Decizia nr. 1279/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) și
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, invocată de Mihai Costea în Dosarul nr. 296/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București, excepție ce face obiectul Dosarului nr. 1.751 D/2009.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.811 D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 20 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Omer Kaya în Dosarul nr. 855/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.751 D/2009 și nr. 1.811 D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.811 D/2009 la Dosarul nr. 1.751 D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 25 martie 2009 și, respectiv, 13 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 296/302/2009 și, respectiv, nr. 855/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) și
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Mihai Costea și, respectiv, Omer Kaya.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că dispozițiile art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) și
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
sunt neconstituționale, deoarece "stabilirea în mod arbitrar și pe criterii imprecis determinate nu pot decât să determine o inegalitate a cetățenilor în fața legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică așa cum este Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei". Aprecierea că decizia o are judecătorul delegat este neconformă cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta decide pe baza raportului Comisiei, care poate dispune "în mod excepțional", fără stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte deținutul. Se conchide în sensul că sintagma "în mod excepțional" îngrădește nepermis drepturile fundamentale și se impune înlăturarea ei. În ceea ce privește celelalte dispoziții din
criticate, se susține că sunt neconstituționale în raport de art. 24 din Constituție, deoarece, în fața judecătorului delegat, persoana condamnată nu poate beneficia de un apărător ales sau din oficiu.
Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că, prin decizii recente, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acelorași aspecte.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2) și art. 23 alin. (2), având un conținut identic, respectiv: "În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.", precum și cele ale art. 26 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora "Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune dacă persoana condamnată a avut o bună conduită și a făcut eforturi serioase pentru reintegrare socială, în special în cadrul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, precum și în cadrul muncii prestate".
În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, în art. 16 - Egalitatea în drepturi, în art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și în art. 24 - Dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport de prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză, și față de critici similare.
În acest sens sunt, de exemplu,
Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009,
Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009,
Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008,
Decizia nr. 827 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, și
Decizia nr. 534 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 27 iunie 2007, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reținute, excepții de neconstituționalitate având ca obiect aceleași texte din
Legea nr. 275/2006 , criticate fie distinct, fie alături de alte dispoziții ale aceleiași legi.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată anterior, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2), art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (2) și
art. 26 alin. (2) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Mihai Costea și, respectiv, Omer Kaya în dosarele nr. 296/302/2009 și, respectiv, nr. 855/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.