei, părțile se angajează sa acorde prioritare părților-tari africane și, după cum este necesar, sa elaboreze cu acestea noi modele de parteneriat și cooperare pentru intarirea formarii capacității în domeniile cercetării stiintifice și dezvoltării, colectarii și diseminarii informațiilor, pentru a le face capabile să aplice strategiile lor de combatere a desertificarii și de reducere a efectelor secetei.
Articolul 18
Acorduri de coordonare și parteneriat
1. Părțile-tari africane vor coordona elaborarea, negocierea și aplicarea programelor de actiune naționale, subregionale și regionale. În acest proces, ele pot implica, după caz, alte părți și organizații interguvernamentale și neguvernamentale competente.
2. Obiectivele unei asemenea coordonari sunt garantarea cooperarii financiare și tehnice, în conformitate cu prevederile convenției, și asigurarea continuitatii necesare în folosirea și administrarea resurselor.
3. Părțile-tari africane vor organiza procese consultative la nivel național, subregional și regional. Aceste procese consultative:
a) pot servi ca un forum pentru negocierea și incheierea acordurilor de parteneriat, bazate pe programele de actiune naționale, subregionale și regionale; și
b) pot preciza contribuția părților-tari africane și a altor membri ai grupurilor consultative la programe și pot identifica prioritati și acorduri asupra indicatorilor de aplicare și evaluare, precum și aranjamente de finanțare pentru aplicare.
4. Secretariatul permanent, la cererea părților-tari africane, potrivit art. 23 din convenție, poate facilita convocarea unor asemenea procese consultative, prin:
a) oferirea de sugestii pentru organizarea de aranjamente consultative eficace, rezultate din experienta organizarii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informații agentiilor bilaterale și multilaterale competente, referitoare la procesele și reuniunile consultative și incurajarea implicarii lor active; și
c) furnizarea altor informații care pot fi relevante pentru stabilirea sau îmbunătățirea aranjamentelor consultative.
5. Organele de coordonare subregionala și regionala, inter alia:
a) vor recomanda ajustarile corespunzătoare pentru acordurile de parteneriat;
b) vor monitoriza, vor evalua și vor raporta asupra aplicarii programelor subregionale și regionale convenite; și
c) vor urmări asigurarea comunicarii și cooperarii eficiente între părțile-tari africane.
6. Participarea la grupurile consultative va fi deschisa, după caz, guvernelor, grupurilor și donorilor interesati, organelor, fondurilor și programelor relevante din sistemul Organizației Natiunilor Unite, organizațiilor subregionale și regionale competente, reprezentantilor organizațiilor neguvernamentale relevante. Participantii la fiecare grup consultativ vor stabili modalitatile de organizare și de functionare a acestuia.
7. În conformitate cu art. 14 din convenție, părțile-tari dezvoltate sunt incurajate sa dezvolte, din proprie inițiativă, un proces informal de consultare și coordonare între ele, la nivel național, subregional și regional și, la solicitarea unei părți-tari africane afectate sau a unei organizații subregionale ori regionale competente, sa participe la un proces consultativ la nivel național, subregional sau regional, care ar putea evalua și raspunde nevoilor de asistența pentru facilitarea aplicarii.
Articolul 19
Măsuri de supraveghere
Supravegherea aplicarii prezentei anexe va fi realizata de părțile-tari africane, în acord cu convenția, după cum urmeaza:
a) la nivel național, printr-un mecanism a cărui structura va fi stabilita de fiecare parte-tara africana afectată și care va include reprezentati ai comunitatilor locale și va functiona sub supravegherea organului național coordonator prevăzut la art. 9;
b) la nivel subregional, printr-un comitet consultativ multidisciplinar, științific și tehnic, ale cărui componenta și modalități de functionare vor fi stabilite de părțile-tari africane ale respectivei subregiuni; și
c) la nivel regional, printr-un mecanism stabilit în acord cu dispozitiile pertinente ale Tratatului de instituire a Comunității Economice Africane și prin Comitetul Consultativ African Științific și Tehnic.
Anexa 2
Anexa DE APLICARE REGIONALA PENTRU ASIA
Articolul 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile directoare și masurile pentru aplicarea efectiva a convenției în părțile-tari afectate din Asia, luandu-se în considerare condițiile sale specifice.
