Decizia nr. 1300/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91, art. 94 și

art. 95 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uman Serv" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 473/46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi ori de o restrângere a activității economice, întrucât autorul excepției compară categorii de furnizori de servicii medicale aflați în situații obiectiv diferite, ceea ce justifică un tratament juridic diferențiat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 473/46/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91, art. 94 și

art. 95 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Uman Serv" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței nr. 124/F-C din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Pitești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că

art. 94 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, arată că textul de lege criticat creează discriminări între unitățile medicale specializate autorizate din sistemul privat față de unitățile medicale din sistemul public, prin aceea că primele sunt excluse de la decontarea tuturor serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat, cu excepția consultațiilor la domiciliu pentru urgențele de gradul 2. De asemenea, arată că, prin prevederile

art. 94 și următoarele din Legea nr. 95/2006 , furnizorii privați de servicii medicale sunt prejudiciați în mod flagrant, îngrădindu-li-se accesul la prestarea serviciilor medicale pentru care sunt autorizați. Prin aceste norme legale se creează o situație de inegalitate a părților în desfășurarea unei activități la care ar trebui să fie garantat accesul neîngrădit, potrivit principiilor constituționale. Mai mult, arată că prin textele de lege criticate sunt încălcate și principiile legislației comunitare în domeniul concurenței, sens în care invocă prevederile art. 87 alin. (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, potrivit cărora ajutoarele acordate de stat sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului care distorsionează și amenință cu distorsionarea concurenței, prin favorizarea anumitor întreprinderi, sunt incompatibile cu piața comună. În același sens, amintește Hotărârea din 20 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Justiție Europeană în Cauza C-330/2003 "Comisia Comunităților Europene contra Republicii Portugalia", prin care s-a arătat că "Articolul 4d al Directivei 90/388 care interzice Statelor Membre orice discriminare între furnizorii publici și cei privați (...), reprezintă o aplicație specifică a principiului general al egalității. Interzicerea discriminării, care este unul dintre principiile fundamentale ale legislației comunitare, presupune ca în situații similare să se adopte aceleași măsuri".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, neputându-se constata existența vreunei discriminări în sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât este vorba de categorii diferite de furnizori de servicii medicale, respectiv publici și privați, cărora nu li se pot aplica reglementări identice. Pe de altă parte, prin textele de lege criticate, drepturile furnizorilor privați sunt doar limitate, nu înlăturate, acestora fiindu-le lăsată posibilitatea de a presta servicii de asistență medicală fără nicio îngrădire, în condițiile încheierii contractului direct cu beneficiarul sau asigurătorul privat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, așa cum reiese din cuprinsul dispozițiilor art. 47 alin. (2) și art. 61 alin. (1) din Constituție, legiuitorul se bucură de dreptul exclusiv de a reglementa sistemul de organizare a asistenței medicale, în vederea garantării dreptului cetățenilor la asistență medicală în unitățile sanitare de stat. În acest context constituțional, a fost reglementat sistemul național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat, cuprinzând asistența medicală publică de urgență și asistența medicală privată de urgență. Acestea sunt supuse unui tratament juridic diferențiat sub aspectul finanțării, care este însă justificat de natura specifică a celor două categorii de furnizori de asistență medicală de urgență. Astfel, decontarea serviciilor prestate de unitățile medicale organizate ca instituții publice și care nu au un scop comercial se face de către casa de asigurări de sănătate, în timp ce furnizorii de servicii medicale din sistemul privat, ce funcționează în scop comercial, își pot deconta serviciile prestate de la asiguratorii privați. Pentru aceleași considerente, apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 45 din Constituție. În ceea ce privește speța indicată de autorul excepției, cât și prevederile art. 87 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, consideră că acestea nu prezintă relevanță în cauză.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, întrucât se referă la categorii diferite de asistență medicală, respectiv asistența medicală publică de urgență și asistența medicală privată de urgență. Principiul egalității în fața legii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic diferențiat pentru situații în mod obiectiv diferite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91, art. 94 și

art. 95 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 91: "(1) Asistența medicală publică de urgență în faza prespitalicească este asigurată de serviciile de ambulanță județene și de cel al municipiului București, precum și de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgență, reanimare și descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situații de urgență, a autorităților publice locale și a spitalelor județene și regionale.

(2) Personalul medical, precum și personalul nemedical - ambulanțieri, pompieri și conducători auto - din cadrul echipajelor care participă la acordarea asistenței medicale publice de urgență în faza prespitalicească vor fi pregătite în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice.

(3) Personalul din cadrul centrelor de apel unic de urgență 1-1-2, precum și din cadrul dispeceratelor medicale va fi special pregătit în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul de Telecomunicații Speciale.

