Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1239/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat, prin care se introduce art. 5^2 în Legea nr. 82/1992

prezumat în vigoare

Data actului
6 octombrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 832 din 3 decembrie 2009
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 9.225 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Republică 1

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • OUG nr. 133/1999 16 septembrie 1999 (prevederi anume) privind completarea Legii nr. 82/1992 privind rezervele de stat
  • Legea nr. 428/2001 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 133/1999 privind completarea Legii…

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999

privind completarea

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Republica" - S.A. din București, prin lichidator RVA Insolvency Specialists SPRL, în Dosarul nr. 1.286/3/2003 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că, pe calea unei legi ordinare, au fost reglementate prevederi de domeniul legii organice.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu modifică prevederile unei legi organice, ci instituie o reglementare separată, specială.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.286/3/2003, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999

privind completarea

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Republica" - S.A. din București, prin lichidator RVA Insolvency Specialists SPRL, în cadrul procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin încercarea de reglementare pe calea unei legi ordinare a unor raporturi juridice pentru care legiuitorul constituant a prevăzut obligativitatea adoptării unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv lege organică, au fost încălcate prevederile art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, ce reglementează domeniile supuse legii organice, precum și prevederile art. 76 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că textul de lege criticat reprezintă o derogare importantă de la prevederile de drept comun în materia insolvenței, reglementată de

Legea nr. 85/2006 , prin posibilitatea oferită Administrației Naționale a Rezervelor de Stat de a solicita judecătorului-sindic înscrierea creanței în categoria creanțelor rezultate din administrarea și conservarea bunurilor debitoarei. Cum legea privind rezervele statului este o lege ordinară, iar legea privind procedura insolvenței este o lege organică, este evident că legea privind rezervele statului nu poate să deroge, să modifice sau să abroge legea organică privind procedura insolvenței și că orice intervenție asupra unei legi organice trebuie să se realizeze tot printr-o reglementare de același nivel, adoptată prin votul majorității absolute. În același context, arată că

Legea nr. 428/2001

de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/1999

este tot o lege ordinară, emisă în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât, deși mențiunea privind condițiile în care a fost adoptată

Legea nr. 428/2001

face trimitere la prevederile constituționale referitoare la legile ordinare, majoritatea de voturi întrunită la adoptare a fost aceea a unei legi organice.

Avocatul Poporului, arătând că ordonanțele de urgență pot reglementa în domeniul legilor organice, consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Conform încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999

privind completarea

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 20 septembrie 1999, aprobată prin

Legea nr. 428/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001.

În realitate, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie prevederile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999 , prin care se introduce

art. 5^2 în Legea nr. 82/1992 , având următoarea redactare: "La cererea expresă a Administrației Naționale a Rezervelor de Stat sau, după caz, a unităților teritoriale subordonate, adresată judecătorului-sindic, creanțele acesteia, precum și ale unităților teritoriale subordonate, față de agenții economici care intră sub incidența prevederilor

Legii nr. 64/1995 , cu modificările ulterioare, se asimilează cheltuielilor necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate față de toți creditorii."

Autorul excepției consideră că prin acest text de lege se aduce o încălcare dispozițiilor art. 73 alin. (3) și art. 76 alin. (1) din Constituție, prin care se prevăd domeniile de reglementare ale legii organice, respectiv majoritatea cu care se adoptă aceste legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat stabilește ordinea de prioritate de care se bucură creanțele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat sau, după caz, ale unităților teritoriale subordonate în cadrul procedurii insolvenței, prin asimilarea lor cu cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului. În consecință, se face în mod firesc trimitere la prevederile

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, care stabilesc ordinea de preferință a acestor tipuri de cheltuieli. Prin dispozițiile

art. II din Legea nr. 445/2006 , s-a stabilit că "În cuprinsul

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, orice referire și trimitere la

Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor considera ca referire/trimitere la

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței".

Această trimitere nu reprezintă însă o normă prin care se modifică conținutul

Legii nr. 85/2006 , așa cum susține autorul excepției, ci o reglementare distinctă, dintr-un alt act normativ, care dobândește aplicabilitate cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței.

De asemenea, Curtea constată că textul de lege criticat nu conține norme de domeniul legii organice pentru a fi necesară adoptarea sa cu majoritatea cerută pentru acest gen de legi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/1999

privind completarea

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat, prin care se introduce

art. 5^2 în Legea nr. 82/1992 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Republica" - S.A. din București, prin lichidator RVA Insolvency Specialists SPRL, în Dosarul nr. 1.286/3/2003 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.