Articolul 2
Condiții specifice regiunii Asia
În realizarea obligațiilor lor, în virtutea convenției, părțile vor lua în considerare, după caz, urmatoarele condiții specifice, care se aplică în diverse grade părților-tari afectate din aceasta regiune:
a) proportia ridicata a zonelor afectate de sau vulnerabile la desertificare și seceta, în teritoriile lor, precum și marea diversitate a acestor zone în privinta climei, topografiei, utilizarii terenurilor și a sistemelor socioeconomice;
b) presiunea puternica asupra resurselor naturale pentru asigurarea mijloacelor de existenta;
c) existenta de sisteme de productie legate direct de saracia larg raspandita, care determina degradarea terenurilor și o presiune asupra resurselor sarace de apa;
d) consecintele importante ale condițiilor din economia mondiala și problemele sociale, cum sunt: saracia, situația precara a sănătății și hranei, lipsa securitatii alimentare și cele ce decurg din migrarea, stramutarea persoanelor și dinamica demografica;
e) capacitate și structuri instituționale în extindere, dar însă insuficiente pentru a face fața problemelor naționale de desertificare și de seceta; și
f) nevoia lor de cooperare internationala, pentru a se ocupa de obiectivele dezvoltării durabile, referitoare la combaterea desertificarii și la reducerea efectelor secetei.
Articolul 3
Cadrul pentru programe de actiune naționale
1. Programele de actiune naționale vor constitui parte integrantă a politicilor naționale mai largi, pentru dezvoltarea durabila a părților-tari afectate din aceasta regiune.
2. Părțile-tari afectate vor elabora, după caz, programe de actiune naționale, în conformitate cu art. 9 și 10 din convenție, acordând atenție speciala prevederilor art. 10 paragraful 2 f). După caz, agentiile de cooperare bilaterala și multilaterala pot fi implicate în acest proces, la cererea părților-tari afectate interesate.
Articolul 4
Programe de actiune naționale
1. În elaborarea și aplicarea programelor de actiune naționale, părțile-tari afectate din aceasta regiune pot, inter alia, potrivit situațiilor și politicilor proprii, după caz:
a) sa desemneze organe corespunzătoare, responsabile cu elaborarea, coordonarea și aplicarea programelor lor de actiune;
b) sa implice populatiile afectate, inclusiv comunitatile locale, în elaborarea, coordonarea și aplicarea programelor de actiune, printr-un proces consultativ organizat local, cu cooperarea autorităților locale și a organizațiilor naționale relevante și a celor neguvernamentale;
c) sa supravegheze starea mediului în zonele afectate, pentru evaluarea cauzelor și a consecintelor desertificarii și pentru a stabili domeniile prioritare pentru actiune;
d) sa evalueze, cu participarea populatiilor afectate, programele anterioare și în curs pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei, în scopul conceperii unei strategii și precizarii activităților din programele lor de actiune;
e) sa elaboreze programe tehnice și financiare, fundamentate pe informații rezultate din activitățile prevăzute în subparagrafele a)-d);
f) sa elaboreze și sa utilizeze proceduri și criterii pentru evaluarea aplicarii programelor lor de actiune;
g) sa promoveze managementul integrat al bazinelor hidrografice, conservarea resurselor solului, precum și intensificarea utilizarii eficiente a resurselor de apa;
h) sa consolideze și/sau sa stabileasca sisteme de informare, evaluare, de supraveghere și de alertare timpurie în regiuni predispuse la desertificare și la seceta, ținând seama de factorii climatici, meteorologici, hidrologici, biologici și de alti factori relevanti; și
e) acolo unde este angajata cooperarea internationala, incluzând resurse financiare și tehnice, sa conceapa, într-un spirit de parteneriat, acorduri corespunzătoare care să sprijine programele lor de actiune.
2. Potrivit art. 10 din convenție, strategia generală a programelor de actiune naționale va acorda importanța programelor integrate de dezvoltare locala pentru zonele afectate, bazate pe mecanisme participative și pe integrarea strategiilor pentru eradicarea saraciei, în eforturile pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei. În programele de actiune, masurile sectoriale vor fi grupate pe domenii prioritare, care vor tine seama de marea diversitate a zonelor afectate din regiune, la care s-a referit art. 2 a).
