Decizia nr. 1364/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Sindicatul magistraților în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgoviște.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției ridicate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.212/315/2009, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Sindicatul magistraților într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de acordare a personalității juridice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul Constituției prevede o singură limită cu privire la dreptul magistraților de asociere liberă, și anume asocierea în partide politice. Prin urmare, asocierea liberă în sindicate este permisă de textul Constituției, iar limitarea acestui drept nu poate fi justificată de obiectivele prevăzute în art. 53 din Constituție și nu răspunde unei nevoi sociale imperioase. Se apreciază că restrângerea acestui drept poate fi făcută numai pentru motive convingătoare și imperative, statul având la îndemână doar o marjă redusă de apreciere. Nici jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului nu plasează judecătorii în sfera angajaților guvernamentali a căror libertate de asociere poate fi limitată în mod legitim de către stat. Totodată, se mai arată că în Franța există un Sindicat al magistraților de mai bine de 40 de ani.

Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. În realitate, din motivarea excepției, Curtea constată că aceasta vizează numai teza din

art. 4 al Legii nr. 54/2003

referitoare la magistrați, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează a se pronunța. Astfel, dispoziția legală criticată are următorul cuprins:

"[...], magistrații [...] nu pot constitui organizații sindicale".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 87/1948 , Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, Recomandarea Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei R (94) 12 privind independența, eficacitatea și rolul judecătorilor, Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, adoptată sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite (2002), și Avizul nr. 3 al Consiliului consultativ al judecătorilor europeni (Strasbourg, 2002).

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate sub aspectele invocate de autorul excepției de față. Astfel, prin

Decizia nr. 147 din 25 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, Curtea a stabilit că limitarea exercițiului dreptului de a constitui organizații sindicale de către magistrați nu încalcă prevederile Constituției și nici reglementările internaționale în materie.

În argumentarea deciziei, Curtea a reținut că "art. 40 alin (1) din Constituție prevede dreptul cetățenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociațiilor sau prin aderare la asociații existente. Prevăzând posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociații, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală are în vedere și posibilitatea limitării sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociații, în funcție de obiectul de activitate și de scopul asociațiilor respective, limitare ce se concretizează prin lege, ținându-se seama de situația obiectiv diferită a anumitor categorii de persoane, fără a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalității în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituție. Înseși prevederile constituționale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile și activitatea; b) membrii; c) caracterul asociației, rezultând din modul său de constituire. [...] Legea poate institui anumite condiții obligatorii privind constituirea și desfășurarea activității asociațiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociații, de la care statutele lor nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociații pot face parte din alte tipuri de asociație, dreptul lor la liberă asociere nefiind atins".

Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Argumentele de drept comparat invocate de autorul excepției sunt nerelevante, întrucât, chiar dacă în Franța există un așa-numit sindicat al magistraților, în Spania, art. 127 alin. 1 din Constituție interzice expres acestora asocierea în sindicate, iar în Belgia, magistrații sunt constituiți în asociații ale magistraților care urmează regimul juridic al asociațiilor și fundațiilor. Prin urmare, este evident că statul are o marjă de apreciere în acest domeniu și nu i se pot impune formule cu caracter axiomatic.

În final, Curtea constată că dispozițiile art. 21 din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , teza referitoare la magistrați, excepție ridicată de Sindicatul magistraților în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.