(4) Centrele de apel unic de urgență 1-1-2 și dispeceratele medicale pot avea în structura lor centre de expertiză regionale, în vederea furnizării unor informații specifice, precum și în vederea coordonării la distanță a activității echipajelor de prim ajutor calificat aflate în misiune, pe baza informațiilor obținute telefonic sau prin sisteme de transmisie de date.

(5) Asistența medicală publică de urgență în faza prespitalicească se va acorda utilizând ambulanțe tip B și C, construite și dotate conform standardelor și normelor europene în vigoare. În acordarea asistenței medicale publice de urgență se pot utiliza și autospeciale de transport echipaj medical, fără capacitate de transport pacient, nave, aeronave, precum și alte mijloace autorizate de Ministerul Sănătății Publice.

(6) Asistenții medicali din cadrul echipajelor de urgență prespitalicească vor fi instruiți și autorizați în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate, iar medicii vor fi unicii autorizați în utilizarea defibrilatoarelor manuale.

(7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.";

- Art. 94: "(1) Asistența medicală privată de urgență în faza prespitalicească este asigurată de serviciile private de ambulanță, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asigurătorul privat al acestuia sau la solicitarea directă a beneficiarului ori a oricărei alte persoane, cu consimțământul acestuia.

(2) Personalul medical, precum și personalul nemedical care participă la acordarea asistenței medicale private de urgență în faza prespitalicească sunt pregătite în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice. Programele de formare prevăd condițiile de certificare a personalului medical, necesitățile de formare continuă și recertificarea acestuia.";

- Art. 95: "(1) Asistența medicală privată de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele private, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asigurătorul privat al acestuia sau la solicitarea directă a beneficiarului ori a aparținătorilor acestuia. În cazul pacienților cu funcțiile vitale în pericol, spitalele private au obligația de a acorda gratuit primul ajutor, până la transferul acestora în condiții de siguranță la un spital public.

(2) Asistența medicală privată de urgență este acordată de instituții private, cu respectarea standardelor minime de calitate și de operare impuse serviciilor publice de Ministerul Sănătății Publice.

(3) Asistența medicală privată de urgență include și misiuni de ambulanță aeriană asigurate în baza unor contracte cu beneficiarii sau cu asigurătorii privați ai acestora."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 45 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și libertatea economică. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 148 din Constituție prin raportare la prevederile art. 87 alin. (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin care se arată: "Cu excepția situațiilor când se prevede altfel în prezentul tratat, ajutoarele acordate de stat, sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului care distorsionează sau amenință cu distorsionarea concurenței, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau furnizori într-atât încât afectează comerțul dintre statele membre, sunt incompatibile cu piața comună."

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că acest text constituțional are în vedere egalitatea în drepturi între cetățeni. Dobândind un sens mai larg, mai ales datorită semnificațiilor stabilite prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, principiul egalității în drepturi a fost extins și în ceea ce privește persoanele juridice, având în vedere că acestea sunt constituite și reprezintă voința unor persoane fizice. Chiar și în această interpretare extinsă, Curtea apreciază, totuși, că acest principiu nu își găsește aplicarea atunci când este vorba de a compara regimul juridic al unor persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fără scop comercial, cu cel căruia îi sunt supuse instituțiile publice, ca persoane juridice înființate prin acte de putere sau de dispoziție ale autorităților publice centrale sau locale în scopul realizării unor acțiuni fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial.

În legătură cu acest aspect, trebuie arătat și faptul că prevederile internaționale și jurisprudența invocate de autorul excepției se referă la acordarea de ajutoare unor întreprinderi sau furnizori antrenați în procesul economic concurențial, iar nu la finanțarea unor unități publice care furnizează anumite servicii populației, fără scop comercial, în vederea îndeplinirii obligațiilor sociale ale statului.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 45 din Constituție, Curtea constată că, potrivit acestui text de lege, libertatea economică, exercitată în condițiile legii, este garantată. Astfel, această libertate nu este absolută, legiuitorul fiind liber să stabilească limitele și condițiile desfășurării acesteia, atât pentru a asigura o anumită disciplină economică, dar și în funcție de situațiile specifice avute în vedere. În situația textelor de lege criticate, Curtea constată că acestea nu împiedică persoanele interesate să inițieze și să desfășoare o activitate comercială prin asigurarea unor servicii medicale private de urgență și nici nu creează discriminări între persoane aflate în situații identice. Singura limitare care poate fi pusă în discuție este doar aceea a imposibilității serviciilor private de urgență de a încheia un contract cu casele de asigurări de sănătate în vederea decontării asistenței medicale acordate. Curtea apreciază însă că, în acest caz, nu se poate vorbi de o veritabilă restrângere a dreptului de a desfășura o activitate economică, de vreme ce această libertate nu impune statului susținerea ori decontarea serviciilor asigurate de comercianții privați din bani publici, așa cum este Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91, art. 94 și

art. 95 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Uman Serv" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 473/46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.