Articolul 5
Programe de actiune subregionale și comune
1. În conformitate cu art. 11 din convenție, părțile-tari afectate din Asia pot conveni, mutual, să se consulte și sa coopereze cu alte părți, după caz, pentru a elabora și a aplica programe de actiune subregionale sau comune, după caz, în scopul de a completa programele de actiune naționale și de a le mari eficacitatea în aplicarea lor. În fiecare caz, părțile interesate pot conveni, de comun acord, sa incredinteze organizațiilor subregionale, incluzând pe cele bilaterale sau naționale, ori instituțiilor specializate responsabilitatile referitoare la elaborarea, coordonarea și la aplicarea programelor. Asemenea organizații ori institutii pot actiona, de asemenea, ca puncte focale pentru promovarea și coordonarea acțiunilor, în conformitate cu art. 16 și 18 din convenție.
2. În elaborarea și aplicarea programelor de actiune subregionale sau comune, părțile-tari afectate din regiune, inter alia, după caz:
a) vor identifica, în cooperare cu instituțiile naționale, prioritatile în materie de combatere a desertificarii și de reducere a efectelor secetei, care pot fi mai bine abordate prin astfel de programe, precum și activitățile care ar putea fi realizate efectiv prin acestea;
b) vor evalua capacitatile operationale și activitățile instituțiilor naționale, subregionale și regionale competente;
c) vor analiza programele existente, referitoare la desertificare și seceta, la care participa toate sau cateva părți din regiune sau subregiune, și raporturile lor cu programele de actiune naționale; și
d) acolo unde este angajata cooperarea internationala, incluzând resurse financiare și tehnice, vor concepe, într-un spirit de parteneriat, acorduri bilaterale și/sau multilaterale corespunzătoare, care să sprijine programele.
3. Programele de actiune subregionale sau comune pot include programe convenite în comun pentru managementul durabil al resurselor naturale transfrontiera, care sunt în legătură cu desertificarea, prioritati pentru coordonare și alte activități din domeniile construirii capacității, cooperarii stiintifice și tehnice, sistemelor speciale de alertare din timp la seceta și distribuirii informațiilor, precum și mijloacele de consolidare a organizațiilor subregionale competente și a altor organizații și institutii.
Articolul 6
Activități regionale
Activitățile regionale vizand consolidarea programelor de actiune subregionale sau comune pot include, inter alia, măsuri pentru consolidarea instituțiilor și a mecanismelor de coordonare și cooperare la nivel național, subregional și regional și pentru promovarea aplicarii dispozițiilor art. 16-19 din convenție. Aceste activități pot include, de asemenea:
a) promovarea și consolidarea retelelor de cooperare tehnica;
b) elaborarea inventarelor de tehnologii, cunoștințe, know-how și practici, precum și de tehnologii și know-how traditionale și locale și incurajarea diseminarii și utilizarii lor;
c) evaluarea necesitatilor de transfer de tehnologie și incurajarea adaptarii și utilizarii unor astfel de tehnologii; și
d) incurajarea programelor de constientizare a publicului și promovarea construirii capacității, la toate nivelurile, consolidarea instruirii, a cercetării și dezvoltării și edificarea sistemelor pentru punerea în valoare a resurselor umane.
Articolul 7
Resurse și mecanisme financiare
1. Părțile, având în vedere importanța combaterii desertificarii și a reducerii efectelor secetei în regiunea Asia, vor incuraja mobilizarea de resurse financiare substantiale și disponibilitatea mecanismelor financiare, în conformitate cu art. 20 și 21 din convenție.
2. În conformitate cu prevederile convenției și pe baza mecanismului de coordonare prevăzut la art. 8 și în acord cu politicile lor naționale de dezvoltare, părțile-tari afectate din regiune, individual sau în comun:
a) vor adopta măsuri pentru rationalizarea și consolidarea mecanismelor de alocare a fondurilor prin investitii publice și private, în scopul obtinerii rezultatelor concrete în actiunea de combatere a desertificarii și de reducere a efectelor secetei;
b) vor identifica necesitatile de cooperare internationala pentru sprijinirea eforturilor naționale, în special financiare, tehnice și tehnologice; și
c) vor incuraja participarea la instituțiile de cooperare financiară bilaterala și/sau multilaterala, în scopul de a asigura aplicarea convenției.
3. Părțile vor rationaliza, în măsura în care este posibil, procedurile pentru canalizarea fondurilor spre părțile-tari afectate din aceasta regiune.
Articolul 8
Mecanisme de cooperare și coordonare
1. Părțile-tari afectate, prin organele corespunzătoare desemnate în conformitate cu art. 4 paragraful 1a), precum și alte părți din regiune pot, după caz, institui un mecanism pentru, inter alia, urmatoarele scopuri:
a) schimb de informații, experienta, cunoștințe și know-how;
b) cooperare și coordonarea acțiunilor, incluzând acorduri bilaterale și multilaterale, la nivel subregional și regional;
c) incurajarea cooperarii stiintifice, tehnice, tehnologice și financiare, în conformitate cu art. 5-7;
d) identificarea necesitatilor de cooperare externe; și
e) supravegherea și evaluarea aplicarii programelor de actiune.
2. Părțile-tari afectate, prin organismele corespunzătoare desemnate în conformitate cu art. 4 paragraful 1a), precum și alte tari din regiune se pot, de asemenea, consulta și își pot coordona programele de actiune naționale, subregionale și comune, după caz. Ele pot antrena în acest proces, după caz, alte părți și organizații interguvernamentale și neguvernamentale competente. O astfel de coordonare va urmări să asigure, inter alia, acordul asupra oportunitatilor pentru cooperare internationala, în conformitate cu art. 20 și 21 din convenție, consolidarea cooperarii tehnice și canalizarea resurselor, astfel încât să fie utilizate în mod eficient.
3. Părțile-tari afectate din regiune vor organiza, periodic, reuniuni de coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, în conformitate cu art. 23 din convenție, sa faciliteze convocarea unor astfel de reuniuni de coordonare, prin:
a) oferirea de sugestii asupra organizarii aranjamentelor eficiente de coordonare, rezultate din experienta organizarii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informații agentiilor bilaterale și multilaterale competente cu privire la reuniunile de coordonare și incurajarea implicarii lor active; și
c) furnizarea altor informații care pot fi relevante pentru stabilirea sau îmbunătățirea proceselor de coordonare.
Anexa 3
Anexa DE APLICARE REGIONALA PENTRU AMERICA LATINA ȘI CARAIBE
Articolul 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile generale directoare pentru aplicarea efectiva a convenției în regiunea Americii Latine și Caraibe, luand în considerare condițiile sale specifice.
Articolul 2
Condiții specifice regiunii America Latina și Caraibe
În acord cu dispozitiile convenției, părțile vor lua în considerare urmatoarele condiții specifice regiunii:
a) existenta de mari intinderi de pamant, care sunt vulnerabile și care au fost grav afectate de desertificare și/sau de seceta și în care pot fi observate diverse caracteristici, în functie de zona în care apar; acest proces cumulativ și în curs de intensificare are efecte sociale, culturale, economice și ecologice negative, care sunt cu atât mai grave prin aceea ca regiunea include una dintre cele mai mari resurse de diversitate biologica din lume;
b) utilizarea frecventa de practici de dezvoltare nedurabila în zonele afectate, ca rezultat al interactiunilor complexe dintre factorii fizici, biologici, politici, sociali, culturali și economici, incluzând factori economici internationali, de exemplu, datoria externa, deteriorarea condițiilor pieței și practici comerciale care afectează piețele pentru produsele agricole, piscicole și forestiere; și
c) scaderea brusca a productivitatii ecosistemelor, care este principala consecința a desertificarii și secetei, constand într-un declin al productiei agricole, animaliere și forestiere și intr-o pierdere de diversitate biologica; din punct de vedere social, rezultatele sunt saracirea, migrarea, deplasari interne ale populatiei și deteriorarea calității vietii; în consecința, regiunea va trebui sa adopte o abordare integrată a problemelor desertificarii și secetei, prin promovarea modelelor de dezvoltare durabila, care sunt în concordanta cu situația mediului, cu situația economica și sociala din fiecare tara.
Articolul 3
Programe de actiune
1. În conformitate cu convenția, în special cu art. 9-11, și în acord cu politicile lor de dezvoltare naționala, părțile-tari afectate din regiune vor elabora și vor aplica, după caz, programe de actiune naționale pentru combaterea desertificarii și reducerea efectelor secetei, ca parte integrantă a politicilor lor naționale pentru dezvoltare durabila. Programe subregionale și regionale pot fi elaborate și aplicate în acord cu necesitatile regiunii.
2. În elaborarea programelor lor de actiune naționale, părțile-tari afectate din regiune vor acorda atenție speciala prevederilor art. 10 paragraful 2 f) din convenție.
Articolul 4
Conținutul programelor de actiune naționale
La elaborarea strategiilor lor naționale de actiune pentru combaterea desertificarii și/sau reducerea efectelor secetei, în conformitate cu art. 5 din convenție, părțile-tari afectate din regiune, corespunzător situațiilor lor proprii, pot lua în considerare, inter alia, urmatoarele probleme tematice:
a) cresterea capacităților, educatia și constientizarea publicului, cooperarea tehnica, stiintifica și tehnologica, resursele și mecanismele financiare;
b) eradicarea saraciei și ameliorarea calității vietii umane;
c) realizarea securitatii alimentare, dezvoltarea durabila și managementul activităților agricole, de crestere a animalelor, forestiere și intersectoriale;
d) managementul durabil al resurselor naturale, în special managementul rational al bazinelor hidrografice;
e) managementul durabil al resurselor naturale din zone de înaltă altitudine;
f) managementul rational și conservarea resurselor solului, exploatarea și utilizarea eficienta a resurselor de apa;
g) conceperea și aplicarea de planuri de urgenta pentru reducerea efectelor secetei;
h) consolidarea și/sau instituirea sistemelor de informare, evaluare, supraveghere și alertare timpurie în zonele predispuse la desertificare și la seceta, luand în considerare factorii climatici, meteorologici, hidrologici, biologici, de sol, economici și sociali;
i) dezvoltarea, administrarea și utilizarea eficienta a diverselor surse de energie, incluzând promovarea surselor alternative;
j) conservarea și utilizarea durabila a diversitatii biologice, în acord cu dispozitiile Convenției asupra diversitatii biologice;
k) luarea în considerare a aspectelor demografice, care au legătură cu desertificarea și cu seceta; și
l) stabilirea sau consolidarea cadrului legislativ și instituțional, care să permită aplicarea convenției și sa vizeze, inter alia, descentralizarea structurilor și functiilor administrative care au legătură cu combaterea desertificarii și a secetei, cu participarea comunitatilor afectate și a societatii, în general.
Articolul 5
Cooperarea tehnica, stiintifica și tehnologica
În conformitate cu prevederile convenției, în special cu art. 16-18, și pe baza mecanismului de coordonare prevăzut la art. 7, părțile-tari afectate din regiune pot, individual sau în comun:
a) sa promoveze consolidarea retelelor de cooperare tehnica și a sistemelor de informare naționale, subregionale și regionale, precum și, după caz, integrarea lor în sursele internationale de informații;
b) sa elaboreze un inventar de tehnologii disponibile și know-how și sa promoveze diseminarea și utilizarea lor;
c) sa încurajeze utilizarea tehnologiei, cunoștințelor, know-how și practicilor traditionale, în conformitate cu art. 18 paragraful 2 b) din convenție;
d) sa identifice necesitatile de transfer de tehnologie; și
e) sa promoveze dezvoltarea, adaptarea, adoptarea și transferul de tehnologii relevante, existente și noi, sanatoase din punct de vedere ecologic.
Articolul 6
Resurse și mecanisme financiare
În conformitate cu prevederile convenției, în special cu art. 20 și 21, pe baza mecanismului de coordonare prevăzut la art. 7 și în acord cu politicile lor naționale de dezvoltare, părțile-tari afectate din regiune, individual sau în comun:
a) vor adopta măsuri pentru rationalizarea și consolidarea mecanismelor de asigurare a fondurilor, prin investitii publice și private, în scopul obtinerii de rezultate concrete în actiunea de combatere a desertificarii și de reducere a efectelor secetei;
b) vor identifica necesitatile de cooperare internationala pentru sprijinirea eforturilor naționale; și
c) vor incuraja participarea la institutii de cooperare financiară bilaterala și/sau multilaterala, în scopul asigurarii aplicarii convenției.
Articolul 7
Cadrul instituțional
1. Pentru a aduce la indeplinire prevederile prezentei anexe, părțile-tari afectate din regiune:
a) vor stabili și/sau vor consolida punctele focale naționale pentru a coordona actiunile de combatere a desertificarii și/sau de reducere a efectelor secetei; și
b) vor institui un mecanism pentru coordonarea punctelor focale naționale, în urmatoarele scopuri:
(i) schimburi de informații și de experienta;
(îi) coordonarea activităților la nivel subregional și regional;
(iii) incurajarea cooperarii tehnice, stiintifice, tehnologice și financiare;
(iv) identificarea necesitatilor de cooperare externa; și
(v) supravegherea și evaluarea aplicarii programelor de actiune.
2. Părțile-tari afectate din regiune vor organiza reuniuni periodice de coordonare, iar Secretariatul permanent poate, la solicitarea lor, în conformitate cu art. 23 din convenție, sa faciliteze convocarea unor astfel de reuniuni de coordonare, prin:
a) oferirea de sugestii privind organizarea aranjamentelor eficiente de coordonare, rezultate din experienta organizarii altor asemenea aranjamente;
b) furnizarea de informații agentiilor bilaterale sau multilaterale competente, cu privire la reuniunile de coordonare, și incurajarea implicarii lor active; și
c) furnizarea altor informații care pot fi relevante pentru instituirea sau îmbunătățirea proceselor de coordonare.
Anexa 4
Anexa DE APLICARE PENTRU REGIUNEA NORD-MEDITERANEANA
Articolul 1
Scopul
Scopul prezentei anexe este de a stabili liniile directoare și masurile necesare pentru aplicarea eficace a convenției în cadrul părților-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana, ținând seama de particularitatile sale.
Articolul 2
Particularitatile regiunii nord-mediteraneene
Particularitatile regiunii nord-mediteraneene, la care se referă art. 1, sunt, în principal, urmatoarele:
a) condiții climatice semiaride, care afectează zone largi; secete sezoniere; variatia foarte mare a regimului pluviometric; averse de mare intensitate;
b) soluri sarace și foarte vulnerabile la eroziune, predispuse la formarea crustei de suprafața;
c) relief accidentat, cu plante abrupte și peisaje foarte diversificate;
d) pierderi importante de vegetatie forestiera, datorate incendiilor violente frecvente;
e) criza agriculturii traditionale, asociata cu abandonarea terenurilor și deteriorarea structurilor de conservare a solului și a apei;
f) exploatarea nedurabila a resurselor de apa, cauzand grave prejudicii ecologice, inclusiv poluarea chimica, salinizarea și epuizarea apelor subterane; și
g) concentrarea activității economice în zone de tarm, ca rezultat al dezvoltării urbane, activităților industriale, turismului și agriculturii în condiții de irigatie.
Articolul 3
Cadrul de planificare strategica pentru dezvoltarea durabila
1. Programele de actiune naționale vor constitui o componenta integrantă și centrala a cadrului de planificare strategica pentru dezvoltarea durabila a părților-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana.
2. Un proces consultativ și participativ, antrenand autoritatea guvernamentala la niveluri corespunzătoare, comunitati locale și organizații neguvernamentale, va fi intreprins pentru a asigura indrumarea în conceperea unei strategii cu planificare flexibila, care să permită o participare locala maxima, în conformitate cu art. 10 paragraful 2 f) din convenție.
Articolul 4
Obligația elaborarii programelor de actiune naționale și calendarul
Părțile-tari afectate din regiunea nord-mediteraneana vor elabora programe de actiune naționale și, după caz, programe de actiune subregionale, regionale sau comune. Elaborarea unor astfel de programe va fi finalizata cat mai curand posibil.
Articolul 5
Elaborarea și aplicarea programelor naționale de actiune
În elaborarea și aplicarea programelor de actiune naționale, în conformitate cu art. 9 și 10 din convenție, fiecare parte-tara afectată din regiune, după caz:
a) va desemna organele competente responsabile cu elaborarea, coordonarea și aplicarea programului sau;
b) va antrena populatiile afectate, incluzând comunitatile locale, la elaborarea, coordonarea și aplicarea programului, printr-un proces consultativ organizat local, cu cooperarea autorităților locale și a organizațiilor neguvernamentale relevante;
c) va supraveghea starea mediului din zonele afectate, în scopul analizarii cauzelor și a consecintelor desertificarii și pentru a stabili domeniile prioritare de actiune;
d) va evalua, cu participarea populatiilor afectate, programele anterioare și pe cele în curs de desfășurare, în scopul de a concepe o strategie și de a pregati activitățile pentru programul de actiune;
e) va pregati programe tehnice și financiare, bazate pe informațiile obtinute din activitățile prevăzute în subparagrafele a)-d); și
f) va elabora și va utiliza proceduri și indicatori pentru monitorizarea și evaluarea aplicarii programului.
Articolul 6
Conținutul programelor de actiune naționale
Părțile-tari afectate din regiune pot include în programele lor naționale de actiune măsuri privind:
a) domeniile legislative, instituționale și administrative;
b) modurile de utilizare a terenurilor, managementul resurselor de apa, conservarea solurilor, silvicultura, activitățile agricole, pastoritul și amenajarea teritoriului;
c) managementul și conservarea vietii salbatice și a altor forme de diversitate biologica;
d) protectia pădurilor împotriva incendiilor;
e) promovarea mijloacelor de existenta alternative;
f) cercetarea, instruirea și constientizarea publicului.
Articolul 7
Programe subregionale, regionale și comune de actiune
1. Părțile-tari afectate din regiune pot elabora și pot aplica programe de actiune subregionale și/sau regionale, în acord cu art. 11 din convenție, pentru a completa și a crește eficienta programelor de actiune naționale. Doua sau mai multe părți-tari afectate din regiune pot conveni, într-un mod similar, elaborarea programelor de actiune comune.
2. Dispozitiile art. 5 și 6 se vor aplica mutatis mutandis și la elaborarea și aplicarea programelor de actiune subregionale, regionale și comune. În plus, astfel de programe pot include realizarea de activități de cercetare și dezvoltare, care privesc anumite ecosisteme din zonele afectate.
3. În elaborarea și aplicarea programelor de actiune subregionale, regionale sau comune, părțile-tari afectate din regiune, după caz:
a) vor identifica, în cooperare cu instituțiile naționale, obiectivele naționale în materie de combatere a desertificarii, care pot fi mai bine abordate prin astfel de programe, precum și activitățile relevante care ar putea fi realizate eficient prin aceste programe;
b) vor evalua capacitatile operationale și activitățile instituțiilor regionale, subregionale și naționale competente; și
c) vor analiza programele existente între părțile din regiune, în materie de combatere a desertificarii, și raporturile dintre acestea și programele de actiune naționale.
Articolul 8
Coordonarea programelor de actiune subregionale, regionale și comune
Părțile-tari afectate, care elaboreaza un program de actiune subregional, regional sau comun, pot înființa un comitet de coordonare, compus din reprezentanti din fiecare parte-tara afectată, insarcinat sa analizeze progresele în combaterea desertificarii, sa armonizeze programele de actiune naționale, sa faca recomandari în diverse etape de elaborare și de aplicare a programelor de actiune subregionale, regionale sau comune și sa actioneze ca un punct focal pentru promovarea și coordonarea cooperarii tehnice, în conformitate cu art. 16-19 din convenție.
Articolul 9
Noneligibilitatea pentru asistența financiară
În aplicarea programelor de actiune naționale, subregionale, regionale și comune, părțile-tari dezvoltate afectate din regiune nu pot primi asistența financiară în virtutea prezentei conventii.
Articolul 10
Coordonarea cu alte subregiuni și regiuni
Programele de actiune subregionale, regionale și comune din regiunea nord-mediteraneana pot fi elaborate și aplicate în corelare cu cele ale altor subregiuni și regiuni, în special cu cele din subregiunea nord-africana.
---------
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.